Studenţii basarabeni din Suceava au sărbătorit Marea Unire

0
31

    Ieri în amfiteatrul Dimitirie Leonida al FIESC din cadrul USV, studenţii din Grupul de Iniţiativa al Românilor din Basarabia au organizat conferinţa intitulată „Ziua naţională a tuturor românilor”. Invitatul special la această manifestare a fost Anatol Petrencu, vicepreşedinte al Asociaţiei Istoricilor din Republica Moldova şi lider al grupării politice Acţiunea Europeană. Din partea USV au fost prezenţi istoricii Florin Pîntescu şi Mihai Lazăr. A fost reprezentată şi organizaţia „Pro Rădăuţi” prin Ştefan Rotaru şi Consiliul Local prin Ovidiu Donţu. A sprijinit acest eveniment Niculai Barbă, actualmente consilier judeţean, în prezent cu o activitate politică mai diminuată decât în anii trecuţi.

    După prezentarea unui filmuleţ despre Marea Unire presărat cu amintiri ale unor martori oculari ajunşi la vârste venerabile, a luat cuvântul istoricul Florin Pîntescu, care cu răbdarea sa deosebită a depănat şirul evenimentelor de la cadrul istoric al acelor vremuri şi până în zilele noastre, marcând evenimentele importante şi punctând preţul imens al celor 300 de mii de vieţi jertfite pe câmpul de luptă pentru înfăptuirii visului românilor.

    Anatol Petrencu a vorbit în primul rând despre mistificările şi învrăjbirea între românii de pe malurile Prutului practicată de ruşi de pe vremea lui Stalin, dacă nu de pe timpul Romanovilor şi până în zilele noastre, despre cum a descoperit în arhive directivele date de bolşevici pentru a sataniza tot ce a fost element românesc în administraţia provinciei până la ultimatum şi retragere. M-aş fi aşteptat să accentueze mai mult evenimentele din anul de groază 1940 – 1941 şi cum spune Virgil Gheorghiu în cartea de reportaj de război „Ard malurile Nistrului” despre modul în care vorbeau bolşevicii evrei internaţionalişti când erau puşi pe fugă de armatele române şi germane: „Noi prin tot ce v-am făcut v-am învăţat să iubiţi România cum nu v-ar fi făcut românii într-o suta de ani” şi aşa a fost. Eu zic ca se trece mult prea uşor peste acesteodioase. Pet evenimente rencu a mai evocat rolul colosal al celor 22 de ani cât Basarabia a fost în cadrul României Mari, în păstrarea limbii, conştiinţei naţionale şi a rezistenţei în faţa deznaţionalizării practicate în cel mai brutal şi perfid mod de ruşi înca de la 1812. A mai vorbit despre provocările bolşevice de tipul Tatarbunar, apoi de crearea Republicii Autonome Sovietice Socialiste Moldoveneşti cu capitala la Balta şi rolul ei în destabilizarea României Mari. Apoi a abordat realităţile zilei, bancurile celebre ale cuplului de comici Stepaniuc – State promovate de comunişti la nivel naţional prin manuale, dicţionare şi conferinţe pe banii contribuabililor din Republica Moldova, dublul standard amuzant de scârbos de la teoria celor trei republici moldoveneşti plus a patra care e urmaşa RASSM, actualmente PMR-ul lui Smirnov şi la politica de stat a Rusiei prin care sunt glorificate şi justificate toate samavolniciile din vremea ţarilor, din vremea URSS şi din prezent şi faptul că orice cotropire barbară (amintirea soldatului rus-sovietic este încă foarte vie în amintirea poporului român prin animalitatea cu care se comporta) este considerată de aceştia drept eliberare. Pe latură politică contemporană a vorbit despre încercarea coagulării în Republica Moldova a unui pol proeuropean, democrat şi anticomunist pentru a apropia Basarabia de România şi de UE şi speranţa în Unire, iar primul pas în această direcţie este retragerea Armatei Roşii din Transnistria.

