Românism

De la tineri pentru alţi tineri

Colectivul Liceului de limbă română „Lucian Blaga” din Tiraspol a beneficiat recent de un lot de calculatoare, microscoape şi alte obiecte pentru şcoală din partea unei organizaţii de tineri din România. Aceştia au vândut pe INTERNET în ţara lor un disc cu muzică patriotică, iar din banii adunaţi au decis să ajute copii de la o şcoală de limbă română din Transnistria.

Un grup de tineri din România (elevi şi studenţi) au realizat un CD cu muzică patriotică, cu genericul „Uniţi sub tricolor”, pe care l-au vândut, iar cu banii adunaţi au hotărât să ajute cu tehnică informaţională şi didactică elevii liceului „Lucian Blaga” din Tiraspol.
Citește în continuare →

Grupul de acţiune Noii Golani din România a donat liceului „Lucian Blaga”, din Transnistria computere și laptopuri, informează jurnaltv.md. Tinerii susţin că au fost impresionați de insistența liceenilor, care au sfidat regimul separatist și au continuat să studieze în baza grafiei latine.

Studenții au lansat un CD cu muzică patriotică intitulat Uniţi sub tricolor, iar din banii strânși din vânzările albumului au achiziționat computere și laptopuri. „Am adus elevilor din acest liceu,din partea românilor de peste Prut niște calulatoare și sperăm să învețe ce înseamnă libertatea, chiar dacă ei acolo nu sunt liberi”, spune George Simion, student din România. Tânărul a menționat că au fost impresionați de curajul elevilor, care au luptat în 2004, pentru a scrie cu grafie latină și a studia în limba română.

Directorul adjunct al liceului, Raisa Pădurean, susține că tehnica le va fi de un real folos. „Copiii de la liceul Blaga așteaptă aceste calculatoare ca să poată lua legătura cu restul lumii. În lipsa unor ziare de limbă română, internetul este o portiță deschisă spre cunoașterea lumii de dincolo de granițele autoproclamatei republici nistrene”, afirmă Păduraru.

În Transnistria sunt opt licee moldovenești cu predare în baza grafiei latine.

Pe parcursul întregii perioade interbelice, URSS nu a recunoscut Unirea Basarabiei cu România, efectuată în urma votului Sfatului Ţării de la Chişinău din 27 martie 1918 şi în conformitate cu dreptul popoarelor la autodeterminare (aşa-numitul principiu Lenin-Wilson).

În următorii ani după Unire, Moscova întreprinde o serie de acţiuni pentru a redobândi provincia pruto-nistreană, dar în urma eşecului conferinţei româno-sovietice de la Viena şi a insuccesului rebeliunii de la Tatarbunar, decide crearea unei republici moldoveneşti dincolo de Nistru, pe teritoriul Ucrainei. Creată la 12 octombrie 1924, cu capitala la Balta, apoi după 1929 la Tiraspol, Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească avea menirea să permanentizeze la nivel internaţional „problema basarabeană”. În opinia unui propagandist din epocă, Vladimir Dembo, RASSM nu era altceva decât „Basarabia în miniatură”. Citește în continuare →

Aproape 160 de tineri şi copii din regiunea transnistreană care şi-au petrecut vacanţa la Sulina, România, în cadrul programului ARC, destinat copiilor şi tinerilor etnici români de pretutindeni, organizat de Ministerul Afacerilor Externe al României, au fost reţinuţi la frontiera din România şi R. Moldova în noaptea de 30 iunie — 1 iulie.

Vameşii de la punctul de frontieră Cahul, al R. Moldova, au confiscat dicţionarele universale ale limbii române, pe care tinerii le primiseră cadou de la autorităţile din România. De asemenea, le-au fost luate enciclopediile, CD-urile despre Teatrul Ioan Luca Caragiale, dar şi cele cu imagini din 7 aprilie. Citește în continuare →

In vara anului trecut, securitatea si militia autoproclamatului lider transnistrean Igor Smirnov au luat cu asalt liceul romanesc “Lucian Blaga” din Tiraspol. Timp de mai multe luni, profesorii si familiile elevilor romani au demonstrat in strada, incercind sa-si apere scoala. Miza: invatarea limbii romane in grafia latina.

