Românism

UPDATE: O prezentare a conferinței, realizată de Anatol Petrenco aici

În perioada 7-9 octombrie la Universitatea de Stat din Moldova are loc conferinţa ştiinţifică „Societatea românească între frontiere imperiale” organizată de Facultatea de Istorie şi Filosofie a USM cu sprijinul Departamentului pentru Românii de Pretutindeni.

În cadrul coferinţei vor fi luate în dezbatere două probleme-cheie: una legată de studiul imperiilor, iar a doua va conţine dezbateri referitoare la anul 1940 în destinul colectiv al românilor. Citește în continuare →

Execuţii în masă, deportări şi expulzări. Acestea au fost atrocităţile regimului sovietic în Republica Moldova.

De la înfiinţarea în 1924 a Republicii Autonome Socialiste Sovietice Moldova (RASSM) la stânga Nistrului, până la proclamarea independenţei Republicii Moldova în 1991, comunismul a făcut pe acest teritoriu circa un milion de victime.

La o populaţie de aproximativ două milioane la sfârşitul războiului, se poate spune că, în 67 de ani, jumătate dintre moldoveni au avut practic de suferit din cauza sistemului comunist. Unii au fost deportaţi în Gulag, alţii au fost condamnaţi politic, înfundând închisorile din republică sau fiind expulzaţi în România. Cea mai cumplită soartă au avut-o însă cei executaţi în masă, fără nicio judecată. Urma lor a fost pierdută pe vecie.

Xenofobia şi foametea

„O altă categorie de victime ţine de specificul comunismului de la noi, politica antisemită, susţinută prin ordine secrete de restricţie pentru evrei de a urma şcolile militare, de pildă, de promovare. Dacă înainte de război în Basarabia era concentrată jumătate din populaţia evreiască a României, adică 400.000 de persoane, după război, din cei 200.000 de evrei rămaşi, 100.000 au părăsit ţara, cei mai mulţi în anii ’70.

Neoprotestanţii reprezintă o altă categorie specifică de victime din Moldova, 50.000 dintre ei fiind deportaţi. „Părinţii Zinaidei Greceanîi (ex-premier comunist), de pildă, au fost deportaţi în Siberia pe criterii confesionale”. Populaţia germană din stânga Nistrului, totalizând 25.000 de suflete, a fost şi ea decimată prin deportarea în aprilie 1944, în Kazakstan.

La mijlocul anilor ’60, Hruşciov le-a permis celor care au supravieţuit să se întoarcă acasă, dar cei mai mulţi au părăsit Basarabia. La toate aceste categorii se adaugă victimele foametei din anii ’30, de la stânga Nistrului, şi a celei din 1946-1947 din toată republica. Un om din zece a murit atunci.

ISTORICI REZERVAŢI

„Nu repetăm greşelile Comisiei Tismăneanu”

Pentru că numărul estimativ al victimelor regimului comunist este foarte mare, istoricii basarabeni membri în Comisia Prezidenţială pentru Studierea şi Aprecierea Regimului Totalitar Comunist sunt foarte rezervaţi în a avansa cifre definitive. „Nu vrem să repetăm greşelile Comisiei Tismăneanu, din România, care a fost foarte criticată tocmai pe estimările victimelor cu variaţii foarte mari”, spune Mihai Taşcă, secretarul comisiei. Citește în continuare →

„Experimentul” a durat până în a doua jumătate a lui iulie 1941 când, odată cu instaurarea administraţiei româneşti în Chişinău, s-au întreprins măsuri pentru a identifica unele crime ale regimului sovietic, locurile de masacru în masă a oamenilor nevinovaţi. Cu toate că bolşevicii au încercat să distrugă orice urmă, documentele de arhivă arată că unul dintre aceste locuri a fost clădirea fostului Consulat italian din str. Viilor – actualul teritoriu al aşa-numitei estrade de vară din str. Alexe Mateevici, din imediata apropiere a Academiei de Muzică, Teatru şi Arte Plastice. În acel imobil NKVD-ul şi-a instalat sediul între 28 iunie 1940 şi iulie 1941. Publicăm mai jos spicuiri din rapoartele semnate de chestorul poliţiei şi şeful Biroului Siguranţei din Chişinău, informaţii redactate pe urme proaspete, din care desprindem primele mărturii documentare privind atrocităţile sovieticilor în Basarabia. Imaginile completează documentele. Un prim raport este datat cu 31 august 1941, celelalte completează şirul evenimentelor până la înhumarea creştinească a martirilor.