    Venerabilul Ştefan Rotaru de la organizaţia „Pro Rădăuţi”, cel mai bătrân, dar poate cel mai lucid de acolo, a vorbit în primul rând despre unirea Bucovinei cu Regatul României, despre actuala situaţiei din nordul Bucovinei, unde pas cu pas se încearcă depăşirea blestemului dezbinării care urmăreşte locuitării acestor plaiuri încă din vremea tracilor şi cum prin insistenţe repetate autorităţile ucrainiene, moştenitoarele în obiciuri spurcate ale celor sovietice, pot fi înduplecate pentru respectarea etnicilor români care se află pe pământuri româneşti, dar sub stăpânire străină. Ştefan Rotaru a punctat că principalul mijloc de luptă al unei minorităţi într-o ţară este cunoaşterea foarte bună a legilor acelui stat, pentru că întotdeauna constituţiile sunt foarte democratice şi reticienţa, reauavoinţă şi obtuzitatea autorităţilor pot fi învinse doar prin propria lor lege, adică cu armele lor. Un amănunt picant şi bine de ştiutcu privire la începutul celei de-a doua epoci a comunismului în România, pentru că mai există oameni care înca consideră comunismul în România ca unitar şi nu îl împart în două epoci distincte şi anume cea iudeobolşevică şi cea socialistă naţională, a fost evocat de Ştefan Rotaru. Această a doua perioadă a comunismului a început la Suceava odată cu discursul lui Ceuşescu din 1964, când s-a adresat sucevenilor cu „iubiţi bucovineni”, termen care a fost interzis aproape 20 de ani şi dacă rosteai cuvântul „Bucovina” erai pasibil de închisoare sau muncă silnică şi faptul că atunci a fost amenjat într-o clădire din centrul oraşului un spaţiu în care erau przentate hărţi şi imagini ale Moldovei de la Carpaţi şi până la Nistru. Tot atunci s-a jucat piesa „Apus de Soare” în Cetatea de Scaun. Atunci se pare că au fost primele încercări ale redeşteptării naţionale de după urgia bolşevică, faptul că naţionalismul a fost compromis în epoca Ceuşescu prin modul în care a fost pusă problema asta e altă poveste, însă acum dacă aruncăm o privire prin GDS care a penetrat masiv ICR şi societatea civilă nu vedem decât urmaşii iudeobolşevicilor din perioadă 1945 – 1965 care acum pozează în mari democraţi, dar îi dă de gol ura maladivă faţa de tot ce e românesc.

    Spre final, istoricul Mihai Lazăr a accentuat faptul că acum suntem într-un moment relativ bun şi că mersul istoriei este unul către reîntregire şi că nu trebuie să ne fie ruşine să fim ROMÂNI, că termenele „patriot” şi „naţionalist” au fost atât de tare satanizate şi demitizate de-a lungul ultimelor zeci de ani, că în momentul de faţa a ajuns o ruşine să te declari aşa sau să arborezi ori să porţi drapelul naţional. El a subliniat că spiritul naţional trebuie să se manifeste în fiecare zi prin ceea ce facem şi prin modul nostru de a ne comporta şi nu doar în zilele de sărbătoare ale românilor în cadrul unor seminarii în care ne adunăm şi se evocă evenimentele. Personal sunt adeptul acestei idei şi de aceea am încurajat şi m-am implicat în campaniile băieţilor de la Noii Golani, pentru că ei fac şi apoi vorbesc. Mihai Lazăr a mai remarcat şi tendinţa de a demitiza simbolurile noastre naţionale şi a le împrumuta pe cele ale unor mari puteri după direcţia trasată în unele manuale alternative de tipul celui tipărit de Editura Sigma.

    Niculai Barbă s-a rezumat doar la a urmări discuţiile, în timp ce Donţu numai de seminar nu avea chef, era destul de nervos şi citea ziarele locale, avea aceeaşi figură ca şi Băişanu la manifestările unirii Bucovinei cu Regatul României, adică de învins în alegeri. Donţu este tânăr, a învăţat multe din campaniile electorale de până acum şi eu nu îi doresc decât să reformeze PSD la Suceava după debarcarea lui Mârza.

    Cu această ocazie, GIRB a editat o publicaţie periodică numită „Basarabia” şi aflată la primul număr. În ea se pot citi gândurile, opiniile şi ideile studenţilor basarabeni (şi nu numai) cu privere la data de 1 decembrie 1918, la Unire, românism şi altele. Îi urăm cât mai multe numere şi curaj în a spune lucrurilor pe nume.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