Satul Mileşti (Nisporeni)

0
316

Satul Milesti este situat la nord-vestul raionului Nisporeni, la 25 km de centrul raional si la 14 km de calea ferata Pirlita. Satul Milesti are 3445 populatie, 1214 gospodarii. Pe teritoriul satului se afla sediul cooperativei agricole ,,Pom-Vinus”, o scoala medie, statie de alimentatie cu motorina a masinilor ,,Avante SRL, o casa de cultura, doua biblioteci, ambulatoriu, farmacie, oficiu postal, magazine-bar, sef de politie, primarie, monument al eroilor cazuti in cel de al doilea razboi mondial, case moderne.

Satul Milesti este pentru prima data atestat intr-un document din 1442 o gramota semnata de domnitorii Moldovei, Ilie si Stefan Voievozi. Se spune ca satul Milesti se daruieeste unui om pe nume Miralus Raspod.Milestii facea parte din judetul Suceava.Numele satului provine de la numele unui intemeietor , pe nume Mile fiul lui Sima – logofatul lui Stefan al II-lea (1433-1447) stramosul comun al Cehanestilor si Milestilor, fiind impartit mai apoi intre mai multi mostenitori ai acestuia … In anul 1446 Stefan cel Mare intareste prisaca Visoca pe Botna ca proprietate a manastirii Probata . Din documentele lui Stefan cel Mare aflam ca la 14 martie 1502 Stefan confirma lui Petre, a patra parte din s. Milesti,partea de jos , ” Unde a fost Milea Uliu” , cumparata de la Oancea, nepotul lui Badea Ploscarul , vechiul ei proprietar cu 70 zleti tataresti . Din culegerea de documente „Moldova in epoca feudalismului” gasim o gramota de confirmare a lui Al-dru Lapusneanu din anii 1553-1554 despre impartirea satelor Milesti si Virtopeni intre urmasii lui Mile Uliul, unde se arata cit primeste fiecare din cei 4 urmasi, rude ale lui Mile. Satele Milesti si Virtopeni s-au contopit in anii 1553 -1554. Au mai fost gasite si publicate si alte documente despre unele impartiri ale care era pe atunci o proprietate a familiei Cehan, cu care Gavrila Milescu era in relatii de rudenie. Tatal lui Nicolae Milescu era din generatia lui Petru Cehan, Pircalabul, precum si a lui Ionesco Cehan, mare pitar si apoi mare vernic in timpul domniei lui Moise Movila (1630-1631), (1633-1634). Fiul lui Petru Cehan,Racovita, a pus inceputul cunoscutei familii a Racovitestilor, dintre care unii au ajuns domnitori in Moldova si-n Tara Romineasca.

Milesti – in Moldova medievala au existat mai multe sate cu numele de Milesti. In jurul satului de bastina al lui Nicolae Milescu s-a discutat mult si in contradictoriu.

Documentar s.Milesti din j. Vasluiului este atestat si in actul de cumparare de la 1630 al sulgerului Gavrila din Zlataresti.
Un document din anul 1671 aste semnat de capitanu Grigore al satului Milesti, satului i se mai spune si Milesti sub Codru. Alt document din anul 1785 include citeva denumiri :Milesti si Virtopeni cu poiana Visoca si batrinul „Milic” ,Spociacani, Dealul Ulitei, Valea Vlamnicului, Dealul Zgurii, Visoca, Cusutura.
In 1811 satul Milesti facea parte din tinutu iesului in 1817 – din tinutul Codru , iar in 1830 – din j. Orhei .Doua documente din anii 1884-1886 relateaza despre satele Milesti si Virtopeni , plasa Bolduresti , tot acesta mentioneaza „batrinii” lui Mitcu,Vornicel si Bugaiescu . Un document din 1912 atesta satul Milesti , j. Chisinau si mosia urmasilor lui Cazemir la Custura . Localnicii relateaza ca intr-un trecut nu prea indepartat satului i se zicea Milestii Mari , pentru a-l diferentia de un alt sat , aflat in preajma Chisinaului numit Milestii Mici.

In 1718 s. Milesti a fost scos in vinzare , pentru datorii neachitate, de catre Ilie Abajarul din Iasi , creditorul Mariei, sotia lui Stefan Milescu , nepotul marelui carturar, dar tot atunci a fost rascumparat de hatmanu Dumitrascu Racovita , ruda a Milestenilor . In a doua jumatate a secolului al XVIII-lea s. Milesti s-a contopit cu satul vecin Feresti , disparind astfel si lasind o enigma pentru istoricii de mai tirziu.

