Românism

gheorghe ghimpu

Zbucium. Luptă. Adevăr. Dragoste de neam şi de limbă. Demnitate. Curaj… Sunt doar câteva cuvinte care îţi apar în minte odată cu rostirea numelui lui Gheorghe Ghimpu, un luptător pentru renaşterea naţională, un disident de notorietate din timpul ocupaţiei sovietice.

Georghe Ghimpu a fost unul din puţinii Oameni, care a mers încăpăţânat şi neîngenunchiat până în ultima zi a vieţii sale. Citește în continuare →

Tricolorul înălţat pe clădirea Parlamentului Basarabiei a avut în Gheorghe Ghimpu simbolul pătimirii românilor basarabeni de-a lungul ocupaţiei sovietice. Viaţa lui a fost o viaţă de martiraj, de golgotică suferinţă. A rămas în memoria colectivă cu numele de Stegarul. A cunoscut Siberia. Siberia nu l-a înfrânt. Înfrânt a fost de nedreptul destin, de altfel, ca şi poetul Grigore Vieru.
Şi-n Gulagul de gheaţă Gheorghe Ghimpu a ţinut flacăra românismului în inimă. A revenit în Basarabia călit ca o sabie de Toledo. Şi-a trăit viaţa aşa cum i-au dictat simţirea şi conştiinţa. Nu a vrut laude de erou, n-a iubit ovaţiile, el a iubit adevărul, neamul românesc.
În Basarabia a curs sânge. Nistrul şi Prutul au devenit două pâlnii prin care a curs sânge românesc. Imperialii satanici au plantat iadul pe pământul Basarabiei. Au târât cu judecata lor strâmbă pe nevinovaţii români basarabeni în moarte.
Gheorghe Ghimpu era acuzatorul fărădelegilor sovieticilor, i-a dus pe sovietici în faţa judecăţii divine. Pentru asta nu a fost iertat. Moartea lui rămâne un mare semn de întrebare. De ce tocmai el? Un răspuns poate să ne dea istoria, dar nu astăzi. Citește în continuare →