Românism

Va dispărea Moldova dacă se va afirma – adevărul – că Rusia a ocupat estul Moldovei în 1812?!

Celor care se lasă buimăciţi de dondăneala numiţilor anti-moldoveni le propun un exerciţiu de imaginaţie:

• Dacă hoarda de slujbaşi ai Rusiei neagă faptul ocupaţiei ruseşti din 1812, cum explică ei retrocedarea în 1856 către Moldova a celor trei judeţe sudice – Cahul, Bolgrad şi Ismail? O consideră ocupaţie? Ocupaţie moldovenească a pământurilor moldoveneşti?

• Dacă Rusia n-a ocupat estul Moldovei în 1812, reiese că nici Austria n-a ocupat nord-vestul Moldovei în 1774? Şi nici turcii n-au ocupat Chilia şi Cetatea Albă în 1484? Adică oricine năvălea peste moldoveni şi le răpea pământurile, o făceau cu acordul moldovenilor?!

• Cum s-ar fi manifestat aşa-zişii „statalişti” dacă statul de dincolo de Prut s-ar fi numit azi Moldova? (pauză de gândire)

Răspunsul la ultima întrebare e cât se poate de simplu şi e luat din istoria de care se tem „fruntaşii” zilei: situaţia dată a existat!

Începând cu 1812, statul de dincolo de Prut s-a numit Moldova, iar ruşii au inventat o altă ţară – Basarabia, populată desigur cu basarabeni.

Aşa că „poporul moldovenesc” pe care se avântă să-l reprezinte astăzi tot felul de lepădături, ar fi fost azi „poporul basarabean” cu limba corespunzătoare – „basarabeană”. Oricâtă românofobie ar clocoti în lepădăturile în cauză, ei înţeleg foarte bine (sper) că de n-ar fi fost gura de aer naţional dintre anii 1918 şi 1940, azi n-am mai fi moldoveni. Demonstraţia e aproape, e dincolo de Nistru.

Orice eveniment istoric este complex în sine. Însă la o înţelegere mai profundă a unor evenimente separate se poate ajunge analizând un ansamblu de evenimente istorice.

Hărţile de mai jos prezintă schimbările hotarelor Moldovei începând cu domniile urmaşilor lui Ştefan cel Mare şi până în prezent. Citește în continuare →

ÎPS Teofan alături de ÎPS Petru la inaugurarea Crucii Mântuirii Neamului Românesc (Nisporeni)

Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, ÎPS Teofan, a făcut în ziua Unirii Principatelor, la Iași, un apel la unitate şi a cerut poporului român să marcheze, în acest an, împlinirea a 200 de ani de la dezlipirea Basarabiei de Moldova.

El a subliniat că evenimentele din 1812 reprezintă ”cel mai trist moment din istoria neamului românesc”.

”Anul 2012 este un an extrem de important pentru noi. În primul rînd şi, din păcate, despre aceasta se vorbeşte puţin, anul acesta suntem chemaţi să ne aducem aminte de cel mai trist, prin consecinţele sale, moment din istoria neamului românesc, şi anume: acum 200 de ani, Moldova a fost sfîrtecată în două”, a afirmat ÎPS Teofan.

Înaltul prelat a cerut, de asemenea, tuturor românilor ”să fie receptivi la glasul conştiinţei” şi ”să încerce, fiecare în poziţia pe care o are, să transforme acest an într-un an de unire, de viaţă şi de binecuvîntare”.
Sursa: Ziarul Făclia

„Iar se-ncepe…”, aşa a răspuns preşedintele interimar al Rep. Moldova jurnaliştilor (cum de şi-au permis să adreseze o astfel de întrebare?…) atunci când a fost întrebat în ce limbă a vorbit Mihai Eminescu. Ne place sau nu, dar atunci când îl omagiem pe acel „român absolut” trebuie să ne gândim nu numai la „poetul naţional”, ci şi la „publicistul român”, care a abordat problema „păturii superpuse” printr-o serie de analize social-politice dedicate României. O teorie la fel de actuală dacă o analizăm prin prisma societăţii din Rep. Moldova. Simbolul marelui poet şi prozator a stat la baza luptei pentru emanciparea naţională a românilor din Moldova, şi nu a constituit subiectul unor confruntări în societate, aşa cum se pretinde. Citește în continuare →

Centrul de analiză american, Stratfor, susţine că SUA au cerut României să creeze în R. Moldova ONG-uri, instituţii media şi instrumente de investiţii. Stratfor apreciază că Bucureştiul nu a avut succesul scontat şi nu a reuşit să-şi consolideze poziţia în relaţia cu Chişinăul – o concluzie respinsă de politicieni de la Chişinău.

