Românism

În pofida celor peste o sută de ani de dominaţie rusificatoare ţaristă, a altor decenii de diabolică politică de deznaţionalizare sub imperiul sovietic, conştiinţa naţională a românilor de la răsărit de Prut a fost mereu vie, cunoscând, atunci când au îngăduit împrejurările, momente şi chiar perioade mai lungi de dezvoltare, de renaştere. Victime ale poftelor acaparatoare ale colosului din răsărit, ei au păstrat mereu în inima şi gândul lor ideea că sunt de acelaşi neam şi sânge cu fraţii din Ţară, iar când istoria le-a întors faţa au revenit la Patria-Mamă (1918 Basarabia şi 1941-1944 Transnistria). Fără cei 25 de ani pentru basarabeni şi doar trei pentru transnistrieni ar fi fost problematică, mult mai complicată şi dificilă conservarea fiinţei naţionale în acest vechi spaţiu românesc. Profitând de începutul dezagregării odiosului “imperiu al răului”, – cum l-a numit Ronald Reagan – românii de aici şi-au adunat toate forţele, ieşind în prim planul vieţii sociale şi politice în istoricul an 1989, anul Marii Adunări Naţionale de la Chişinău. După cum neîndoielnic este faptul că procesul de regenerare naţională început în anii din urmă a fost favorizat şi chiar facilitat într-o poate mare măsură de perioada de liberalizare a vieţii politice şi culturale de care s-a profitat în cadrul regimului totalitar, după moartea dictatorului Stalin, după demascarea aşa-zisului cult al personalităţii. Citește în continuare →

În istoria fostei R.S.S. Moldoveneşti (Magazin istoric, nr. 6/2007) anii ’70 ai secolului trecut s-au înscris drept ani de evidentă ascensiune naţională. Pentru prima dată, după 1944, când Basarabia a fost ocupată de sovietici, în funcţii de răspundere încep să fie numiţi şi unii băştinaşi. Studenţii instituţiilor superioare de învăţământ din R.S.S.M. aduceau în republică mii de volume în limba română din Moscova, Kiev, Cernăuţi, Odessa şi alte oraşe unde studiau. Erau cărţi de Nicolae Iorga, Mircea Eliade, Mihai Eminescu, Vasile Alecsandri, Constantin C. şi Dinu C. Giurescu, Nicolae Bălcescu, Adrian Păunescu, George Coşbuc, Lucian Blaga, Mihail Sadoveanu şi alţii. Discuri ale formaţiilor „Mondial“, „Savoy“, „Sincron“, „Coral“ sau ale unor Dan Spătaru, Margareta Pâslaru, Constantin Drăghici, Irina Loghin luminau minţile şi sufletele tineretului studios, trezind sentimente patriotice, de mândrie naţională.
Sentimentul naţional în deceniului şapte al secolului trecut a fost promovat nu numai de poeţi, scriitori, muzicieni, pictori sau cineaşti, dar şi de unele oficialităţi de stat şi de partid din rândul românilor basarabeni, care au susţinut apariţia şi difuzarea acelor cărţi, articole, filme, melodii. În aparatul de conducere al republicii se conturase „o aripă de dreapta“ a nomenclaturii. De unii dintre aceştia depindeau finanţarea, aprobarea şi lansarea unor opere literare, muzicale, cinematografice sau din domeniul artelor plastice. Citește în continuare →

Se spune că, neputând desface nodul gordian, Alexandru cel Mare a scos sabia şi l-a tăiat, rezolvând astfel o problemă în faţa căreia mulţi nu reuşiseră să se descurce. Aflată în faţa nodului gordian care este problema Basarabiei, se va dovedi naţiunea română propriul său Alexandru? Probleme de natură teritorială, politică şi economică au marcat timp de mai multe secole istoria relaţiilor româno-ruse şi româno-sovietice. Dar parcă niciodată nu au fost atât de complexe precum în perioada în care acelaşi sistem politic, cel comunist, „împărăţea“ la Moscova, ca şi la Bucureşti. Ce poate fi mai ilustrativ pentru nivelul relaţilor dintre cele două state decât acest fragment dintr-o replică a lui Leonid Brejnev rostită în cursul întrevederii la nivel înalt cu delegaţia română condusă de Nicolae Ceauşescu, la 9 septembrie 1965, după pauza de prânz, când „ţuica a încurcat puţin lucrurile, însă esenţa lor a rămas clară“: „Nu vreau să mai subliniez că această carte [este vorba despre volumul lui Karl Marx, Însemnări despre români – M.R.] a fost editată de trei ori. Tocmai aceste extrase [cele referitoare la politica Rusiei ţariste în Basarabia – M.R.] au început să apară pe scară largă în multe reviste. Când aceasta capătă un caracter atât de larg şi este reluat de restul presei, atunci în mod natural, istoricii şi persoanele competente văd în aceasta o acţiune cu caracter tendenţios. Aceasta determină îngrijorare în rândul opiniei publice sovietice, care doreşte relaţii bune cu România“. Ce l-a supărat oare pe „ursul siberian“ atât de tare, încât a numărat ediţiile unei cărţi tipărite la Bucureşti?
Citește în continuare →

Una dintre dramaticele pagini ale istoriei Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti (R.S.S.M.) o constituie deznaţionalizarea populaţiei băştinaşe, începută încă de ţarism şi practicată ca politică de stat de către puterea sovietică.
Citește în continuare →