Românism

În pofida celor peste o sută de ani de dominaţie rusificatoare ţaristă, a altor decenii de diabolică politică de deznaţionalizare sub imperiul sovietic, conştiinţa naţională a românilor de la răsărit de Prut a fost mereu vie, cunoscând, atunci când au îngăduit împrejurările, momente şi chiar perioade mai lungi de dezvoltare, de renaştere. Victime ale poftelor acaparatoare ale colosului din răsărit, ei au păstrat mereu în inima şi gândul lor ideea că sunt de acelaşi neam şi sânge cu fraţii din Ţară, iar când istoria le-a întors faţa au revenit la Patria-Mamă (1918 Basarabia şi 1941-1944 Transnistria). Fără cei 25 de ani pentru basarabeni şi doar trei pentru transnistrieni ar fi fost problematică, mult mai complicată şi dificilă conservarea fiinţei naţionale în acest vechi spaţiu românesc. Profitând de începutul dezagregării odiosului “imperiu al răului”, – cum l-a numit Ronald Reagan – românii de aici şi-au adunat toate forţele, ieşind în prim planul vieţii sociale şi politice în istoricul an 1989, anul Marii Adunări Naţionale de la Chişinău. După cum neîndoielnic este faptul că procesul de regenerare naţională început în anii din urmă a fost favorizat şi chiar facilitat într-o poate mare măsură de perioada de liberalizare a vieţii politice şi culturale de care s-a profitat în cadrul regimului totalitar, după moartea dictatorului Stalin, după demascarea aşa-zisului cult al personalităţii. Citește în continuare →