Românism

Va dispărea Moldova dacă se va afirma – adevărul – că Rusia a ocupat estul Moldovei în 1812?!

Celor care se lasă buimăciţi de dondăneala numiţilor anti-moldoveni le propun un exerciţiu de imaginaţie:

• Dacă hoarda de slujbaşi ai Rusiei neagă faptul ocupaţiei ruseşti din 1812, cum explică ei retrocedarea în 1856 către Moldova a celor trei judeţe sudice – Cahul, Bolgrad şi Ismail? O consideră ocupaţie? Ocupaţie moldovenească a pământurilor moldoveneşti?

• Dacă Rusia n-a ocupat estul Moldovei în 1812, reiese că nici Austria n-a ocupat nord-vestul Moldovei în 1774? Şi nici turcii n-au ocupat Chilia şi Cetatea Albă în 1484? Adică oricine năvălea peste moldoveni şi le răpea pământurile, o făceau cu acordul moldovenilor?!

• Cum s-ar fi manifestat aşa-zişii „statalişti” dacă statul de dincolo de Prut s-ar fi numit azi Moldova? (pauză de gândire)

Răspunsul la ultima întrebare e cât se poate de simplu şi e luat din istoria de care se tem „fruntaşii” zilei: situaţia dată a existat!

Începând cu 1812, statul de dincolo de Prut s-a numit Moldova, iar ruşii au inventat o altă ţară – Basarabia, populată desigur cu basarabeni.

Aşa că „poporul moldovenesc” pe care se avântă să-l reprezinte astăzi tot felul de lepădături, ar fi fost azi „poporul basarabean” cu limba corespunzătoare – „basarabeană”. Oricâtă românofobie ar clocoti în lepădăturile în cauză, ei înţeleg foarte bine (sper) că de n-ar fi fost gura de aer naţional dintre anii 1918 şi 1940, azi n-am mai fi moldoveni. Demonstraţia e aproape, e dincolo de Nistru.

Orice eveniment istoric este complex în sine. Însă la o înţelegere mai profundă a unor evenimente separate se poate ajunge analizând un ansamblu de evenimente istorice.

Hărţile de mai jos prezintă schimbările hotarelor Moldovei începând cu domniile urmaşilor lui Ştefan cel Mare şi până în prezent. Citește în continuare →

„Da, suntem moldoveni, fii ai vechii Moldove,
însă facem parte din marele trup al românismului,
aşezat prin România, Bucovina şi Transilvania.”
(Alexei Mateevici)

Pe parcursul a mai multor secole, frontierele Moldovei au fost foarte mobile. Din punct de vedere juridic şi istoric, între Republica Moldova de astăzi şi Voievodatul Moldovei, întemeiat între 1359, nu există o legătură de succesiune. Actuala Republica Moldova ocupă doar o parte din teritoriul vechiului Principat al Moldovei – teritoriu denumit de către ruşi Basarabia în urma anexării din 1812 la Imperiul Rus. Dar pierderea Basarabiei nu a împiedicat existenţa Principatului Moldovei în continuare timp de 50 de ani, Citește în continuare →

La Chişinău a fost lansat primului volum din colecţia „Asasinări în masă din RASS Moldovenească în perioada Marii Epurări (1937-1938)”, care va include în total 5 volume, cu un număr aproximativ de 3.500 de pagini.

Primul volum al acestei colecţii include procesele verbale ale Troicii speciale de la Tiraspol, capitala RASSM, din anul 1937, care conţin referiri la peste o mie de persoane, ce au fost condamnate la moarte sau expediate în lagărele de concentrare, unde, majoritatea acestora, au avut acelaşi destin tragic. Volum debutează cu o prefaţă realizată de istoricul francez Stephane Courtois, unul din cei mai mari specialişti din lume în materie de regimuri totalitare comuniste, autor a câtorva zeci de studii fundamentale la această temă.

Cuvântul introductiv al reputatului istoric francez este urmat, în volumul cu pricina, de un studiu despre geneza terorii bolşevice şi utilizarea acesteia în perioada anilor 1917-1938 în Rusia sovietică, ulterior, în URSS şi în RASS Moldovenească, parte integrantă a fostei RSS Ucrainene, realizat de istoricii Ion Varta, Tatiana Varta şi Igor Şarov. Studiul însumează peste o sută de pagini şi constituie o retrospectivă succintă a principalelor etape în procesul de elaborare de către Vladimir Lenin a propriei teorii a „luptei de clasă”, ale căror elemente de bază le-au constituit teroarea şi violenţa. Citește în continuare →

