RSS Feed

Socor şi “republica de buzunar”

0

iunie 30, 2008 by Românism


Socor

Analistul Vladimir Socor doreşte fierbinte ca şi după alegerile din 2009 comuniştii să rămână la guvernare. Împreună cu creştin-democraţii, fireşte. Să nu se schimbe nimic, cu alte cuvinte. Căci, Doamne fereşte, să se repete situaţia din 1998-2001, crede el. „Cel mai prost scenariu ar fi unul care ar reflecta ori situaţia din Parlamentul din anii 1998-2001, situaţie de fragmentare şi haos, ori o situaţie la care asistăm astăzi în Consiliul Municipal Chişinău, o situaţie de instabilitate…”, a afirmat dl Socor, zilele trecute, la Euro TV. E dreptul domniei sale să ne recomande orice îi pofteşte inima. De gustibus non est disputandum, considerau strămoşii italienilor. Ceea ce ne deranjează sunt „argumentele” cu care operează dl Socor.

Aici ni se pare nesincer, “şmecher”, atribuind guvernării comuniştilor calităţi pe care aceasta nu le are, încercând să ne înşele în mod premeditat. E ca şi cum un produs modificat genetic, plin de nitraţi, conservanţi şi substanţe cancerigene ni l-ar oferi ca pe unul “organic”, pur din punct de vedere ecologic.

În primul rând este voit forţată comparaţia dintre Parlamentul din perioada 1998-2001 cu Consiliul Municipal din ziua de azi. Alianţa pentru Democraţie şi Reforme de atunci a fost prima care a pornit adevăratele reforme structurale şi a adoptat primul buget conform cu realitatea economică. A fost începută marea privatizare (atunci, de exemplu, a venit Union Fenosa) şi efectuată reforma administraţiei publice locale, culminând cu formarea judeţelor care, din punct de vedere economic, erau mult mai viabile decât raioanele. Nu se mai punea problema autonomiei administraţiei publice locale şi a libertăţii alegerilor. Şi presa, şi justiţia evoluau în direcţia necesară, chiar dacă mai rămâneau bariere în calea independenţei lor. Oricum, nu exista monopol asupra radioului şi televiziunii, justiţia nu suporta presiunile pe cale le suportă acum, deoarece nu exista dominaţia unui singur partid şi, cu atât mai mult, a unui singur om, ca în ziua de azi. Partidele învăţau să conlucreze, să fie responsabile, asimilau regulile pluralismului, ale democraţiei. O lună mai rămânea până la summitul UE de la Helsinki, unde avea să fie examinată posibilitatea încheierii unui acord de asociere şi parteneriat cu RM. Consecinţele tranzacţiei din noaptea în care Lucinschi, Voronin şi Roşca au pus la cale distrugerea ADR în interesul Rusiei le resimţim şi astăzi. Aşa că nu e adevărată nici afirmaţia că PPCD „este singurul partid din Republica Moldova care nu a făcut şi nu va face niciodată vreo tranzacţie cu Rusia pe socoteala interesului naţional”. Dacă a făcut o dată, va face şi a doua oară.

Anul 2001 şi revenirea comuniştilor la putere a prezentat un enorm pas înapoi. Astăzi, separarea puterilor nu mai funcţionează, Parlamentul nu mai e Parlament, ci anexă a Preşedinţiei, deciziile guvernamentale nu se mai iau în guvern, justiţia execută comenzi politice (ca în cazul lui Pasat), Centrul Anticorupţie vânează politicienii de opoziţie, KGB-ul refăcut urmăreşte liceeenii care scriu în Interent mesaje anticomuniste… Oricâte legi bune s-ar adopta în RM, situaţia nu e diferită de cea din Rusia şi Belarus.

E ciudat că reprezentantul unei ţări care pune democraţia şi drepturile omului printre priorităţile politicii externe ne recomandă să ne lăsăm la cheremul unui „derjimorda” ce se pretinde atoateştiutor, aşa încât dictează până şi mersul autobuzelor şi troleibuzelor prin Chişinău. Să fie explicaţia în faptul că, spre deosebire de opoziţie, dl Socor are acces la televiziunea naţională comunistă şi la cea a lui Roşca?