Potrivit unor surse ano­nime citate de cen­trul de analiză Stratfor, Statele Unite au cerut României să înfiinţeze organizaţii neguver­namentale, instituţii de presă şi instrumente care să faciliteze investiţiile în Republica Moldova, însă Bucureştiul nu a avut succes în acest demers – parţial din cauza crizei economice care a afectat România, dar şi ca urmare a crizei politice interne. Citește în continuare →

Primăria Municipiului Chişinău, în colaborare cu Ministerul Apărării din R. Moldova şi Mitropolia Basarabiei şi Bucovinei, a organizat un pelerinaj la mănăstirile din Moldova şi Bucovina pentru un grup de 13 veterani, care au luptat în cel de-al Doilea Război Mondial, în Armata Română. Pelerinajul a avut loc la cele mai reprezentative mănăstiri din judeţele Iaşi, Botoşani, Suceava şi Neamţ.

De asemenea, la Casa Armatei din Iaşi a avut loc o întâlnire a ministrului Apărării Naţionale din România, Gabriel Oprea, cu veteranii de război din Republica Moldova. La întrevedere au mai participat Înalt Preasfinţitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, Vitalie Marinuţă, ministrul Apărării din Republica Moldova, Constantin Simirad, preşedintele Consiliului Judeţean Iaşi, Gheorghe Nichita, primarul municipiului Iaşi, membri ai Parlamentului României. Citește în continuare →

Anii ’70 ai secolului trecut s–au inscris in istoria RSSM drept ani de ascensiune in cultura. Procesul de numire in functie de raspundere a bastinasilor, inceput la sfarsitul anilor ’60; promotiile de studenti, care pe parcursul studiilor au adus, din Moscova, Kiev, Cernauti, Odesa si alte orase ale URSS, mii de volume de carte in limba romana (opere de Nicolae Iorga, Mircea Eliade, Mihai Eminescu, Vasile Alecsandri, Constantin si Dinu Jurescu, Nicolae Balcesu, Adrian Paunescu, Gheorghe Cosbuc, Lucian Blaga, Mihail Sadoveanu si altii), dar si discuri cu formatiile “Mondial”, “Savoy”, “Sincron”, “Coral”, Dan Spataru, Margareta Paslaru, Constantin Draghici, Irina Loghin, au stimulat tineretul studios, amplificand sentimente patriotice si de mandrie nationala.

O situatie similara se inregistra si in stiinta. Desi in anii 1970–1980 istoricii sovietici din Moldova au semnat cateva tone de maculatura, pretinzand a le califica drept monografii sau lucrari stiintifice, trimiterile la literatura citata (N. Mohov, A. Lazarev, M. Satnic, I. Braseachin s.a.), pe care le faceau acestia in “operele” lor, demonstrau ca despre Moldova si Basarabia romana au fost scrise lucrari mult mai numeroase decat mentiona istoriografia sovietica moldoveneasca.

Pe atunci apareau si lucrari in continutul carora se strecurau opinii total diferite de linia generala a partidului comunist. In respectiva categorie se inscrie si articolul “Pe calea socialismului”, publicat in organul de presa al CC PC RSSM, “Sovetscaia Moldavia”, la 23 august 1970 si semnat de savantul Alexandru Mosanu, cel care, ulterior, a detinut functia de prim presedinte al Parlamentului R. Moldova, tot el semnand si documentul privind interzicerea activitatii PCUS pe teritoriul Moldovei.

