Surse de lumină (XCXXVIII)

0
3

Întreaga istorie sovietică de aici, din Basarabia, nu a făcut altceva, până acum, decât să ne demonstreze că moldovenii şi românii nu au nimic comun, că noi nu suntem români, ci moldoveni. De aceea, independenţa eu o înţeleg şi astăzi ca pe o înlăturare a robiei. Mai departe s-ar cuveni să urmeze pasul cel mare. Ar fi cel mai frumos vis pe care l-am putea împlini pentru strănepoţii noştri.

Dumitru MATCOVSCHI. Cel mai frumos vis… „Basarabia”, nr. 8, 1992

921. Pentru a vorbi corect în limba română e absolută nevoie ca vorbitorul să nu mănânce vocalele.

Vasile LEVIŢCHI, în „Basarabia”, nr. 8, 1992

Notă. Am spus-o şi eu ori de câte ori am avut prilejul: vocalele, dragii mei, vocalele! Nu le înghiţiţi, că nu-s găluşte, nu le mâncaţi, că nu-s prăjituri! Devorarea lor duce la inadvertenţe despre care am mai vorbit aici: reptiţie, moldovneşte, ap’ curat’, obect, subect, am văzt, muncipiu, pentencear etc. Mai multă atenţie ortoepiei! Atenianul Demostene (384-322 î.Hr.), pentru a-şi perfecţiona arta oratoriei, îşi punea în gură pietricele pe care le amesteca în fel şi chip cu limba în timp ce pronunţa vocalele…

Necesitatea ocrotirii sistemului vocalic al limbii a fost subliniată în articolul meu „Veşmântul fiinţei noastre” („Nistru”, nr. 4, 1988): „Ne mai rămâne să conştientizăm că resursele de limbă ale poporului sunt la fel de preţioase ca şi rezervele de soluri fertile, de ape curate şi de păduri nepângărite, că pesticidizarea solurilor, otrăvirea apelor, distrugerea pădurilor, nimicirea vieţuitoarelor au ca efect şi poluarea conştiinţei sociale; că într-o pustietate de lanuri, vii şi livezi fără ţârâit de greieri şi fără tril voios de ciocârlie, care conferă graiului melodicitate şi limpezime vocalică, limba se poate preface într-un vacarm de sunete incoerente şi într-un vălmăşag de tonuri cenuşii.

922. Motivul pentru care basarabenii se declară în general moldoveni este foarte simplu: aproape 50 de ani, în timpul ocupaţiei sovietice, termenul de „român” intervenea exclusiv în sintagma „cotropitorii româno-fascişti”. A fi român însemna a fi fascist – cea mai cumplită acuzaţie care s-ar fi putut aduce unui cetăţean sovietic. A fi român în Republica Moldova mai înseamnă, şi acum, un lucru grav: a fi împotriva liniei politice generale a partidului de guvernământ şi a preşedintelui, a fi împotriva statalităţii „tinerei republici”, a te expune implicit la persecuţii grave. Basarabenii se declară moldoveni nu din cauza unui „drept al lor, recunoscut prin legislaţia internaţională”, (…) ci din cauza fricii de Moscova.

Din „Glasul naţiunii”, 30 oct. 1995

Notă. Dacă mă va ajuta Dumnezeu, voi reveni la această temă, dar deocamdată vă spun cu toată certitudinea că românii, şi cu atât mai mult românii basarabeni, n-au fost niciodată fascişti (nazişti). Ar fi mai cu cale ca ruşii lui Putin să fie atenţi la îngrijorătoarele manifestări de fascism + comunism care se înteţesc acum chiar în Rusia lor. După cum li-i feleşagul, ruşii văd paiul din ochiul altora şi nu văd bârna din ochiul lor!

923. Numai prin a ne vorbi frumos şi corect limba putem întreţine (…) dialogul cu Europa şi lumea largă, pe care ni-l propunem la ora actuală.

Mihai CIMPOI. Limbă şi fiinţă

924. Limba este cea mai mare dreptate pe care poporul şi-a făcut-o sieşi. Frumos trebuie să vorbim cu toţii – elevul, studentul, agronomul, inginerul, profesorul de fizică, muncitorul simplu, parlamentarul… (…) Între culţii unui popor se numără cu deosebire numai aceia care au suit înălţimea şi domină terenul întreg…

Grigore VIERU, în „Natura”, august 2005

925. Există unele categorii de oameni care nu au dreptul să se afle acolo unde pronunţia lor, dicţiunea, nivelul scăzut de cunoaştere a limbii pot avea o influenţă nocivă, dăunătoare asupra celor care-i ascultă, mai ales când e vorba despre tinerii noştri aflaţi în proces de formare şi devenire ca purtători ai limbii materne. Ei, copiii şi tinerii noştri, trebuie protejaţi, căci numai astfel ne vom ocroti limba. Ei nu trebuie lăsaţi la cheremul unor „specialişti” care nu vor să se cultive, ci au doar pretenţia de a-i cultiva pe alţii, cărora li se adresează cu nişte voci de câlţi şi tinichea…

Vasile LEVIŢCHI, în „Basarabia”, nr. 8, 1992

926. Reniţă, ca şi Stati, ştie foarte bine că există o singură limbă – româna – pe care o stăpâneşte bine. Dar Reniţă, ca şi Stati, este folosit în calitate de maşincă ideologică. Până la urmă, iată un alt paradox, toate acţiunile lor antiromâneşti nu fac decât să contribuie la fortificarea românismului în Republica Moldova. Toate ţipetele lor privind „pericolul unionismului” se întorc ca o cacialcă împotriva lor. În momentele în care nici cu gândul nu eram la Unire, ci scriam despre corupţia şi bardacul cumunist, hop! că sar Reniţă şi Stati şi ne spun că suntem unionişti. Şi atunci, orice om cu minte limpede înţelege că ceva nu e curat la mijloc. Şi atunci, tot mai mulţi moldoveni, fără isterii şi spume patriotice la gură, se întreabă dacă n-o fi Unirea o soluţie salvatoare pentru noi. Să fie clar: cu cât vor scrie ei mai mult despre „pericol”, cu atât mai mulţi oameni vor fi convinşi că maşincile comuniste grăbesc, de fapt, Unirea!

Val BUTNARU, în „Jurnal de Chişinău”, 1 august, 2003

Notă. Potrivit logicii (de fier!) a talentatului publicist Val Butnaru, cei doi „eroi”, Reniţă şi Stati, sunt „culpabili” nu numai de naţionalism, ci şi de unionism. Stepaniuc, nu sta, „primeşte” măsuri! Mai ales cu Stati, care a dovedit în atâtea rânduri că… ori nu ştie carte, ori atâta poate…

Între ACASĂ şi ACASĂ de Valentin Mândâcanu

http://www.flux.md/articole/2568/

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