Problema romanilor din Transnistria este ca din manifestarile de simpatie venite din partea Romaniei in vara anului trecut nu s-a concretizat nimic. Ajutoarele promise, inclusiv de persoane importante din statul roman, dar si de Prea Fericitul Parinte Teoctist nu au ajuns la Tiraspol. De fapt, asa cum spune Raisa Padurean, director adjunct al liceului, “nimeni nu ne-a mai cautat de atunci”. Pina in momentul in care echipa EVZ a ajuns la acolo.

Asaltul impotriva liceului

Protestele internationale au aminat deocamdata deznodamintul. Liceul “Lucian Blaga” si celelalte scoli romanesti din Transnistria mai au citeva luni de functionare, termen acordat din partea autoritatilor. Intre timp insa are loc o adevarata lupta psihologica dusa cu toate mijloacele de regimul ilegal al lui Igor Smirnov, “specializat”, de altfel, in actiuni de acest gen din vremea Uniunii Sovietice. Serviciile secrete transnistrene, create pe structura fostului KGB, folosesc toate “armele” din dotare: santaj, amenintari, interceptari de convorbiri telefonice si chiar arestari. Si, pe fondul antiromanismului din Transnistria, ne putem astepta la orice.
Scandalul scolilor romanesti din Transnistria a inceput vara trecuta. Principala tinta: Liceul “Lucian Blaga” din Tiraspol. Atunci, militia si reprezentantii Ministerului Securitatii au luat cu asalt liceul. Acesta a fost sigilat si a fost pusa paza militarizata. Computerele, cartile si chiar o icoana au fost luate de oamenii lui Smirnov. Citiva pereti au fost darimati.
Totul pentru a induce frica si pentru ca romanii sa paraseasca sediul liceului, aflat intr-o scoala de sport din Tiraspol.

Oamenii lui Smirnov au furat tot si au darimat peretii

Directorul Ion Iovcev ne povesteste: “Era ceva incredibil caci, in plina noapte, au venit masini si au incarcat tot ce era in scoala: mobilier, carti, material didactic, seifuri, arhiva scolii, in jur militie si gardisti, totul era distrus, usile scoase din titini, plafoanele gaurite, geamurile sparte. Era dureros sa vezi cum erau duse bunurile scolii. Luni intregi am stat in fata cladirii, pentru ca nu ni se permitea sa intram pe teritoriul scolii”.
Profesorii, elevii si parintii acestora au manifestat insa in strada, cu toate ca militienii si securistii lui Smirnov i-au amenintat si uneori “i-au chemat” in fata organelor pentru a le atrage atentia ca nu “respecta codul penal”. Intimplator sau nu, “codul penal” invocat era al fostei Uniuni Sovietice. Sansa lor a fost ca presa internationala a mediatizat cazul. Iar regimul lui Smirnov nu avea nevoie de inca o pata pe imaginea si asa sifonata pe care o are in strainatate. Nu ar trebui trecuta cu vederea nici atitudinea directorilor liceului, Raisa Padurean si Ion Iovcev, care au reusit sa mobilizeze parintii elevilor si sa creeze o presiune permanenta asupra autoritatilor.
De fapt, in momentul izbucnirii conflictului, directoarea Raisa Padurean a dat dovada de prezenta de spirit. A fotografiat trupele de militie si de securitate care au luat cu asalt liceul. A developat rapid fotografiile si s-a dus la un cafe Internet unde, invocind ca este “maior de militie”, a reusit sa le scaneze si sa le transmita prin e-mail unor prieteni din Buzau, de unde apoi au ajuns in lumea intreaga. Securistii care o urmareau au ajuns prea tirziu. Aceasta a fost calea prin care situatia liceului a ajuns la opinia publica din afara Transnistriei.
Astfel, regimul Smirnov a fost nevoit sa dea jumatate de pas inapoi si, in fata protestelor internationale, a prelungit autorizatia de functionare a Liceului “Lucian Blaga”, dar si a celorlalte scoli romanesti din Transnistria. Termenul este acum 25 septembrie. “Orice se poate intimpla chiar inainte de aceasta data”, spune Raisa Padurean.