Cat despre articolul nominalizat, demnitarii de partid l–au pus in discutie la sedinta Biroului CC. In procesul–verbal nr. 106 al Biroului din 15.09.1970, de rand cu alte probleme, a fost discutat si subiectul “Despre articolul lui A. Mosanu” “Pe calea socialismului”. In acest proces–verbal se mentioneaza ca “Sovetscaia Moldavia” a publicat articolul secretarului stiintific al Institutului de Istorie al AS a RSS Moldovenesti A. Mosanu “Pe calea socialismului” in care sunt denaturate evenimentele si faptele istorice. Autorul minimalizeaza rolul Armatei Sovietice in eliberarea Romaniei de fascism, importanta ajutorului economic si politic ale URSS la diferite etape de construire a unei noi societati in Republica Populara Romania. Sunt tratate gresit si problemele internationalismului proletar si principiile relatiilor dintre tarile socialiste si partidele comuniste.

Cei care au initiat dezbaterile au calificat articolul drept unul “politic daunator, care dezorienteaza cititorul”. Ei constata ca “Pe calea socialismului” “a patruns” pe paginile gazetei “Sovetscaia Moldavia” din cauza iresponsabilitatii si miopiei politice a redactorului adjunct, tov. Macarov L.N., dar si a altor colaboratori.

In procesul–verbal citat se mai mentioneaza ca, in timpul discutiei articolului, membrii Biroului organizatiei de partid a Institutului de Istorie “au admis liberalism, nu l–au estimat la justa valoare, straduindu–se, in fel si chip, sa minimalizeze vina lui A.C.Mosanu”. (traducere din l. rusa)

In aceeasi categorie se inscrie si aparitia, in 1972, a rasunatoarei culegeri de versuri “Sageti”, de Petru Carare care a avut efectul unei bombe plasate sub temelia comunismului. Timp de o singura zi, lucrarea a fost confiscata din toate librariile, din caminele studentesti si din alte locuri, unde putea fi gasita.

In perioada respectiva, fiind student la Universitatea de Stat, am cumparat si eu acea culegere. Cateva volume de “Sageti” au cutreierat pe atunci toate camerele caminelor universitare. Cei care nu reusisera sa si–o cumpere, isi copiau de la colegi versurile preferate. Prin aceasta placheta P. Carare a contribuit la trezirea constiintei de neam si de om. Este regretabil ca, in 1988–1989, cand au existat premise de a recunoaste adevarata valoare si adevaratele merite ale acestui scriitor, cineva s–a straduit sa–l plaseze intr–un con de umbra pe acest incontestabil disident al nostru.

Dar sa revenim la anii ’70, cand a fost editata culegerea “Sageti”. In procesul–verbal nr. 23 al sedintei Biroului CC din 28 martie 1972 a figurat si subiectul “Despre culegerea de versuri a lui P. Carare “Sageti” (“Streli”)”. In document se spune:

“Volumul de versuri “Sageti” (“Streli”) al lui P. Carare contine un sir de greseli serioase si este daunator din punct de vedere politic. Culegerea este impanzita de idei ce dezvaluie un spirit al deznadejdii si lipsa solutiilor. Tematica multor poezii este rupta de realitatea problemelor dezvoltarii sociale contemporane. Majoritatea versurilor sunt indreptate catre lumea micuta a sentimentelor inguste improvizate de framantarile bolnave ale autorului. Acestea sunt calificate drept caracteristici ale realitatii noastre. (ciclul “Omul om!” — “Celovec, esli on celovec”). Ideinic gresita, gandirea poetului s–a conturat deosebit de evident in ciclul dedicat, chipurile, demascarii viciilor lumii capitaliste. Exactitatea istorica, stabilitatea sociala si pozitia de clasa au fost inlocuite cu o pozitie cetateneasca dubioasa, a unui umanism abstract si cu o descriere duplicitara a faptelor si a fenomenelor sociale. Aceasta a condus la denaturarea tratarii luptei de clasa impotriva jugului social si national in conditiile capitalismului si a rolului de avangarda a fortelor sociale in transformarea lumii. Un rand intreg de poezii pot servi drept teren de interpretare gresita a vietii noastre, de atatare a unor dispozitii nationaliste nesanatoase (poeziile “Doina de jale a robilor”, “Spovada unui invins din peile rosii”, “Plebeilor”, “Oamenilor de pe planeta Pamant” si altele).

