Românism

Moş Dumitru Ene din Măgurele, Ungheni, mă trage de mână şi îmi spune pe şoptite: „Da’ matale ştii ceva despre Boghiu?”. „Ştiu”, îi răspund. „Nu despre acela de la Chişinău.” „Despre cel de la Condrăteşti”, insist eu. „La noi, aici, nu a existat putere sovietică”, se laudă moşul. „Da’ despre Armata Neagră ştii ceva?…”, mă verifică din nou.

După ce s-a convins de cunoştinţele mele, îmi şopteşte, deşi eram doar noi doi, că a cântat pe la nunţi cu nepotul luptătorului anticomunist Filimon Boghiu. Apoi a trecut la Armata Neagră, relatându-mi despre tinerii luptători şi fetele acestora pe la care se ascundeau în timpul prigoanei kaghebiste.

Locul în care activiştii s-au simţit „altfel”

Valea Culei este o regiune care nu a beneficiat de „progresul” civilizaţiei sovietice, de aceea locuitorii raionului Ungheni, când vorbesc despre această zonă, o fac cu o anumită mândrie că locuiesc în altă parte a acestui raion. Însă odată ce calci în aceste sate, fiecare om trecut de prima tinereţe îţi povesteşte cu entuziasm de grupările militare care au luptat împotriva regimului sovietic, indiferent cu ce treabă te afli la ei în ospeţie. Astfel am aflat despre cazul lui Simion Mărgărint, membru al Armatei Negre, omul care s-a ascuns 25 de ani într-un bordei, în partea de sus a satului Sineşti, pentru a scăpa de prigoana kaghebeului. Citește în continuare →

Istoria luptei românilor basarabeni împotriva regimului comunist sovietic este foarte bogată în fapte şi nume ale combatanţilor. E de la sine înţeles că atenţia cercetătorilor este acaparată mai întotdeauna şi în primul rând de numele personalităţilor de prim rang, adică ale organizatorilor şi conducătorilor formaţiunilor de luptă. Dar câteodată documentele de arhivă, până deunăzi condamnate a fi total necunoscute (ba încă şi acum ferecate şi interzise, de regulă, de către mereu vigilenta Securitate aşa-zis naţională de la Chişinău), sunt deosebit de relevante în raport cu unii oameni de rând, care nu au jucat un rol de seamă în lupta aceea eroică, însă au participat într-un fel sau altul la ea sau măcar au fost simpatizanţi şi susţinători ai mişcării.

Maria Buruiană, susţinătoare activă a Armatei Negre

Un astfel de caz este acela al Mariei Buruiană din satul Condrăteşti, fostul (la sfârşitul anilor 40 şi începutul anilor 50) raion Corneşti, o ţărancă implicată în activitatea cunoscutei organizaţii antisovietice Armata Neagră. Fenomenul interesează în mod special nu numai pentru că este proba cât se poate de elocventă a atitudinii omului de condiţie modestă de la ţară, deci a masei ţărănimii basarabene, faţă de regimul sovietic de ocupaţie, dar şi prin anumite calităţi personale pe care eroina noastră le-a dat la iveală în confruntarea ei cu acel regim. De altfel, nu în ultimul rând, subiectul este revelator şi pentru suferinţele pe care omul simplu, în special ţăranul din Basarabia, le-a avut de îndurat de la autorităţile sovietice. Citește în continuare →

Istoria luptei românilor basarabeni împotriva regimului comunist sovietic este foarte bogată în fapte şi nume ale combatanţilor. E de la sine înţeles că atenţia cercetătorilor este acaparată mai întotdeauna şi în primul rând de numele personalităţilor de prim rang, adică ale organizatorilor şi conducătorilor formaţiunilor de luptă. Dar câteodată documentele de arhivă, până deunăzi condamnate a fi total necunoscute (ba încă şi acum ferecate şi interzise, de regulă, de către mereu vigilenta Securitate aşa-zis naţională de la Chişinău), sunt deosebit de relevante în raport cu unii oameni de rând, care nu au jucat un rol de seamă în lupta aceea eroică, însă au participat într-un fel sau altul la ea sau măcar au fost simpatizanţi şi susţinători ai mişcării.

Maria Buruiană, susţinătoare activă a Armatei Negre

Un astfel de caz este acela al Mariei Buruiană din satul Condrăteşti, fostul (la sfârşitul anilor 40 şi începutul anilor 50) raion Corneşti, o ţărancă implicată în activitatea cunoscutei organizaţii antisovietice Armata Neagră. Fenomenul interesează în mod special nu numai pentru că este proba cât se poate de elocventă a atitudinii omului de condiţie modestă de la ţară, deci a masei ţărănimii basarabene, faţă de regimul sovietic de ocupaţie, dar şi prin anumite calităţi personale pe care eroina noastră le-a dat la iveală în confruntarea ei cu acel regim. De altfel, nu în ultimul rând, subiectul este revelator şi pentru suferinţele pe care omul simplu, în special ţăranul din Basarabia, le-a avut de îndurat de la autorităţile sovietice. Citește în continuare →