De frica, parintii nu-si mai dau copiii la liceul romanesc

Dupa distrugerea sediului, a mobilierului si furtul cartilor, elevii de la Liceul “Lucian Blaga” au trebuit pina in luna ianuarie sa faca naveta spre citeva sate de linga Tiraspol, unde au gasit scoli dispuse sa le ofere spatiu. Un drum de 25 kilometri facut zilnic dus-intors. Acum sint bucurosi ca s-au intors in oras, insa nu stiu cit va dura. Pentru a nu provoca autoritatile si pe transnistreni, la intrarea in sediului liceului nu este pusa nici o placuta cu numele, cu atit mai putin una in grafie latina. “Avem una, dar o punem doar la festivitati”, spune Raisa Padurean. Aceasta este insa doar o problema minora. Problemele apar atunci cind ne referim la profesori si elevi. Unii au fost santajati de autoritati sa nu mai frecventeze liceul. Exista citiva profesori care au fost nevoiti sa renunte, in special cei suplinitori care aveau slujbe si la scolile oficiale.
Practic, dupa ce au luat arhiva scolii, militienii si securistii lui Smirnov au trecut la amenintari. Profesori, parinti si elevi sint chemati in fata “organelor”, amenintati si santajati. “Punind mina pe arhiva scolii s-a “lucrat” cu fiecare parinte in parte. Unii au cedat, altii au ramas ferm pe pozitii”, ne povesteste directorul Iovcev.
“Aveam 800 de elevi. Nu mai faceam fata. Lucram de dimineata pina seara intr-un sediu care putea primi doar 200-250 de elevi. A trebuit atunci sa reducem durata orei de curs. Acum avem sub 300 de elevi”, spune Raisa Padurean. Iar directorul Iovcev crede ca numarul ar putea scadea sub 200.

Arestari

“Organele” autoproclamatului presedinte Igor Smirnov au incercat sa faca “totul” pentru a-i santaja pe profesori si parintii elevilor. Fiul directoarei Raisa Padurean a fost chiar arestat citeva ore, invocindu-se faptul ca nu ar vrea sa-si satisfaca stagiul militar. “Acum face armata la Chisinau si probabil nu se va putea intoarce aici decit cu riscul de a fi arestat”, spune ea.
“Am fost amenintati, ni se urmaresc telefoanele, sintem urmariti”, mai spune ea. Raisa este, de fapt, “doamna de fier” a liceului. Ea nu se sfieste sa protesteze la adresa autoritatilor. Merge chiar in sediile administratiei lui Smirnov, unde cere drepturile legitime pentru romanii din zona. “Nu avem ce face. Trebuie sa ne strigam drepturile pentru a ne apara”, afirma ea.

Agentii Moscovei nu se sfiesc sa dezinformeze

La sfirsitul lunii ianuarie, elevii de la Liceul “Lucian Blaga” au putut reintra in sediul din Tiraspol. Dupa ce a fost distrus anul trecut de oamenii lui Smirnov, a fost renovat printr-o finantare acordata de Ministerul Educatiei din Chisinau. Presa transnistreana nu a scapat momentul si si-a trecut in cont “realizarea”. Televiziunea si radioul de stat din Transnistria nu s-au sfiit sa anunte ca, de fapt, cladirea scolii a fost renovata datorita unor fonduri alocate de regimul din Tiraspol. Dezinformarea a fost doar o arma tipica a fostului KGB, “protectorul” de astazi al “republicii” lui Smirnov.