Iesirea de sub tipar a culegerii de poezii a lui P. Carare confirma faptul ca conducerea Comitetului de Stat al Consiliului de Ministri a RSSM pentru tiparituri si editura “Cartea Moldoveneasca” n–au inteles la un nivel corespunzator Hotararea CC al PCUS din 11 martie 1969 “Despre ridicarea responsabilitatii conducatorilor organelor de presa, radio si televiziune, cinematografie, institutii de cultura si arta pentru nivelul ideinico–politic al materialelor publicate si al repertoriilor”, n–au creat in editura o atmosfera de inalta vigilenta politica si cerinte aspre privind continutul literar (…) “(fragment, A.O.S.P.R.M., F.51, inv.33, d.7, f.29–30).

Constatam acum ca opera poetului Petru Carare inca nu a fost apreciata la justa valoare. Este important sa subliniem ca, in deceniul VII al sec. XX, la ascensiunea culturii au contribuit numeroase personalitati bine cunoscute si apreciate in prezent: scriitori, muzicieni, pictori si cineasti, dar si mai multi oficiali de stat si de partid de atunci care, tacit, au contribuit la aparitia si lansarea acelor carti, articole, filme sau piese muzicale… In acea perioada se conturase deja, in cadrul aparatului de conducere a republicii, “o aripa de dreapta” a nomenclaturii care, desi reprezenta sistemul totalitar comunist, pastrase sentimente de omenie si patriotism. De unii dintre acestia depindea finantarea, aprobarea si lansarea unor opere literare, muzicale, cinematografice sau din domeniul artelor plastice. Deseori, acesti functionari, cu riscul de a–si pierde fotoliile si biletele de partid, decideau finantarea, aprobarea si sustinerea unor lucrari de literatura, cultura si arta.

Din documente de arhiva constatam ca, in anii ’70, cineastii din RSSM au creat multa bataie de cap guvernantilor. In procesul–verbal nr. 96 al sedintei Biroului CC al PCM din 7 aprilie 1970 la care a fost “ascultata” problema “Despre lacunele serioase in filmele produse la studioul “Moldova–Film” ” se spune:

“CC al PC RSSM mentioneaza, ca in activitatea studioului “Moldova–Film” exista multe lacune si neajunsuri. In creatiile lor, angajatii studioului se indeparteaza de la rezolvarea problemelor sociale care framanta societatea sovietica. Conducerea studioului nu are grija de producerea unor filme realiste, care ar corespunde unor inalte cerinte ideinico–estetice ale omului sovietic. Lucrarile nu sunt dedicate crearii unei societati noi, a dezvoltarii unor noi relatii sociale, formarii si cresterii clasei muncitoare, a taranimii colhoznice. Ei nu orienteaza colectivul de creatie la oglindirea problemelor importante ale contemporanietatii, a tendintelor patriotice ale poporului moldovenesc, a marilor schimbari sociale ce au loc pe pamantul moldovenesc. In unele filme se propaga viziuni straine ideologiei comuniste, se neglijeaza lupta de clasa, prevaleaza o atitudine subiectiva in oglindirea faptelor si evenimentelor istorice, a evolutiilor socialiste ale poporului moldovenesc. In filmele lansate in ultimii ani (“Gorichie ziorna”, “Poslednii meseat oseni”, “Crasnie poleani”, “Malanca”) intentionat sunt conturate interese strict nationale, care falsifica tendinta poporului moldovenesc spre prietenie si unitate cu marele popor rus si alte popoare ale tarii noastre. Viata din anii de dupa razboi este oglindita schimonosit, artificial. Sunt demonstrate greutati, evenimentele prin care au trecut oamenii muncii din Moldova in acea perioada, fiind dramatizate. Printre filmele care denatureaza in mod grosolan adevarul istoric se numara pelicula “Gorichie ziorna”(“Graunte amare”). Pomenindu–se in conditii extremale, impuse de o situatie economica complicata, provocata de ruinarile de pe urma razboiului si de seceta nemiloasa din anii 1945–1946, poporul moldovenesc a fost recunoscator tuturor popoarelor tarii noastre, care i–au venit in ajutor. Cu toate greutatile prin care treceau popoarele URSS, acestea trimiteau in Moldova seminte, paine si furaj. Autorii filmului “Graunte amare” au schimonosit adevarul si atitudinea reala a taranilor moldoveni, incercand sa demonstreze ca ajutorul acordat era o necesitate amara, asemeni eliberarii Basarabiei in anul 1940. In film, lucratorii organelor sovietice, reprezentantii altor popoare actioneaza grosolan si necuviincios in raport cu populatia bastinasa, provocand nemultumiri si ura. Poporul nu intelege si nu accepta actiunile lor. In cele din urma, unii mor, altii parasesc satul, in localitate ramanand doar eroul filmului, un bastinas, presedintele sovietului satesc, impreuna cu insotitoarea sa… Cei care au turnat filmul ii prezinta pe localnici in calitate de persoane cu tendinte nationaliste. Acest fapt este unul aberant, astfel de sentimente fiind straine poporului nostru.