[...] „Chestura poliţiei municipiului Chişinău, Biroul Siguranţei, 31 august 1941: „Făcând informaţii şi cercetări pentru a se stabili locul de înhumare a victimelor politice ale terorii roşii, am putut stabili în ziua de 30 august 1941 următoarele: În localul fostului Consulat Italian de pe str. Viilor în prezent ars complet [nu s-a păstrat nicio imagine a imobilului - n.n.], în partea din fund a curţii, în apropierea unui beci, într-un loc viran camuflat cu scânduri înalte în parte arse, se găsesc două gropi mari, proaspete, în care se află îngropaţi mai mulţi oameni împuşcaţi în timpul retragerii din Chişinău a trupelor roşii. Citește în continuare →

Astăzi se împlinesc 61 de ani de la cel mai mare val al deportărilor staliniste organizate în Basarabia. Cu acest prilej trist, în capitală, dar şi în mai multe localităţi din republică, sunt organizate mitinguri de comemorare a victimelor.

În dimineaţa zilei, la ora 8.00, la Muzeul Naţional de Arheologie şi Istorie va fi inaugurată expoziţia comemorativă „Destine încarcerate”. Sunt expuse fotografii, scrisori ale deportaţilor, precum şi alte exponate de epocă. La ora 9.45, un miting de protest se va desfăşura la piatra comemorativă din faţa Gării din Chişinău.

Deportările din noaptea de 5 spre 6 iulie 1949 (operaţiune denumită conspirativ „IUG”) s-au făcut în urma Hotărârii Biroului Politic al CC al PC al URSS nr. 1290-467cc din 6 aprilie 1949 „Cu privire la deportarea de pe teritoriul RSS Moldovenească a chiaburilor, foştilor moşieri, marilor comercianţi, complicilor ocupanţilor germani, persoanelor care au colaborat cu organele poliţiei germane şi româneşti, membrilor partidelor politice, gardiştilor albi, membrilor sectelor ilegale, cât şi a familiilor tuturor categoriilor enumerate mai sus”. Citește în continuare →

«Deportările s-au încheiat, dar liberi nu suntem nici astăzi»

Duminică, la Chişinău, în premieră după 1990, în mod public şi oficial au fost comemorate victimele deportărilor sovietice din Moldova, începând cu 22 aprilie1938 în Transnistria şi terminând cu 1 aprilie 1951 în Basarabia.

Dacă nu se întâmpla să moară Stalin, în 1953, nu se ştie dacă calvarul deportărilor s-ar fi încheiat aici, deşi, într-o formă sau alta, ele nu au încetat niciodată: 28 iunie 1940 a continuat cu 13 iunie 1941, a urmat foametea din 1946—1947, după care deportările din 6 iulie 1949 şi 1 aprilie 1951, urmate de desţelinirea Kazahstanului (1956) şi valorificarea (comsomolistă) a Siberiei (1982), ca să nu mai pomenim aici de operaţiunile militare «internaţionaliste» din Ungaria (1957), Cehoslovacia (1968), Afganistan (1979—1988). Deportările, ca şi actul ocupaţiei sovietice din 28 iunie 1940 (urmare a Pactului germano-sovietic Ribbentrop-Molotov), au fost nu doar tragedii de Ţară, ci şi de familii. În urma anexării Basarabiei şi Nordului Bucovinei de către sovietici, României i s-au luat circa 15% din teritoriul naţional (44.422 km.p., şi 3 mil. 200 mii populaţie (Basarabia), plus 6 mii km. p. şi circa 500 mii persoane în Nordul Bucovinei).

3000 de vagoane pentru Basarabia

28 iunie punea începutul unei ere criminale fără precedent în spaţiul românesc de la est de Prut, după ce NKVD-ul sovietic experimentase deja în stânga Nistrului. Deşi numărul real al victimelor deportărilor staliniste rămâne încă unul aproximativ (accesul la dosarele deportărilor a fost doar parţial desigilat), Moldova de la est de Prut (inclusiv Transnistria) s-a ales în urma celor 4 valuri de deportări — 1938, 1941, 1949, 1951 cu circa 600.000 de deportaţi, în afara celor 300.000 omorâţi prin foamete Citește în continuare →

Sursa foto: jurnal.md

I. Lista publicaţiilor interzise

După sfârşitul celui de-al doilea război mondial, una din cele mai importante şi mai crunte acţiuni ale tânărului partid comunist român, susţinut de Comisia Aliată de Control (unde ultimul cuvânt îl aveau ofiţerii sovietici), a fost epurarea cărţilor. Pornind de la aşa-zisa defascizare, mii de autori, zeci de mii de titluri, au fost eliminaţi/eliminate din biblioteci şi din conştiinţa românilor. S-au publicat o serie de broşuri, Publicaţii scoase din circulaţie (1945), Publicaţiile interzise până la 1 mai 1948 etc. care conţineau liste cu cărţi urmând a fi scoase din circulaţie (din biblioteci, anticariate, librării). Pe baza acestora, în doar câţiva ani, literatura română a devenit de nerecunoscut. Printre primele cărţi cenzurate în România postbelică au fost cele dedicate Basarabiei, unirii românilor, Transnistriei. Orice afirmaţie, orice aluzie la Basarabia putea leza interesele Uniunii Sovietice.

