Românism

De multe ori ma intalnesc cu idei care ii fac pe romani sa se rusineze cumva de propria istorie. M-am intalnit cu astfel de idei si la dezbaterea organizata la Bucuresti de Clubul Liberal pentru Republica Moldova (dezbaterea din 30 noiembrie). Inevitabil, in contextul discutiei privind realizarea unitatii nationale a romanilor s-au strecurat si cateva idei de natura sa-i faca pe romani sa se rusineze cu propria istorie.
Prima chestiune s-a legat de modul in care Basarabia s-a unit cu Romania. Cunoasteti placa: unirea s-a facut cu baionetele, nu s-a facut un referendum etc. Profesorul Ion Bulei prezent la dezbatere a aruncat in discutie spusele lui Bratianu. Intrebat de occidentali de ce nu vrea sa organizeze in Basarabia un referendum cu privire la unirea cu Romania, Bratianu a raspuns sec: pentru ca nici Franta nu organizeaza un referendum in Alsacia si Lorena. Mergand mai departe am putea sa ne amintim cum au facut sovieticii “unirea” cu Basarabia: tot cu baionete si tot fara referendum. Despre ce vorbim?
Apoi vine povestea cu “palma grea a jandarmului roman”. Da, jandarmii romani aveau obiceiul sa bata. Insa nu ii bateau doar pe taranii basarabeni. Jandarmii bateau si in Ardeal, si in Oltenia, si in Valahia, si in Moldova. Bateau la fel ca in Basarabia pe tot cuprinsul tarii. Nu este vorba de un tratament specific pentru basarabeni, este vorba de o problema globala a societatii romanesti din perioada interbelica. Apoi vine gluma aia cu bunelul basarabean batut de jandarmul roman si impuscat de NKVD-istii sovietici. Mari nemernici jandarmii romani…
Invariabil se ajunge la chestiunea “abandonarea Basarabiei”. De ce nu s-au batut romanii cu sovieticii pentru Basarabia? Aici imi vine in minte o scena din memoriile lui Constantin Argetoianu referitor la propunerea de armistitiu din 1917 venita din partea germanilor. La consiliul de coroana de la Iasi generalii romani se intreceau in declaratii belicoase. Fiecare avea sute de mii de baionete si toti clamau in cor “pe aici nu se trece”. La sfarsit a luat cuvantul un colonel de la aprovizionare care a spus scurt: avem gloante pentru trei saptamani de lupte si obuze pentru o saptamana. Concluzia a venit de la sine, in ciuda vointei de a lupta a soldatilor. La fel si in 1940. Armata ar fi vrut sa lupte, poporul sprijinea lupta. Ar fi existat si ceva rezerve pentru o anumita perioada. Insa inca din vara anului 1939 oamenii politici de la Bucuresti aveau o puternica banuiala ca sovieticii si nazistii isi impartisera zonele de influenta din estul Europei. Armand Calinescu o spune limpede in insemnarile sale, chiar in ziua semnarii tratatului Hitler-Stalin (poreclit tratatul Ribbentrop-Molotov) – asta in conditiile in care nu era cunoscut protocolul secret prin care sovieticii cereau Basarabia, iar nazistii erau de acord. Se uita si faptul ca in 1940, atunci cand sovieticii cereau Basarabia, principalul aliat al Romaniei, respectiv Franta, pur si simplu disparuse de pe harta. Celalalt aliat, Marea Britanie, se pregatea sa se bata pentru propria supravietuire si chiar nu avea timp sa se gandeasca la soarta unui stat din estul Europei.
De ce nu s-a batut Romania pentru Basarabia in 1940? Pentru ca orice rezistenta ar fi fost inutila. In plus, batalia pentru Basarabia nu se decide printr-un razboi sau in doua saptamani. Batalia pentru Basarabia se poarta de 200 de ani. Ideile de mai sus si modul de a fi aruncate in discutie astfel incat romanii sa se rusineze de propria istorie fac parte din aceasta batalie pentru Basarabia, care se poarta zi de zi. Originea ideilor expuse mai sus este usor de identificat. Perversitatea consta in faptul ca ele s-au strecurat in spatiul dezbaterilor publice romanesti. Orice intrebare este legitima, doar ca trebuie sa raspundem corect la astfel de intrebari, nu in directia in care si-ar dori altii ca noi sa raspundem.

Autor: George Damian

Sursa: clipa.com

Au trecut citiva ani de cind am vazut ultima data imaginile astea. Mi-a facut insa o reala placere sa le redescopar astazi, absolut intimplator. Respectul meu profesorilor si elevilor basarabeni ce isi aduc contributia la pastrarea vie a identitatii romanesti in stinga Prutului.

“Mi-aş dori ca Moldova să se unească cu România, pentru că avem o cultură comună şi suntem de acelaşi neam. Consider că basarabenii sunt români!” (Denis Zmeu, mijlocaş FC Vaslui)

-  political non-fiction  -

Trecând prin Sala Unirii din Palatului Cotroceni, cu paşi repezi şi hotărâţi, cu umerii destinşi şi cu un aer degajat, el se îndreptă spre biroul prezidenţial. Ca de fiecare dată când intra în birou, îl întâmpină privirea falnică a lui Mihai Viteazul, de pe tabloul din spatele scaunului. De data aceasta, însă, Măreţul Voievod îl privi îndelung şi pătrunzător, de parcă ar fi căutat un moment potrivit să-i spună ceva important. Astfel, gândul la treburile de peste zi se împleteau cu amintirile de odinioară, de pe vremea când era un simplu profesor de istorie. Acum nu mai povestea istoria, ci o făcea el însuşi.