In film nu sunt dezvaluite adevaratele cauze ale saraciei taranilor, nu se vorbeste despre prietenia popoarelor, despre ajutorul acordat de statul sovietic. Contrar adevarului, sentimentele de prietenie ale taranimii moldovenesti sunt substituite de sentimente straine, de revolta interioara. Rezistenta armata impotriva Puterii Sovietice, opusa de populatia autohtona, este o calomnie grosolana adusa la adresa poporului moldovenesc. Conflictul politic a fost nascocit de autori cu scopul de a demonstra ca poporul era nemultumit de Puterea Sovietica.

In filmul “Ultima luna de toamna” se demonstreaza compatimirea fata de femeia–culac, careia i se confiscase averea, ea fiind deportata in Siberia. Dupa cum se mentioneaza in film, femeia i–a inmormantat pe toti cei dragi in pamanturi straine, si–a pierdut graiul si auzul, revenind, insa, tot atat de harnica. In scop provocator este inclus in film si epizodul transportarii din sat a graului cu o coloana de masini incarcate cu saci. Pe fundalul coloanei se zaresc doi copii imbracati in zdrente, chinuiti de nevoi, ducand niste vreascuri. In urma lor merge o capra numai pielea si osul…” (fragment Arhiva OSPRM , F.51 , inv. 31 , d. 9 , fila 43)

In alt fragment din acelasi document se mentioneaza :

“CC al PC RSSM considera anormal faptul ca la studioul de cinema s–a constituit un cerc de persoane care si–a supus intreaga activitate de creatie (Malarciuc, Condrea, Gagiu, Iovita). Ei scriu scenarii, produc filme care, in mare parte, nu corespund principiilor partinitatii si artei poporului. Toate filmele create de V. Iovita (“Piatra–piatra…”,”Fantana” ,”Malanca”, “Se cauta un paznic”) sunt vicioase din punct de vedere ideologic. Directorul studioului, tov. Mursa, a contribuit la plecarea din colectiv a catorva specialisti cu experienta, sositi din alte republici (Derbeiov, Lisenko, Kalasnicov).

Lucratorii tineri, necopti, lipsiti de experienta si de o educatie si orientare corecta, sunt responsabili de aspectele formale si de cele estetice. In raport cu scenaristii si redactorii care nu au o atitudine serioasa fata de obligatiile lor, incalcand disciplina muncii, nu sunt aplicate nici un fel de masuri administrative.

Tov. Mursa dezorienteaza lucratorii Comitetului pentru cinematografie de pe langa Consiliul de Ministri al URSS, ascunde critica organelor de partid la adresa filmelor turnate, se lauda ca ar avea sustinerea conducerii.”

In aceeasi perioada, intr–o Hotarare a Biroului CC al PC RSSM se sublinia:

1. Pentru atitudinea iresponsabila fata de directivele partidului, privind continutul ideinico–politic al lucrarilor artistice, slabirea vigilentei, sustinerea tendintelor nationaliste si sprijinirea acestora, membrul PCUS, tov. Mursa, este pedepsit, aplicandu–i–se o mustrare aspra cu inscriere in fisa personala, fiind eliberat din functia de director al studioului “Moldova–Film”.