Au fost interzişi autori cu numele Basarabeanu, Basarabescu. De asemenea, au dispărut din biblioteci scriitori, istorici care au publicat despre Basarabia: Alexandru V. Boldur, Zamfir C. Arbore, Ion Buzdugan, P. Cazacu, Ştefan Ciobanu, N. Dunăreanu, Efrem-Enăchescu Tighineanul, Aurel I. Gheorghiu, Onisifor Ghibu, Paul Gore, Pan Halippa, Petre V. Haneş, Liviu Marian, Ion Nistor ş. m. a.

Au dispărut cărţile publicate la Chişinău, Bălţi, Cetatea Albă, indiferent de conţinut. Au fost interzise:

Publicaţiile periodice, volume de documente precum:

Almanahul ziarelor Basarabia şi Bucovina. Ed. Dacia Traiană, Bucureşti, 1941; Almanahul ziarului Moldova, 1941; Basarabia Vânătorească. Chişinău. Toată colecţia; Biserica basarabeană. Organul Eparhiei Hotinului, Bălţi. Toată colecţia; Călătoria Regelui şi a reginei în Basarabia şi Bucovina; Liga monarhistă contra mitei. Orhei-Chişinău. Toată colecţia; Regele Ferdinand I şi Unirea Basarabiei, Chişinău, 1939; România. Legi şi decrete. Decret pentru organizarea justiţiei în Basarabia. Iaşi, 1918; Documente din Basarabia. Chişinău, 1928; Documente privitoare la târgul şi ţinutul Lăpuşnei, B., Fundaţia Regelui Carol I, 1937. 327 p.;  Pierderea Basarabiei 1812 şi 1878. Buc., 1907.

Cărţile cu caracter economic:

Antonescu, Corneliu, Creditul în Basarabia, Chişinău, 1923; Atanasiu, Oreste A., Spre o mai bună aşezare a marii industrii cu privire specială asupra Basarabiei; Ghenzul, V. Cincizeci de ani ai cooperaţiei de credit din Basarabia, Chişinău, 1924. etc.; Giurgea, Eugeniu N., Observaţii economice asupra Basarabiei, cu o introd. de Corneliu Antonescu, Chişinău, 1921, 67 p.; Panaitescu Scarlat. Aspecte economice şi sociale din Basarabia (1920-1926), Chişinău, 1926.

Studiile în alte limbi:

Babel, Antony. La Bessarabie. Etude historique, etnografique et économique, Paris, 1926; Casso, L. La Russie au Danube et l’organisation de la Bessarabie; Hoffmann. Der Zug der V.D. aus Bessarabien;Frunză I., The rightsof the Rumanians upon Bessarabia, Bucharest, 1944;  Frunză I. Dr., Bessarabien, Rumänische Rechte und Leistungen, Ed.I şi a II-a. 1941; Pambuch. Heimkehr der Bessarabien Deutschen; Panaitescu Emil, La frontiera orientale della latinita. La Romania e la Bessarabia. Roma, 1924; Tătărescu, Gh. Bassarabie et Moscou. Discours. Bucarest, 1926.

O serie de cărţi, broşuri pe teme istorice, sociale, etnografice, religioase, juridice etc., privind trecutul şi „prezentul” (până în 1944) Basarabiei:

Alexinschi, Alexa, Basarabia de Nord; Baldovin, Tache, Basarabia noastră şi actul unirii votat de Sfatul ţării la 27 martie st.v. 1918, Buc., 1918; Brătianu, Gheorghe.I., La Bessarabie. Droits nationaux et historiques, B. 1943; Antonescu, Mihai, Basarabia se răzbună, 1941 (15 p.); Brăiescu, Vasile C. Chestiunea primăriei Chişinău în discuţia Senatului, B., 1927 (23 p.); Brătescu, Const., Hotare răsăritene. Valea Nistrului, Craiova, 1941; Brânzeiu, Constantin Preot, Moldova gloriilor şi a tuturor încercărilor sub primirea marilor şi crudelor îndurerări ale răpirii Basarabiei şi Bucovinei de Nord. Craiova, 1940; Bucur Vasile, Jertfa Basarabiei, Beiuş, 1941; Cioflec, Romulus, Pe urmele Basarabiei. Note şi impresii din revoluţia rusească. Ed. Cultura Românească; Constantinescu (col.) Din datina Basarabiei; Culea A.D., Cetăţile Moldoveneşti depe Nistru, Buc., 1926; Culici, Al. (Colonel) Cetatea Hotin, Sf. Gheorghe, 1926; David Al., Bibliografia lucrărilor privitoare la Basarabia, C., 1934; David Al., Tipărituri Româneşti în Basarabia, sub stăpânirea rusă. C., 1934; Dragomir, G.M., Coloniile bulgare din Sudul Basarabiei, Tulcea, 1923; Dragu Ion, Pe urmele bolşevicilor. (Notele, impresiile unui ofiţer român în Basarabia). B., 1918; Dumitrescu-Tighina, U.P. Pe căi basarabene. Note şi documente. B., 1928; Eminescu, Mihai. Bucovina şi Basarabia. [Studiu istorico-politic prezentat de prof. I. Creţu], B, 1941, 173 p; Făcăoaru, Gheorghe, Înstrăinarea Basarabiei sub stăpânirea rusească. Cluj, 1940; Filipescu, C.; Giurea, Eugeniu N., Basarabia, ., 1919; Giuglea, Gh., Cum au pătruns străinii în Basarabia după 1812. Sibiu, 1941; Ionescu-Morel, D., Vă ordon să treceţi Prutul, 1942; Iov, Dimitrie, Basarabia şi Bucovina de Sus, sub noua stăpânire. Noembrie 1940, 20 p; Lascarov-Moldovanu, Al. Cutreierând Basarabia desrobită, B., 1943; Lungulescu, George, Pentru apărarea Basarabiei… Cu o hartă şi documente istorice, de Stroe Darna. Malski, Boris, Olăneştii. Monografia sociologică a unui sat de pe Nistru. Cu o prefaţă de prof. Dimitrie Gusti. Cetatea Albă, 1939; Marghiloman, Al. Reintrarea Basarabiei în sânul patriei mame. Buc.; Mateiu, Ion, Renaşterea Basarabiei. Pagini din lupta pentru unitatea naţională. Buc., 1921; Mâţu Constantin, O necesitate desconsiderată: presa românească în Basarabia (Câteva constatări şi precizări), C., 1930, 27 p.; Mihailovici, Paul. Tipărituri româneşti în Basarabia dela 1812 până la 1918. Buc., 1941, M.Od. (Academia Română). Rămâne în bibl[iotecile] de spec[ialitate].; Moisiu, V. D. Ştiri din Basarabia de astăzi., Buc., 1945; Moroşan, N. Despre Basarabia; Moroşan, Nicolai Nic., Noi contribuţii preistorice asupra Basarabiei de Nord, Buc., 1929; Müller, Jaroslav, Basarabia, pământ românesc, Cernăuţi, 1925; Munteanu, Cassian R., Prin Basarabia românească. Însemnări de călătorie. Lugoj, 1919; Munteanu-Râmnic, D. Pentru Basarabia. Culegere de texte privitoare la ţara, trecutul, literatura şi starea actuală a fraţilor basarabeni, Ploieşti, 1912; Murafa, Andrei. Doruri sfinte. Pagini din lupta pentru redeşteptarea Basarabiei. Cu o prefaţă de Onisifor Ghibu. Chişinău, 1918, 64 p.; Negrescu, I. (Dr.). Figuri culturale din trecutul Basarabiei. Chişinău, 1926; Negruzzi, I. În drum spre Cahul. Buc.; Nica, Antim arhimandrit, Aspecte misionare din Basarabia, Chişinău, 1942; Pamfile Tudor, Ţinutul Hotinului la 1817. Chişinău, 1920; Pantea[apare şi  Pântea], Gherman, Unirea Basarabiei. Acte şi documente cu ocazia împlinirii a 25 ani dela săvârşirea marelui act istoric. Odesa, 1943; Pădure, D., Basarabia şi Bucovina de Sus  sub noua stăpânire.1941; Pâcu, M. N. Basarabia. Buc., 1912; Pierderea Basarabiei 1812 şi 1878. Buc., 1907; Popa-Lisseanu, G. Basarabia. Privire istorică de…, B., 1924; Popovschi, Nicolae. Mişcarea dela Balta sau inochentismul în Basarabia. C., 1926; Ralea M.D.Cetatea Albă. Buc., 1928; Rădulescu, Andrei, Dreptul românesc în Basarabia, Buc., 1943, 38 p. (Analele Academiei Române. Memoriile Secţiunii Istorice); Rădulescu-Pogoneanu, Ion. Patru scrisori către Alecsandri în legătură cu o misiune în chestiunea Basarabiei. Buc., 1941, 28 p.; Rosetti, Radu. Războiul pentru reeliberarea Bucovinei şi Basarabiei. Buc., 1942. (Analele Academiei Române. Memoriile Secţiunii Istorice); Sănulescu , Tr.; Rayss T. Materiale pentru flora Basarabiei, B., 1934. 250 p. + XIV f. pl.; Stănoiu, Eugeniu D. Schiţă monografică a judeţului Lăpuşna. B., 1926; Sulacov, Ioan. Studentul din Bugeac. Roman. Buc., [193-]; Tătărescu, Gh. Evacuarea Basarabiei şi Bucovinei de Nord, Craiova; Teodorescu-Kirileanu, Poveşti basarabene. Buc.; Teodorian-Carada, Marius. Răpirea Basarabiei, Buc., 1912; Tittoni, Tommaso. Basarabia, România şi Italia. Buc., 1943; Topologeanu, N. N. Pr. Încercarea Ruşilor de a desnaţionaliza Basarabia, prin biserică. R. Vâlcea, Cozia.

