Românism

Sârma ghimpată scoasă de la hotarul Republicii Moldova cu România s-a transformat în suvenire la Ungheni.

„Vrem să demonstrăm astfel lumii întregi că suntem deschişi şi dispuşi de a merge în Europa, dar şi a aduce Europa la noi”, a declarat preşedintele raionului, Ion Harea pentru Expresul de Ungheni. Harea a mai anunțat că fragmente din sârma ghimpată şi câţiva piloni vor ajunge în muzeul din Ungheni, dar şi în alte câteva muzee din Moldova şi chiar Europa.

Suvenirele reprezintă un fragment din sârma ghimpată ruginită pe un suport de lemn unde este scris în limbile română și engleză: „Sârma ghimpată instalată între hotarul dintre Republica Moldova şi România, pe râul Prut, 1954-2010”. Primele 200 de suvenire vor fi dăruite participanţilor de la Forumul investiţional desfășurat la Ungheni pe 8-9 octombrie. În orașul de pe Prut sunt depozitate 28 de tone de sârmă ghimpată, urmare a demontării gardului de frontieră cu România.

Procesul de scoatere a sârmei ghimpate de la frontieră a demarat la 10 februarie 2010. Autorităţile au înlăturat 360 de km de sârmă.. Autoritățile Republicii Moldova au raportat la 17 martie că ultimul pilon de pe graniță a fost doborât la Pererata, raionul Briceni. Consiliul Raional Ungheni adoptase o asemenea decizie încă în anul 2008, dar procesul a fost împiedicat de fosta guvernare comunistă.

Sursa: InfoPrut

Podul de flori este titlul generic al unei acţiuni populare desfăşurate în mai 1990 şi iunie 1991de românii de pe cele două maluri ale Prutului. Pe fondul dezmembrării URSS-ului, cei de acelaşi sânge, separaţi după 23 august 1944, s-au putut în sfârşit regăsi.

Treptat, pe măsură ce noii servitori ai intereselor ruseşti din cele (deja) două state cu populaţie majoritar românească au căpătat stabilitate pe scaunul puterii, momentul efervescenţei populare a început să fie luat în derizoriu iar subiectul firesc al UNIRII românilor să fie un subiect tot mai depărtat, suprimat de nenumărate analize şi analişti, de preconcepţii cauzate de lipsa de cunoaştere şi mai ales, de un sentiment de neputinţă.

Astfel, generaţia mea a crescut cu titluri de genul “Podul de flori s-a veştejit“, Podul de flori s-a transformat în pod de tutun sau Podul de ghimpi peste Prut. La o căutare mai atentă despre subiect, cei interesaţi dau peste alte “piste” ale teoriei conspiraţioniste, mereu prezentă în asemenea momente. Putem vedea astfel în cartea reîntregirea României, de Gheorghe Gavrilă Copil, cum momentul a fost deturnat de reprezentanţii FSN, sau în teoriile unor istorici, cum au ieşit din România peste 25 de mii de terorişti sovietici, activi în timpul Revoluţiei din decembrie 1989. Nu că fiecare teorie nu ar avea adevărul ei, dar NU ASTA E IMPORTANT. Podul de flori a fost ceea ce pentru cele două Germanii a fost dărâmarea Zidului Berlinului. La Podul de flori au participat peste 1 milion de persoane, iar asta certifică că poporul român şi-a făcut datoria. Voinţa populară a fost clară, mai departe politicienii sunt cei care au trădat.
Citește în continuare →

Moldova mai are încă sârmă ghimpată. Mai mulţi kilometri de sârmă poate fi văzută şi astăzi în apropierea satului Bisericani, raionul Glodeni.
Aceasta a rămas neatinsă de grăniceri, în pofida deciziei guvernamentale de a ridica această sârmă.

Localnicii sunt indignaţi că nici până acum sârma ghimpată din apropierea localităţii nu a fost scoasă.
Primarul Comunei Cuhneşti, Boris Beţişor, spune că problema va fi soluţionată.