Continuăm elucidarea crimelor comise de regimul totalitar-comunist din fosta RASSM în timpul Marii Terori din perioada 1937-1938. Aşa cum menţionasem în episoadele precedente, condamnările la ani grei de închisoare sau de lagăre de concentrare, executarea miilor şi miilor de persoane inocente, în baza unor simulacre de procese, deveniseră un fenomen aproape permanent în anii ‘30 ai secolului XX în „autonomia moldovenească”. Apogeul acestor atrocităţi a fost atins în perioada Marii Terori, când, în fosta RASSM, în decursul unui an şi trei luni, au fost executate circa 5000 de persoane. Maşina diabolică a morţii funcţiona în această perioadă la turaţii maxime. Condamnările la moarte şi la ani grei de lagăre erau pronunţate şi puse în aplicare în regim non-stop. Crima era pusă pe bandă rulantă, aceasta făcând ravagii zguduitoare prin localităţile din stânga Nistrului. Citește în continuare →

Executările în masă în perioada aşa-numitei Mari Epurări au atins cote inimaginabile în RASSM. Acest lucru îl demonstrează, de o manieră cutremurătoare, documentele desecretizate din arhivele SIS-ului şi MAI-ului ale R. Moldova. Doar în decursul unui singur an (august 1937-octombrie 1938) victime inocente ale politicii diabolice de exterminare au căzut peste 3000 de persoane din aşa-zisa „autonomie moldovenească”.
Chiar dacă, s-a considerat, o anumită perioadă, regimul comunist, în politica sa de exterminare în masă, se conducea, în special, aşa precum o declarau, în repetate rânduri, Stalin şi acoliţii săi, de principiul luptei de clasă, în realitate, nimicirea indezirabililor se efectua şi în baza criteriului etnic. O dovadă elocventă în acest sens o constituie şi aşa-numita „operaţiune română”, care a fost instrumentată şi implementată de către vârfurile organelor de represiune din perioada Marii Epurări – Nikolai Ejov, şeful NKVD-ului, şi Andrei Vâşinski, procurorul general al URSS, care au semnat câteva zeci de procese-verbale ale „Troicii speciale unionale”, trimiţând la moarte, cu preponderenţă, în baza criteriului etnic câteva sute de persoane nevinovate, de origine română din republica autonomă moldovenească. Este adevărat că şi Troica specială a RASSM a condamnat la moarte sute de etnici români, în baza aceluiaşi criteriu etnic, dar, până în prezent, nu s-a ştiut că românii moldoveni din pseudoformaţiunea statală „moldovenească” au avut parte de o „atenţie specială” din partea „corifeilor” terorii comuniste – Ejov şi Vâşinski. Cele câteva zeci de procese-verbale, depistate în arhiva SIS-ului Republicii Moldova, semnate de doi monştri, înfiorează nu numai prin cruzimea fără margini de care erau în stare cei doi promotori importanţi ai terorii „roşii”, de fapt, chiar cele două vârfuri de lance ale acesteia, în acel moment, ci şi prin pedantismul şi scrupulozitatea cu care a fost promovată întreaga „operaţiune română”. Citește în continuare →

“Și rușii și moldovenii români au suferit în egală măsură de pe urma activității regimului comunist totalitar. Totodată, este necesar să facem precizarea că românii moldoveni aveau încă un cap de acuzare datorită naționalismului de care dădeau dovadă”. Acestea sunt declarațiile lui Igor Cașu, vicepreședintele comisiei pentru condamnarea crimelor regimului totalitar comunist.

Potrivit lui, comisia analizează în această perioadă arhivele secrete ale mai multor instituții de stat, inclusiv cea a Ministerului de Interne. “Avem date care confirmă faptul că în anul 1941 de pe teritoriul R. Moldova de acum au fost deportate 20 mii de persoane, în timp ce în anul 1949 – cca 36 mii de persoane. Totodată, avem și acte care confirmă că cca 95 mii de persoane au fost deportate în total în acea perioadă.

Făcând diferența, putem concluziona că nu avem niciun fel de informații despre ce s-a întâmplat cu restul de 40 de mii de persoane”, a mai precizat acesta în cadrul conferinței de presă desfășurată astăzi la miezul zilei. Citește în continuare →

Pe parcursul întregii perioade interbelice, URSS nu a recunoscut Unirea Basarabiei cu România, efectuată în urma votului Sfatului Ţării de la Chişinău din 27 martie 1918 şi în conformitate cu dreptul popoarelor la autodeterminare (aşa-numitul principiu Lenin-Wilson).

În următorii ani după Unire, Moscova întreprinde o serie de acţiuni pentru a redobândi provincia pruto-nistreană, dar în urma eşecului conferinţei româno-sovietice de la Viena şi a insuccesului rebeliunii de la Tatarbunar, decide crearea unei republici moldoveneşti dincolo de Nistru, pe teritoriul Ucrainei. Creată la 12 octombrie 1924, cu capitala la Balta, apoi după 1929 la Tiraspol, Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească avea menirea să permanentizeze la nivel internaţional „problema basarabeană”. În opinia unui propagandist din epocă, Vladimir Dembo, RASSM nu era altceva decât „Basarabia în miniatură”. Citește în continuare →