Cărţi, broşuri (şi periodice) despre Transnistria: Balaur, Dimitrie, Destinul unui preot transnistrean, Bălţi; Bănescu, Marcu Pr.Dr. Pe pământul Transnistriei. Caransebeş, 1942; Buletinul Transnistriei. Toată colecţia.  Chişinău. Toată colecţia. Bucureşti; Condrus, Mihail. Graniţa roşie. Ancheta mea la Nistru. Cu o prefaţă de Geo Lodon, Bucureşti, 1932; Constantinescu, C.Gh., Românii transnistreni, Buc., Tip. Viaţa Literară; Constantinescu, N.A. Nistrul fluviu românesc, Buc., 1941; Glasul Nistrului. Gazeta Moldovenilor dintre Nistru şi Bug. Toată colecţia. Odessa; Harea Vasile, Românii de peste Nistru, Bucureşti, 1934; Ilün, Paul Şt., Transnistria şi Ucraina, Bucureşti, 1941, 32 p. cu h[ărţi]; Ionescu Horaţiu; Andrei, Florin. 1941-1943. Transnistria. 1943.116 p. cu ilustr. şi portr.; Litani, Dora, Transnistria, Prefaţă de Iţok Anţi, Tel-Aviv, 1981; Mailat, Căp. Ioan N. Transnistria (Studiu de documentare biografică, istorică, socială şi politică. Cu o prefaţă de Romulus Şeişanu), Buc., 1942; Nestorescu I.A. Transnistria noastră. Buzău, 1942; Netea Vasile, Transnistria, B., 1941; Nica, Antim, Viaţa religioasă în Transnistria, Ch., 1943; Popp, Dr. Nicolae M. Transnistria. Încercare de monografie regională. B., 1943; Sava, Aurel V. Documente  moldoveneşti privitoare la românii de peste Nistru (1574-1829). B., 1942; Smochină, N.P. 10 mai şi românii transnistreni, Odesa, 1942, 15 p.; Teodorescu, Gh. (Prof.) Transnistria.

Au fost interzise toate volumele de istorie a românilor care au mers până în 1940-1944 şi toate studiile, hărţile, manualele de geografie care conţineau hotarele româneşti cuprinzând Basarabia şi Bucovina de Nord. Au trebuit să dispară cărţi în care bănuim că se făcea referire la Basarabia, de pildă: Candrea, I. A.; Densuşianu, Ov.; Speranţia, Th., Graiul nostru din toate părţile locuite de Români, Bucureşti, 1908; sau Cojocaru Toma, Cum se obţine un vin bun. La o nouă ediţie să se elimine pasagiul cu Basarabia. Ed. „Universul”, Bucureşti, 1944.[menţiunea aparţine cenzurii şi astfel ne putem da seama de motivul interzicerii]. Sau cărţi care nu conţin în titlu cuvântul „Basarabia”,  dar se subînţelege din conţinut, de pildă: Nicolae Filipescu, Pentru România-Mare. Cuvântări din războiu 1914-1916. Cu o prefaţă de Matei B. Cantacuzino. Bucureşti, 1925.

După 1945, se putea remarca interesul constant al cenzurii şi al organelor de partid faţă de Basarabia, probabil că ajungeau multe cărţi (vom vedea că se citeau cu atenţie câteva periodice), dar acestea nu au fost niciodată accesibile marelui public, ajungând de la bun început la „fondurile speciale”:

Istorija norodnovo haiziaistvo Moldavscoi S. S. R. Chişinev, 1974, 375 p.; Lungu V., Politica de teroare şi jaf în Basarabia. Anii 1918-1920. Kişinău, „Kartiia Moldoveniaska”; Rolul trădător al sfatului Ţării. C., „Cartea Moldovenească”, 1969. 204 pagini.

Cea mai importantă şi mai completă listă a publicaţiilor interzise a fost tipărită sub coordonarea lui Paul Caravia, în volumul Gândirea interzisă. Scrieri cenzurate. România 1945-1989, Ed. Enciclopedică, Bucureşti, 2000. Chiar dacă informaţia despre cărţi este incompletă, aşa cum apărea în listele cenzorilor, iar titlul acestora poate fi greşit (printre cenzori erau şi analfabeţi), putem restabili o bibliografie impresionantă de care au fost privaţi ani în şir specialiştii şi cititorii de rând. Unii autori interzişi au fost recuperaţi încă înainte de 1989, alţii după, dar cei mai mulţi au rămas necunoscuţi.