Din „Dictionarul statistic al Basarabiei” – editat la Chisinau, 1923, editie oficiala -intocmit la baza recesamintului din anul 1902 corectat prin datele statistice ale primariilor si prin tabelelor birourilor de populatie din 1922 /1923,
Insemnari privitoare la populatiune: cladiri locuite 600, cladiri nelocuite 8,gospodarii600,locuitori stabili:barbati1720, femei 2350, total 4070.Insemnari geografice: regiuni de coline si ses. Dealuri: Visoca, Vladnic,Iazul Custurii.
Satul Milesti este situat in centrul R.Moldovei , linga inaltimia 429 m.a dialului Balanesti mai inalt deasupra Marii Negre si la 4 kmde riul Bic.
Insemnari economice : Gospodaria boiereasca, 2 mori de aburi , moara de benzina, 7 mori de vint , cooperativa de consum.
Insemnari administrative: scoala primara mixta (fete, baieti), biserica ortodoxa , post de jandarmi,poita rurala ,primarie ,4 circiumi.

Judetul Chisinau , plasa Nisporeni, Milesti , documentele vechi arta ,ca satul exista in 1742,
an in care s-a ridicat din lemn de catre razesi prima biserica a satului „Sf.Nicolae „.

In 1862-1882 s-a construit din piatra noua biserica cu hramul „Sf.Ghiorghe”cucheltuiala proprietarului Constantin Cazemir Petrovic(1801-1882)- ctitor, care a lasat cuvint sa fie inmormintat in biserica .Mormintul sau se pastreaza aici si astazi .Este un sat format din locuitori derivali ,din vechi razesti moldoveni .Primii proprietar ai satului au fost Nastase Paun , Sapte Sate, Ion Matesache.

Esentialele lui valori constituie colectia dendrelogica. Parcul din Moldova este monument al naturii ocrotit de catre stat. In lucrarea lui Gheorghe Bezviconi „Calatori rusi in Moldova si Muntenia”, publicata la Bucuresti 1947, aflam ca: ,,La 30 verste de Iasi se ridica un monument cladit din piatra necioplita, ridicat de Ecaterina cea Mare, printului Potomkin. Acest rasfatat al soarelui, care a stiut sa traiasca in lux si multumire, a stiut sa-si aleaga si locul unde sa moara . Locul unde a murit el si unde acum se inalta un stilp e linga drum inconjurat de paduri si dealuri, alcatuind o priveliste minunata ce incinta ochii. Pe acest monument e scris in rusasti : ,,Pe locul acesta a incetat din viata cneazul Grigore Alexandrovici Potiomkin al Tauridei . Octombrie 5, 1791.

Satul acesta de mazili si razesti din timpuri stravechi se indeletnicea cu agricultura si pastoritul , cu prelucrarea linei, a cinepei, a inului. Covoarele vechi cu fundal negru, cu chenare si ornamente floral sau geometrica nu si-a pierdut pina in prezent frumusetea si originalitatea . in sat au fost depistate cusaturi, stergare de uz cotidian si ritual, fete de masa, cearsafuri, fete de perne confectionate la sf. XIX-lea.

Milestiul isi pastreaza traditiile.
Si inceputul sec. XX. Combinatii din dungi ce constau din ornamente geometrice, cu flori sau fructe, vazoane cu flor. Cu anumite ocazii in sat se faceau hore unde veneau, de la mic la mare, toti locuitorii satului imbracati in costume nationale. Femeile acopereau neaparat capul cu o naframa special confectionata. Fetele aveau in mina basmalute cusute, iar flacaii aveau la piept sau la palarie batiste cu frumoase broderii si uneori cu dantela. ,,Iti este mai mare dragul sa vezi asa frumusete,, – relateaza matusa Catinca Virlanca, martora a celor vremuri. Nu exista gospodina la Milesti care nu si-ar impodobi casa cu stergare.

Chiar la inceput de an, traditional, la Milesti, unde se ingemaneaza dealurile cu padurile, rasuna zile in sir muzica. Bibliotecara Maria Mitcu sustine ca e un obicei vechi, transmis din generatie in generatie.De Craciun,timp de trei zile, in sat sunt organizate hore.Camarasii, adica un grup de flacai,angajeaza muzicantii din satul vecin.La hore vin si tineri,si batrini,iar domnisoarele sunt scoase la joc. Peste citeva zile,de Sfintul Vasile,grupuri de flacai,insositi de muzicanti,merg pe la casele gospodarilor,mai ales ale celor,fetele carora a fost scoasela joc. Se cinta in curte, fata este invitata la dans. Stapinii trebuie sa multumeasca, oferind si o anumita suma de bani, intre 5 si 15 bani.Astfel,de la casa la casa, spune Maria Mitcu. E o mare rusine daca cineva refuza sa plateasca pentru muzica. La urmatoarea hora, fata acelor oameni va fi scoasa cu muzica din joc.

,,Sint obiceiuri frumoase si e mare pacat sa nu le pastram, sa nu le transmitem generatiilor urmatoare. Fara ele am fi cu mult mai saraci, am pierde din marea comoara a poporului nostru, comoara care se numeste spiritualitate”, a conchis Maria Mitcu.

Sursa: Iatp.md

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