Voronin a promis să aducă Europa în RM, dar readuce Uniunea Sovietică cu ritualurile şi simbolurile ei, cu octombrei, pionieri şi „zarniţe”, cu comsomolişti şi subotnice leniniste. În timp ce monumentele naţionale ocrotite de stat sunt distruse în mod mişelesc (casa Feodosiu din Chişinău, de exemplu), monumentele sovietice, inclusiv cele ale lui Lenin, sunt incluse de către actualul guvern „necomunist” în Registrul monumentelor ocrotite de stat. „Republica Moldova şi Belarus sunt singurele state din spaţiul postsovietic care nu au luat o atitudine oficială faţă de crimele regimului comunist. E o situaţie cu totul nefirească. Partidul Comuniştilor este la putere în Republica Moldova, însă acesta nu s-a distanţat în mod convingător faţă de crimele regimului sovietic, din care provine Partidul Comuniştilor”, mai spune dl Socor. Ca după aceasta să ne bage pe gât acest partid pătat de sângele a milioane de oameni.

Din punct de vedere economic, situaţia de după 2001 e şi mai rea decât pe plan politic. Economia RM a încăput pe mâna unui clan, care o dirijează în propriul interes, îmbogăţindu-se din importuri şi speculaţii bancare, furând o mare parte din banii trimişi de moldovenii ce muncesc peste hotare. Deciziile economice sunt luate în interesul marilor importatori, stârpindu-se din rădăcini producţia locală. Producţia agricolă se achiziţionează de la ţărani la preţuri de peste 5 ori mai mici decât ajung să fie vândute în magazine sau întreprinderilor de prelucrare. În loc de a acorda subvenţii pentru agricultori, sunt gras finanţate poliţia şi SIS-ul, luxul din reşedinţele prezidenţiale, inclusiv cele de la Condriţa şi Holercani, din clădirile guvernamentale şi parlamentare. De facto, RM a devenit „statul de buzunar” a unui grup hrăpăreţ, care deţine, conform unor estimări, două treimi din economia naţională şi care, fireşte, va face tot posibilul pentru realegerea lui Voronin.

Оn 1998-2001, Iruie Roşca lupta pentru “mâini curate”, dar azi, când economia RM a nimerit în mâinile unui clan, liderul PPCD tace.

Cuvintele de laudă adresate PPCD, lui Roşca personal, ni se par la fel de nesincere şi neargumentate, ca şi cele la adresa PCRM. Dl Socor consideră că „agenda legislativă europeană a avansat rapid în Parlament datorită, în bună parte, vicepreşedintelui Parlamentului, Iurie Roşca. Dânsul stăpâneşte foarte bine, în amănunt, legislaţia europeană…” Asemenea declaraţii s-ar cuveni ilustrate măcar prin câteva exemple. Şi mai greu de crezut e că „PPCD a evoluat remarcabil în decursul existenţei sale…” E adevărat, PPCD nu mai este „un partid naţional român în Basarabia” ca altădată, dar nici „partid european” nu este. Schimbarea de la românism spre „europenism”, creditată de dl Socor, s-a produs în noaptea de 4 aprilie 2005 din motive ce nu au nimic în comun cu evoluţia partidului.

După ce în unul din articolele sale, оn „Flux”, dl Socor pleda pentru o altă „denumire politică” a limbii române, să înţelegem că „europenism” în accepţia domniei sale înseamnă renunţare la lupta pentru limba română şi acceptarea „limbii moldoveneşti”?

Stabilitatea pe care o laudă dl Socor e una de mlaştină şi, dacă va continua după 2009, în RM vor rămâne doar bătrânii şi copiii fără părinţi. De ce un analist occidental ar pleda în defavoarea democraţiei, pentru o republică de buzunar? Asta ne poate spune doar dl Socor. Insistenţa cu care face lucrul acesta este pur şi simplu de neînţeles.

http://www.voceabasarabiei.com/html/rezonante.html


0 comments »

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Caută

Comentarii Recente

ChatVorbește instant cu noi !+