II. Buletinele „Agerpres”, de „uz intern”, destinate topirii

Referinţe la Basarabia şi R.S.S. Moldovenească se pot găsi în dosarele cenzurii (Arhivele Naţionale Istorice Centrale, Comitetul pentru Presă şi Tipărituri), în care sunt enumerate procesele-verbale ale buletinelor „Agerpres”, de „uz intern” destinate topirii sau distrugerii prin tocare. Sunt nişte liste cu titluri aranjate cronologic, fără a se indica uneori sursa. Documentele se distrugeau lunar. Referinţele la R.S.S.M. pot fi atât din presa sovietică, dar şi din ziarele occidentale. Sursa se indică foarte rar.

De pildă: „Criza cehă este îndepărtată, în timp ce Moldova sovietică îşi culege strugurii”; R. S. S. Moldovenească: probleme de ling­vistică – Comunistul Moldovei; Din cuvîntarea lui Bodiul – R. S. S. Moldov. (noiembrie 1968); Victoria puterii sovietice în Moldova şi apărarea ei în ianuarie – febr. 1918 (decembrie 1968).

III. Direcţia Import-Export

O echipă de cenzori citea presa (şi uneori cărţi) din Occident şi din U.R.S.S., făcând note sau „informări”, oprindu-se la ceea ce este susceptibil, discutabil şi interzis pentru publicul românesc. Direcţia Import-Export se ocupa şi de ceea ce se trimitea din România în străinătate, de obicei, pe cale oficială. Aceste relatări scurte (1-4 pagini) conţin informaţii despre numărul de abonaţi la acea publicaţie, modul prin care va ajunge sau nu la destinaţie („Poşta”, „Poştă simplă şi recomandată”) cu indicaţii generale asupra destinatarilor (instituţii, străini, particulari etc.). Deşi notele despre publicaţiile din R.S.S.M. sunt foarte numeroase, nu există niciuna cu asemenea indicaţii. Concluzia nu poate fi decât că publicaţiile veneau pentru cenzori şi alţi „specialişti” (de la C.C.), dar niciun muritor de rând n-a fost abonat vreodată sau n-a primit prin poştă vreun ziar din fosta Basarabie. De asemenea, la sfârşitul notei, se punea sentinţa hotărâtoare: „Propunem: nu – poştă simplă, da – rest”, „Propunem difuzarea pentru personalităţi”, „Propunem oprirea revistei”, „Nu propunem aprobarea”, „Propun eliberarea revistei pentru instituţii şi specialişti” etc. Nu există desigur o sentinţă asemănătoare pentru ziarele moldoveneşti.

Cea mai solicitată era „Moldova socialistă”, urmând „Comunistul Moldovei”, „Sovetskaia Moldavia”, „Cultura”, „Tinerimea Moldovei”, „Femeia Moldovei”. Procesul de rusificare a ţării, abordarea istoriei RSSM, evoluţia socială şi economică, noile apariţii editoriale şi tot ce ţine, în general, de relaţiile moldo-române sunt principalele teme ale „informărilor” din dosarele direcţiei Import-Export.

Vom aduce un singur exemplu: În „Moldova socialistă” nr. 10/13.1.1971, după ce este comentat un articol dedicat „memoriei fiului credincios al poporului moldovenesc N. N. Bantche” (semnat de N. Berezniakov), cenzorul notează: „Pe aceeaşi pagină se publică un anunţ al Şcolii profesionale tehnice din Bender. Se anunţă primirea elevilor la cursurile de pregătire a muncitoarelor la depănarea coconilor pentru combinatul de mătase din Bender. Termenul de învăţătură e de 3 luni. Lecţiile se ţin în limba rusă.” (ANIC, CPT, dosar 41/1971).

IV. Material documentar

Textele care serveau drept „material documentar” erau de maximă importanţă. În general, pe baza lor se constituiau direcţiile ulterioare de cenzurare. Probabil erau aduse la cunoştinţa întregului aparat de cenzură, spre deosebire de informările direcţiei „import-export” care aveau un circuit închis. Aceste materiale, articole din presa sovietică, de obicei, aveau foarte rar vreo legătură cu Basarabia sau R. S. S. M. (şi atunci când un asemenea document devine „material documentar”, el capătă o semnificaţie cu totul deosebită).

În dosarul 48/1962 se află o traducere din revista „Voprosî literaturî”, nr. 8, 1962, titlul şi subtitlul materialului fiind Au cuvîntul literaţii moldoveni (Comentarii pe marginea articolului lui I. Kojevnikov „Să avem o atitudine plină de atenţie faţă de moştenirea clasică”). Se pare că I. Kojevnikov, comentând volumul „Istoria literaturii moldoveneşti” (vechi?), îi acuză pe A. Babi, D. Dragnev, P. Sovetov (care făcuseră o recenzie negativă la această carte) de „sociologism vulgar” şi că nu sunt în stare să deosebească particularităţile specifice ale literaturii moldoveneşti.

