Satul Lalova (Rezina)

0
109

La doar 5 km depărtare de vechea şi vestita mănăstire a Ţâpovei, în partea de sud a raionului Rezina, este aşezat unul dintre cele mai frumoase sate din valea Nistrului, cu un nume răsunător şi enigmatic – Lalova.Legenda spune că denumirea satului ar proveni de la numele preafrumoasei Lala – una dintre „descălecătoarele” acestui meleag. Vestea despre strălucita ei frumuseţe, trecând peste mări şi ţări, ajunse până la urechile sultanului. Acesta hotărî să facă orice, numai s-o aibă în haremul său. Curând trimişii sultanului îşi făcură apariţia în sat. Aflând ce-o aşteaptă, Lala se aruncă în valurile reci ale Nistrului, preferând să se înece, decât să-şi petreacă restul vieţii în captivitate, departe de pământul natal şi de oamenii dragi… (O tempora, o mores! Câte dintre fetele contemporane ar fi apte de un asemenea act de autojertfire în numele păstrării propriei demnităţi, cât şi a demnităţii neamului pe care îl reprezintă?)

Impunătoarele stânci de calcar

O plăcută impresie asupra călătorului sosit pe meleagurile noastre o lasă nu numai harnicii şi ospitalierii laloveni, dar şi peisajul înconjurător. Bătrânul Nistru, ce-şi mână domol apele la vale, colosalele stânci de calcar, abundenţa de verdeaţă, varietatea formelor de relief – pe un teritoriu restrâns sunt concentrate dealuri masive, asemănătoare unor munţi nu prea înalţi; râpe adânci, care formează adevărate canioane; câmpii întinse, netede ca palma; o mulţime de văi – dezmiardă privirea, dând acestor locuri un farmec deosebit.Departe de oraşe şi centre industriale, înconjurată de păduri, localitatea este locul potrivit pentru fortificarea sănătăţii. Aici bonitatea solului ocupă unul dintre primele locuri în întreg raionul; apa este de înaltă calitate, confirmată în permanenţă prin analizele efectuate; aerul este puternic ozonat. Puritatea mediului, splendoarea peisajului, bunăvoinţa şi spiritul gospodăresc al oamenilor ar putea transforma această localitate într-o oază a business-ului turistic şi sanatorial.

California Europei

Locuind în permanenţă această „gură de rai”, lalovenii au transformat-o, printr-o muncă asiduă, în una dintre cele mai prospere localităţi din zonă.Aşezarea geografică, bogăţiile subsolului, condiţiile climaterice şi de relief au creat un teren propice pentru cele mai diverse genuri de activitate: agricultură şi păstorit, vânătoare şi pescuit, comerţul pe apă şi albinărit, industria extractivă şi meşteşugărit.Unul din principalele obiecte ale mândriei laloveanului sunt podgoriile şi, în deosebi, „vinul din piatră”, cum îi spun bătrânii, care pentru tăria şi înaltele calităţi gustative este bine cunoscut şi apreciat în toate localităţile din vecinătate.Până nu demult faimă satului o duceau livezile de meri, peri, nuci, pruni, care împânzeau întregul mal al Nistrului. De renume se bucura livada industrială a moşierului N. Cecherul-Cuş, roada căreia ajungea, pe la 1916, să fie vândută, cu amănuntul, pe pieţele din Cehia, Polonia, Germania, Anglia… Cu părere de rău, după construcţia staţiei hidroelectrice de la Dubăsari, această vestită livadă – una din perlele „Californiei Europei” (cum era numită cândva valea Nistrului) a dispărut sub valuri aidoma unei vechi civilizaţii.

Puiul de român

Originari din viteji, înzestraţi de către marii noştri domnitori cu ocine la graniţa de est a ţării, pentru a-i fi scut de apărare, mereu „cu o mână pe plug şi cu alta pe sabie” (deşi atestat documentar la 20 mai 1538, satul a apărut, fără îndoială, mai înainte, în timpul glorioasei domnii a lui Ştefan cel Mare), lalovenii s-au dovedit a fi luptători neînfricaţi pentru pământ şi libertate, credinţă şi adevăr, împotriva oricărei nedreptăţi sociale, naţionale sau de altă natură.Locuind la marginea unei ţări aşezate „în calea tuturor răutăţilor”, lalovenii au fost printre primii, care au ţinut piept nenumăratelor valuri de invadatori: huni şi avari, cumani şi tătari, cazaci şi moscali. Când România a aderat la războiul împotriva URSS cu scopul recuceririi Basarabiei şi Bucovinei de Nord, laloveanul Vasile Ghilaş, elev al clasei a III-a a Liceului Militar din Iaşi, avea doar 13 ani. Fiind din partea locului şi cunoscând limba rusă el se strecura în spatele frontului inamic, aducând informaţii dintre cele mai preţioase; călăuzea pe poteci necunoscute patrulă de cercetare a armatei române. Pentru eroismul şi spiritul de sacrificiu de care a dat dovadă, mareşalul Ion Antonescu l-a dat, prin ordinul de zi pe armată nr. 15 din 13 noiembrie 1941 „ca exemplu pe întreaga armată”, iar Cartea de citire pentru clasa a II-a (anul 1941) conţinea un text dedicat acestui brav cercetaş – „Puiul de român”. Cu părere de rău tânărul erou n-a supravieţuit, fiind dat în timpul operaţiei Iaşi – Chişinău, drept „dispărut fără urmă”.

Hanul de piatră

După ce au admirat împrejurimile, şi-au scăldat privirea în Nistru şi au escaladat stâncile seculare, turiştii sosiţi prin părţile noastre, pot găsi cazare şi masă la Hanul de piatră a gospodarului Sergiu Hanganu de la Lalova. Aici se vor odihni în tradiţionalele băşti, vor gusta din bucate tradiţionale şi îşi vor înmuia buzele în “vinul de piatră”. Desigur, la gura sobei în iarnă sau la cuptorul cu plăcinte în vară, vor cunoaşte multe dintre poveştile înşirate cu drag de laloveni.La Lalova, pământurile date de Dumnezeu, comorile pe care le-am moştenit, le dăruim cu drag turiştilor care ne vor vizita meleagul.

Autor: Ion Griţcu
Sursa: Natura.md
Foto: Turism.gov.md

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