Mirosul cafelei învăluia camera. Se aşeză în fotoliu, deschise calculatorul, sorbind, între timp, câteva guri de cafea. Îşi verifică poşta electronică şi citi, pe fugă, vreo două-trei mail-uri mai importante. Înainte de a se uita peste agenda cu activităţile din ziua respectivă, privirea i se opri pe fotografia în ramă de pe birou. Se întinde uşor şi o atinge cu mâna, a mângâiere, zâmbind discret: el împreună soţia şi fiica, toţi îmbrăcaţi în galben, în momentul anunţării rezultatului alegerilor prezidenţiale din 2014. „Parca mai ieri a fost!” – îşi spune în sinea lui, privind, pentru o clipă, calendarul: 27 martie 2018. Citește în continuare →

Astăzi s-au împlinit 20 de ani de la al doilea pod de flori de la 16 Iunie 1991, moment în care li s-a permis locuitorilor din Basarabia sa treacă prutul în România făra acte. Aceast eveniment a durat o zi. Din păcate, acest tip de activităţi nu au mai fost continuate, iar proaspăt formata Republica Moldova a fost aruncată la scurt timp în conflictul din Transnistria în care a fost implicata desigur si Rusia prin armata a 14a.

Fiecare popor are caracteristice anumite valori care-l diferențiază de alte popoare. Romanii au ca valori supreme idea unității naționale si cultul sacralizat al limbii. Aceste valori sunt adânc implantate in conștiința națională a românilor, și s-au dezvoltat de-a lungul întregii istorii a românilor, care au suferit de pe urma dezbinării și asupririi de catre alte popoare. O mare parte din cultura națională scrisă o reprezintă operele cu caracter național, ceea ce nu vedem la o altă națiune din lume. Pentru ruși, spre exemplu, e caracteristică ideea supremației poporului rus față de alte popoare, și nu atât a poporului cât a statului rus – sfânta patrie pentru care rusii sunt gata să-și dea viața. Citește în continuare →

Câteva zile în urmă, venind de la oraş la ţară, abătut de ultimul examen la facultate, m-am gândit să verific poşta electronică conectându-mă la internet. Fiindcă am mulţi prieteni din Republica Moldova şi România, unica soluţie de conversaţie cu ei este internetul. Aşa tastând diverse cuvinte prin motorul de căutare Google, pe neaşteptate am dat de nişte imagini, care cu adevărat m-au impresionat şi m-au pus pe gânduri.
Erau nişte portrete ale ţăranilor români. Opinia mea este că, lucrările acestea sunt minunate, autorul s-a străduit să prezinte luciditatea neschimbată a ţăranului român în limpezimea ei originală. Citește în continuare →

În cazul unui atac al României asupra regiunii Odessa, flotila dunăreană ar fi distrusă din cauza stării actuale de degradare, transmite publicaţia de ştiri on-line „Nezavisimoe voennoe obozrenie”

În perioada sovietică, pe Dunăre staţionau navele de război ale URSS. Odată cu obţinerea independenţei, Ucraina a decis că staţionarea flotei sovietice este inutilă, iar de acest fapt „s-a bucurat” pe deplin România. Autorul articolului, Valery Panov, subliniază faptul că Ucraina nu ar putea rezista unui atac românesc deoarece „actuala sa <<flotilă>> staţionată pe Dunăre este alcătuită din două nave învechite”. Citește în continuare →

În data de 13 ianuarie 2011 am avut onoarea de a asista la masa rotundă cu tema „Evoluţii social-politice la Chişinău. Analize şi comentarii” organizată de Fundaţia Europeană Titulescu. La eveniment au participat diverse personalităţi, profesori, istorici, foşti ambasadori. Invitaţii de onoare au fost: Dr. Ion Constantin, Biblioteca Metropolitană din Bucureşti, dl. Ioan Popa, redactorul şef al revistei „Periscop” şi fostul prim-ministru al Rep. Moldova, dl. Mircea Druc. Citește în continuare →

”Dovedește că în regimul comunist binele poate fi realizat

numai întâmplător, pe căi ocolite, ocolite și nelegale,

nelegale adică neconforme cu principiile,

prin urmare neprincipiale.”

(N. Steinhardt, ”Jurnalul fericirii”)

Este greșit să considerăm că teroarea comunistă asupra populației românești a început cu anul 1944. Nu, aceasta începe cu tragicul an 1940. Imediat după ocupație, asupra Basarabiei și Bucovinei de nord s-a năpustit o mulțime de politruci și NKVD-iști. Aproximativ 1122 foști funcționari din administrația română, 2000 de salariați ai Căilor Ferate, și foștii membri ai Sfatului Țării au fost arestați sau uciși. Citește în continuare →