2. Comitetul de Stat pentru cinematografie de pe langa Consiliul de Ministri al RSSM (tov. Iordanov) este obligat sa excluda de pe ecrane filmul artistic “Graunte amare”, acesta fiind o lucrare daunatoare din punct de vedere politic.

Un destin similar l–a avut si filmul romanesc “Columna”. Organele de resort unionale au apreciat filmul si l–au achizitionat, insa pelicula nu a fost autorizata si de conducerea RSSM. Interdictia de a fi proiectat pe ecrane a fost stabilita la sedinta Biroului CC al PC RSSM (procesul–verbal nr. 104), din 18 august 1970.

In Hotarare se arata: “In legatura cu faptul ca filmul romanesc “Columna”, in esenta, este daunator, oglindeste tendentios trecutul istoric si nu contribuie la educatia corecta a oamenilor muncii, consideram inoportuna demonstrarea acestuia pe ecranele cinematografelor din republica.”

Un document special in istoria cinematografiei acelor timpuri a fost considerata Hotararea CC al PCUS din 2 august 1972 “Despre masurile privind dezvoltarea de mai departe a cinematografiei sovietice”, care “trasa” noi sarcini in transformarea ulterioara a cinematografului intr–o unealta masiva de propaganda comunista. La sedinta Biroului CC din 9 octombrie 1972 (procesul–verbal nr. 34 ), in temeiul documentului mentionat, conducerea RSSM a pregatit si a aprobat o hotarare a sa, ancorata la situatia cinematografiei republicane.

In anul 1973, filmul artistic “Lautarii”, realizat de Emil Loteanu, a fost remarcat la Festivalul International din San–Sebastiano, desi conducerea de la Chisinau supusese pelicula unor critici dure.

Cu ocazia sarbatoririi aniversarii a 50–a de la formarea RSSM si a PC RSSM, s–a decis turnarea unui film documentar care ar oglindi calea parcursa de RSSM de la formare pana in prezent. Documentarul urma sa reflecte “succesele si realizarile din toate domeniile”. Cu siguranta, pelicula urma sa aiba o orientare propagandistica. Ea trebuia sa contina laude aduse sistemului socialist. Acest lucru s–a decis la sedinta Biroului CC (procesul–verbal nr. 49 ) din 26 iunie 1973, desfasurata sub presedintia lui Ivan Bodiu, prim–secretar al CC al PC RSSM .

Se pare ca, pe timpuri, nimeni nu punea la indoiala ca cinematografia este o arma ideologica extrem de puternica. Acest fapt era valorificat din plin de sistemul sovietic, iar atunci cand era lansata vreo lucrare ce nu se inscria in procesul de educatie comunista, neintarziat cazul era “ascultat” la Biroul CC, unde se luau masuri cuvenite pentru stoparea “imperialismul muribund”.

Autor: Alexandru Moraru

Articol apărut în Ziarul de Gardă, Nr. 39 (12 mai 2005)

Liderii AIE au luat o poziție comună referitor la situația politică din R. Moldova, astfel vom avea referendum la începutul lunii septembrie, iar la începutul lunii noiembrie alegeri anticipate parlamentare și prezidențiale.
Anunțul a fost făcut joi, 3 iunie, în cadrul unei conferințe comune dintre liderii AIE și Thorbjorn Jagland Secretarul General al Consiliului Europei, aflat într-o vizită de lucru la Chișinău. Citește în continuare →

“Vă spun sincer și în public – eu mă autoidentific ca fiind moldovean. Am tot dreptul să fac acest lucru. Ne-am luptat și vom continuă să luptăm pentru dreptul fiecăruia. Noi, Partidul Democrat suntem o echipă de oameni serioși și considerăm că R. Moldova nu este un proiect temporar”. Acestea sunt principalele declarații lansate de către liderul Partidului Democrat, Marian Lupu, în cadrul unui interviu pentru Eho Moskvî.

Declaraţiile lui Marian Lupu nu puteau rămâne fără ecou. Iată 2 dintre ele:

Opinii: Si eu sunt moldovean domnule Marian Lupu!