La dezbatere participă, susţinând poziţia lui Kojevnikov şi mergând chiar mult mai departe H. Corbu, S. Ciubotaru (Problemele complexe să fie rezolvate prin eforturi comune), A. Lupan (Să păstrăm şi să respectăm moştenirea), I. C. Ciobanu (Mai multă principialitate), Ion Druţă (Mici observaţii), R. Portnoi (Să aprofundăm problemele clasicismului) ş. a. Cu abilitate şi curaj, moldovenii încearcă să găsească soluţii pentru cel mai mare tabu şi cea mai delicată problemă care-i despărţea de patrimoniul cultural românesc. O pledoarie exemplară în acest sens îi aparţine lui Andrei Lupan: „Adevărul e că moştenirea literară şi limba literară, în virtutea dezvoltării istorice, sînt aceleaşi atît pentru poporul român, cît şi pentru poporul moldovenesc. Din fondul de aur al literaturii române fac parte scriitori ca G. Ureche, M. Costin, I. Neculce, D. Cantemir, G. Asachi, C. Stamati, A. Donici, M. Kogălniceanu, A. Russo, C. Negruzzi, V. Alecsandri, I. Creangă, M. Eminescu, B. P. Hasdeu şi mulţi alţii, de care, pe bună dreptate, se mândreşte literatura română şi poporul român. Şi exact aceşti scriitori formează şi moştenirea clasică a poporului moldovenesc.” (A. Lupan). Această poziţie e susţinută şi de ceilalţi interlocutori. Ba chiar sunt criticate unele „exagerări” ale cenzurii moldoveneşti: „Poemul Epigonii de M. Eminescu, care ar fi putut înlesni elevilor cunoaşterea crezului artistic al poetului, în care se vorbeşte cu atîta înflăcărare despre scriitorii militanţi pentru marile idealuri sociale şi naţionale, poemul în care sînt caracterizaţi atît de clar, laconic şl profund în acelaşi timp predecesorii marelui Eminescu, acest poem nu a fost inclus in progra­mă pe motivul că printre precursori sînt amintiţi o serie de scriitori transilvăneni şi valahi.” (R. Portnoi). Pentru cenzorii români, acest document a fost, cu siguranţă, o revelaţie. Se vede şi după nenumăratele sublinieri ale pasajelor considerate mai importante. A însemnat începutul detabuizării relaţiilor dintre aceste două ţări, una sovietică, alta socialistă. În România, multe din cărţile interzise au putut reveni în biblioteci, mulţi clasici cenzuraţi au putut fi reeditaţi. Chiar dacă a urmat o perioadă de „îngheţ”, „moştenirea clasică” a literaturii române a rămas în bibliotecile şi manualele cetăţenilor Moldovei Sovietice.

Autor: Liliana Corobca

Articol apărut în revista CONTRAFORT, 11-12, (169-170), noiembrie-decembrie

Comisia pentru studierea regimului comunist totalitar din Republica Moldova a recomandat Parlamentului condamnarea regimului comunist din perioada 1924-1991, interzicerea termenului de „comunism” şi a derivatelor acestuia, precum şi a simbolurilor comuniste – secera şi ciocanul. Reprezentanţii Partidul Comuniştilor (PCRM) spun că, dacă parlamentul va vota o atare decizie, o vor ataca în judecată, transmite Info-Prim Neo.

Un studiu, o culegere de documente şi un raport analitic privind aprecierea istorică şi politico-juridică a regimului comunist totalitar, în volum de 1000 de pagini, i-au fost prezentate luni, 31 mai, preşedintelui interimar al ţării, Mihai Ghimpu. După ce va face cunoştinţă cu conţinutul documentelor prezentate, Mihai Ghimpu va propune Parlamentului un proiect de hotărâre în baza recomandărilor comisiei. Citește în continuare →

La Chisinau fostul presedinte comunist Vladimir Voronin a cerut dizolvarea Comisiei Ghimpu – comisia care are ca sarcina studierea crimelor comunismului din Republica Moldova. Voronin nu s-a temut nici de Putin, nici de Uniunea Europeana, nu s-a sfiit sa patroneze represiunea manifestarilor anticomuniste din 7 aprilie 2009. Insa Voronin se teme de o comisie de istorici care a reusit sa patrunda in arhivele KGB de la Chisinau si urmeaza sa scoata la iveala adevarul despre crimele comunismului din Basarabia. Istoricul Ion Varta, membru al Comisiei Ghimpu a vorbit pentru ziuaveche.ro despre piedicile in deschiderea arhivelor, despre revelaţiile cutremuratoare din dosarele KGB si despre cel mai mare criminal din istoria omenirii – Vladimir Ilici Lenin.