Porţiunea de sârmă ghimpată se află în perimetrul zonei Valea Rusului şi se întinde până la Costeşti.

sursa: jurnaltv

Trădarea la români
O carte socanta scrisa de istoricul timisorean Mircea Balan mi-a inspirat acest titlu: “Tradarea la romani”. Pentru ca intotdeauna m-am simtit mai aproape de “homo faber” decat de “sapiens”, voi incerca sa demonstrez, prin fapte, ca si azi, precum in trecut, continuam sa tradam.

Dupa Revolutie – al carei Stat Major a functionat in balconul Teatrului National si nu al Operei, cum eronat, cultural, istoric, national si administrativ se mai exprima unii (eroarea este cu atat mai grava cu cat nici un “artist liric” nu a participat la ea) -, deci dupa Revolutie, la chemarea ministrului Culturii din Basarabia – Ion Ungureanu – am plecat de la Timisoara la Chisinau, m-am inscris in Frontul Popular din Moldova si am participat la toate actiunile organizate atunci de acesta. Ion Ungureanu luase decizia ca timp de doi ani, pentru invatarea limbii romane literare, regizorii basarabeni sa lucreze in teatrele din Romania, iar acolo sa lucreze numai regizori de dincoace de Prut. Recucerirea limbii romane era o actiune fundamentala pentru renasterea constiintei nationale a basarabenilor. Din nefericire la Bucuresti acest proiect nu a primit tot sprijinul de care avea nevoie. Cei care ne conduceau atunci erau prinsi intr-o isterizanta lupta pentru putere si nu vedeau “padurea de copaci”. Consider ca aceasta lipsa de reactie, de sprijin, alaturi de multe altele a fost unul din actele de tradare a interesului nostru national. Ca director al Teatrului “Luceafarul” din Chisinau i-am invitat pe toti regizorii importanti ai tarii sa monteze acolo. N-au venit. Atunci fiecare isi cauta interesul in alte puncte cardinale… “Postmodernismul”, voluntar sau involuntar si-a perfectionat formele de evaziune. Conturul unor valori eterne e atenuat subtil in numele individului planetar, o utopie, precum a fost cea a comunistului.
Citește în continuare →

Vasile Stati se încăpătînează în ascensiunea sa spre culmile ridicolului, adăugând noi trepte de ignorantă si rea credintă la piramida închipuitei sale limbi moldovenesti. Pentru acestea scrie si scrie, atât în dulcele grai rusesc, atât de drag sufletului său cât si în limba română, pe care o crede moldovenească. Si, ceea ce este extrem de dureros pentru Vasile Stati, în cel de al doilea caz, trebuie să folosească alfabetul latin – tocmai el care regretă din tot sulfetul vremea celui chirilic, buchile întortocheate ale acestuia fiind, după părerea sa, mult mai potrivite pentru limba română. Să amintim ciudatele sale scrieri, mai întâi cele rusesti: “Deznationalizarea moldoveanului ca mijloc de guvernare a conducerii Moldovei” (când nu erau comunistii la putere), “Istoria Moldovei”, “Ce faci moldovene?”, “Stefan, marele voievod al Moldovei”, “Tata rus, mama rus, iar Ivan e moldovean”. Pe româneste, reia “măretele” idei de mai sus, în lucrările “Limba moldovenească si răuvoitorii ei”, “Istoria Moldovei”, “Dictionarul moldovenesc-românesc” (o “lucrare” demnă de Guiness Record în domeniul prostiei), ultima sa carte, pe care avem neplăcerea să o prezentăm fiind intitulată manifest “Pentru limba noastră moldovenească”. Citește în continuare →

O mamă care se deplasa împreună cu fiul ei în România a fost reţinută timp de o oră şi tratată cu brutalitate de grănicerii de la postul de trecere a frontierei, Ungheni. Aceştia nu recunoşteau cartea de rezidenţă pentru membrii familiei emisă de autorităţile române persoanelor căsătorite în România, afirmând că în acordul semnat între Guvernul R. Moldova şi Guvernul României figurează termenul „permis de şedere”. Citește în continuare →