Ovidiu Mihalache, colaborator Ziare.com

“O parte din cetatenii Moldovei se autoidentifica cu romanii. Majoritatea se autoidentifica cu moldovenii. Avem si ucraineni si gagauzi si bulgari si rusi – iata de ce vorbeam despre o natiune politica. Noi ii tratam cu respect pe cei ce se considera romani, acesta este dreptul lor de cetatean si este decizia lor”, spune Marian Lupu.

Inalt, frumos, inteligent, cu scoli inalte pe la Moscova, ba si cu niste burse prin Europa, vorbind elegant limba romana, domnul Marian Lupu, cel pe care romanii din Republica Moldova il vedeau deja ca pe un viitor presedinte, ne trazneste brusc cu o declaratie de ne lasa lati! Citește în continuare →

Am fost sunaţi de o jurnalistă de la Komsomolskaia Pravda, gazeta de casă a comuniştilor din Moldova. Forţându-se cu greu să vorbească o tentativă de limba română, jurnalista Daria a încercat să deconspire marea provocare împotriva zilei marii victorii împotriva fascismului, sărbătorită de comunişti mai ceva ca ziua de naştere a lui Lenin…

Articolul Căpă.Ămdă

„Nu România este cea care are armată străină pe teritoriul Republicii Moldova”, a fost replica președintelui interimar, Mihai Ghimpu, la declarația făcută zilele acestea de ministrul de Externe al Rusiei, Serghei Lavrov, precum că „vecinii de Vest ai Moldovei” nu ar recunoaște națiunea moldoveanească.

„Declarațiile sunt invenții nefondate și îmi pare rău. Ei se supără când eu spun, dar nu România are armată străină pe teritoriul Republicii Moldova. Cetățenii Republicii Moldova s-au convins că România recunoaște independența țării noastre și a fost prima țară care a făcut-o”, susține președintele Ghimpu.

Reacția lui Mihai Ghimpu intervine după ce ministrul Afacerilor Externe al Federaţiei Ruse, Serghei Lavrov, „i-a sugerat” lui Ghimpu să nu folosească Ziua Victoriei drept motiv pentru „speculaţii politice”. Citește în continuare →

Preşedintele Traian Băsescu a declarat, miercuri, la Iaşi, răspunzând întrebării adresate de un student basarabean, că România şi Republica Moldova se pot gândi să aibă mai multe servicii în comun, inclusiv serviciul poştal.

Studentul basarabean l-a interpelat pe şeful statului asupra posibilităţii ca România şi Republica Moldova să poată avea şi unele servicii publice în comun “până la integrarea politică şi economică a celor două ţări”, confom cu modelul construcţiei europene. “Putem avea în comun servicii de o mai mică însemnătate, pentru că până la integrarea europeană a Republicii Moldova mai este mult”, a spus tânărul, student la Facultatea de Filosofie, care a adăugat că şi serviciul de telefonie mobilă ar putea fi în comun între cele două ţări. Citește în continuare →

Rusia i-a cerut presedintelui interimar al Moldovei, Mihai Ghimpu, sa nu politizeze sarbatoarea Zilei Victoriei, insinuand in acelasi timp ca Romania nu recunoaste independenta Moldovei. Declaratia a fost facuta miercuri de ministrul rus de externe, Serghei Lavrov. “Rusia recunoaste independenta Moldovei”, a declarat ministrul Lavrov, adaugand ca “nu toti vecinii lor fac la fel”. Aceasta replica a venit in urma declaratiilor presedintelui Mihai Ghimpu, potrivit carora, in Moldova, “regimul totalitar comunist a fost introdus cu forta”, scrie Lenta.ru. Conform agentiei Interfax, Mihai Ghimpu a afirmat ca, pentru el, nazismul si comunismul sunt echivalente. Presedintele Moldovei a mentionat ca ia in calcul posibilitatea de a cere o compensatie Rusiei pentru daunele produse de regimul sovietic. In acest mod, seful statului moldovean si-a motivatat si neparticiparea la parada din 9 mai. Citește în continuare →