Cand va publica Comisia Ghimpu raportul despre crimele comunismului din Basarabia? Citește în continuare →

„Consecinţele deportărilor se mai resimt şi astăzi în R. Moldova. Mii de oameni mai aşteaptă să fie reabilitaţi, să li se compenseze averile luate cu forţa de un regim antiuman sau să primească o pensie omenească. Colectivizarea forţată şi deportările din RSS Moldovenească au demonstrat cât de violent poate fi comunismul. Numai pentru asta regimul comunist trebuie condamnat cât se poate de dur”, a declarat istoricul Ion Şişcanu, prof. univ. la universităţile „Dunărea de Jos” din Galaţi şi „B.P. Haşdeu”, membru al Comisie pentru studiere şi apreciere a regimului comunist totalitar din RM.

Declaraţia a fost făcută, luni, în cadrul Conferinţei internaţionale „Democraţie după totalitarism: Lecţii învăţate după 20 de ani” ce se desfăşoară în aceste zile la Chişinău. „Deportările au răsturnat ordinea tradiţională şi au desţărănit Basarabia. Responsabilitatea principală aparţine conducerii de la Moscova dar şi celei de la Chişinău: Comitetul Central al RSSM, Consiliul de Miniştri şi şefilor KGB al RSSM”, a adăugat Ion Şişcanu. Citește în continuare →

Ministerul Afacerilor Externe al României a găzduit lansarea volumului Cominternul şi originile „moldovenismului” scrisă de doctorul în istorie Gheorghe Cojocaru, care a fost numit recent preşedintele Comisiei pentru studierea şi analiza regimului comunist totalitar din Republica Moldova.

La eveniment au participat oficiali români, istorici de la Chişinău şi Bucureşti, diplomaţi profesori şi studenţi din RM aflaţi la studii în capitala românilor.

Teodor Baconschi, care s-a aflat la eveniment în calitate de gazdă, a ţinut să precizeze poziţia oficială a României privind non-existenţa unei naţiuni sau limbi moldoveneşti, iar cartea vine să aducă argumente în plus legat de acest subiect. De asemenea, ministrul a menţionat că în acest moment RM trebuie să ţină cont de faptul că la vest are un partener de încredere care o susţine pe calea integrării europene, expertiza României fiind esenţială în acest sens. Un exemplu simplu, dar foarte relevant în acest sens îl reprezintă faptul că întregul set de norme şi reglementări care sunt cuprinse în Aquis-ul comunitar se găseşte deja tradus în limba română. Citește în continuare →

	În 1966 a luat fiinţă trupa Mondial pe terasa clubului Politehnicii

Din fericire în afara cântecului „All kinds of everything”, al cântăreţei irlandeze Dana, câştigătoarea concursului Eurovision din anul 1970, anul 70 a lăsat mult mai mult în urma sa.

De câţiva ani, muzica rock devenise vârful de lance al mişcărilor de rezistenţă faţă de multitudinea de tensiuni din societăţile acelor vremuri.

În vest, America se îngloda tot mai tare în blestematul conflict din Vietnam, situaţie soldată cu o activizare extremă a protestelor pacifiste.

În est, Uniunea Sovietică elimina orice rămăşiţă de liberalism a perioadei dezgheţului hruşciovist. Ca niciodată în istorie, lumea era împărţită în două.

La Chişinău, viaţa politică era dominată de personalitatea Prim Secretarului Partidului Comunist moldovenesc, Ivan Ivanovici Bodiul.

Cei douăzeci de ani cât acesta s-a aflat în post au fost caracterizaţi printr-o acerbă luptă cu tot ce însemna românesc în Basarabia.

	Alexandru Cazacu – chitaristul formaţiei “Noroc”, a fost prezent la concertul “Mondial” în 1970, tot el a şi înregistrat concertul

„Era totul interzis. Trebuia să cânţi doar ceea ce dicta ideologia. Comunismul”, îşi aminteşte Alexandru Cazacu, chitaristul legendarei formaţii chişinăuiene „Noroc”.

„Trebuie să cânţi că viaţa în colhoz e bună şi trebuie să lucrăm şi să lucrăm şi să lucrăm. Şi cu marşuri, cu care nu armonizează muzica de estradă. Cum să cânţi marşuri la chitară?…”

„Radio Bucureşti, Radio Iaşi. Prutul este Prutul, dar undele de radio pătrund. Iaşul îl auzeam şi în Siberia. Am avut un aparat de radio Grundig cu care auzeam Iaşul tocmai în Irkutsk, vă imaginaţi?”, mă întreabă Alexandru Cazacu.

„Mondialul îl auzeam numai la radio, practic în fiecare zi. Să cânţi muzică pe versuri de Eminescu, Alecsandri era interzis, aşa era ideologia. Mondial cânta Topârceanu, Eminescu, la noi era altă situaţie, absolut. Zi de zi, toate hiturile erau cântate şi erau ca fraţii noştri. Măcar că era Prutul, dar, mă rog…”, îmi mai spune chitaristul formaţiei „Noroc”. Citește în continuare →