RSS Feed

Sora draga, basaraba (un poem de Mircea Istrate Dorin)

2

noiembrie 15, 2011 by

Soră dragă, lasă-ţi ochii, care-ntruna vreme plâng,
Să se-ndrepte către mine, ca la suflet să te strâng
Şi-a ta lacrimă de miere şi-al tău bocet întristat
Din blestem amar de fiere, rugă fie de-nchinat.

Domnul să ne dea putere şi scânteia unui gând,
Ca să vină vremea ceea să fim una pe pământ,
Ca şi cum e maica noastră, dulcea limbă românească,
Grai de suflet care vine dintr-o vreme strămoşească.

Amândouă, Prutul, astăzi, de pe maluri adăstând,
Aşteptăm să ne-mpreune domnul Ştefan, drag şi sfânt,
Că în el ne stă nădejdea de blestem ne slobozească
Să fim iar ce-am fost odată, rai de clipă-mpărătească.

Lasă-ţi, Doamne, umbra morţii, ia-ţi oştenii tăi bărbaţi
Şi, la vreme norocoasă, trece Prutul către fraţi,
Mi te-opreşte la Soroca, la Tighina şi Orhei,
Şi-ai să vezi cum fug muscalii dinainte-ţi, dacă vrei.

Că de nu, Moldova-ţi dragă, cea grădină înflorată,
Cu acei ce azi ţin hăţul n-o fi una niciodată,
Vino dară, mândre Ştefan, c-al nost’ suflet rău ne doare,
N-avem lacrimi a mai plânge, şi de toate ne sloboade.


2 comments »

  1. Cosmin spune:

    Domnul să ne de-a putere şi scânteia unui gând – „dea” fara cratima

  2. dave spune:

    am remediat. probabil o greseala de transcriere. multumiri pentru obesrvatie!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Caută

Comentarii Recente

ChatVorbește instant cu noi !+