Comunistii de la Chisinau le cinta in struna separatistilor

Profesorii si elevii romani din Transnistria nu au probleme doar cu oamenii lui Smirnov. Nici autoritatile de la Chisinau in subordinea carora se afla scolile din Transnistria nu par a avea o atitudine pozitiva. Conducerea Ministerului Educatiei, formata din cadre ale Partidului Comunistilor, nu este deloc incintata de lupta celor din Transnistria pentru invatarea limbii romane in grafia latina. De aceea nu au ezitat sa le bata obrazul celor din Transnistria.
Raisa Padurean, director adjunct al liceului “Lucian Blaga”, ne povesteste: “Un grup de invatatori si elevi de la liceu am mers la Chisinau, unde am avut o intrevedere la Ministerul Educatiei, apoi am fost invitati si la Parlamentul Republicii Moldova. Dl Stepaniuc (n.r. – liderul fractiunii comunistilor in forul legislativ si unul dintre liderii partidului lui Vladimir Voronin) nu a permis copiilor sa participe la intilnire. Si, in general, in incinta parlamentului, personalul s-a purtat grosolan cu copiii.
Dupa multe rugaminti, a dat acordul sa intre citiva. O eleva i-a spus lui Stepaniuc ca a vrut doar sa recite o poezie despre cum este sa fii elev in Transnistria. Atit, dar s-a razgindit, cind a vazut ce atitudine a avut dumnealui fata de copii si a parasit incaperea”.
De altfel, semnificativ este faptul ca directorul Ion Iovcev, in loc sa i se multumeasca pentru lupta dusa la Tiraspol, a fost “mustrat” de trei ori de conducerea Ministerului Educatiei si amenintat sa nu mai participe la manifestatiile de strada la Chisinau.

“Avem nevoie de carti”

Un teledon a fost facut la o televiziune din Chisinau pentru stringerea de carti pentru liceul din Tiraspol. “Lumea a donat ceea ce nu le trebuia acasa”, spun directorii. “Noi avem nevoie insa de carti ale clasicilor”, afirma Raisa Padurean. Ea aminteste ca la descinderile militienilor si securistilor transnistreni au fost furate cartile aflate in biblioteca liceului. “Ne-au furat tot. Computerele, cartile, chiar si banii pe care-i aveam in cancelarie. Toate cartile de referinta ni le-au luat. Printre acestea si “Istoria literaturii romane” a lui George Calinescu. Am recuperat cite ceva, dar putin. Avem nevoie de carti ale clasicilor romani”, spune ea.

Autori: Andrei Badin şi Codrin Prisecaru, Sâmbata, 02 Aprilie 2005, Evenimentul Zilei

* Liceul “Lucian Blaga” – “şcoală străină” într-un univers sovietic *
Întrebăm, pe stradă, unde este Liceul “Lucian Blaga”. Cetăţeanul pe care l-am oprit ezită o clipă, ne cântăreşte din priviri, după care ne explică în ruseşte pe unde s-o luăm… Suntem în Transnistria, locul în care limba română este crucificată de regimul separatist al lui Igor Smirnov. În faţa autorităţilor de la Tiraspol, Liceul “Lucian Blaga” este “şcoală străină”, în totală contradicţie cu canoanele de tip sovietic…

Pentru limbă şi istorie

Găsim micul locaş de cărturărie, ascuns parcă în spatele a două rânduri de arbori. Aşa, frumos vopsit în tonuri lila şi cu ferestrele albe, parcă nu-mi vine să cred că, în 2004, liceul a fost aproape ras de faţa pământului de autorităţi… Spiritul românesc a rezistat. L-am găsit pe directorul Ion Iovcev lucrând la situaţiile şcolare ale elevilor… Suntem conduşi într-o mică încăpere plină de dosare. Acesta este “cartierul general” al unei “bătălii” pentru limbă şi pentru istorie. Multe şi grele încercări au fost. Calvarul a început în 1992, odată cu izbucnirea războiului din Transnistria. “Noi am rămas aici, cu elevii noştri. Toţi copiii din oraş erau evacuaţi, dar la cine mă adresam nu-mi dădea transport pentru copiii de origine română. Am reuşit până la urmă – rectorul fostului institut pedagogic din Tiraspol mi-a dat un mic autocar. Cu mai mult de 100 de copiii, înghesuiţi în maşina care avea doar 30 de locuri, s-a făcut un ocol prin Odessa, ca să se ajungă în Chişinău, iar de acolo, elevii şi profesorii au mers la Deva, în România”, îşi aminteşte Ion Iovcev. La Tiraspol a rămas doar directorul şi doi, trei profesori, să protejeze liceul. “Peste tot erau oameni înarmaţi, automate, oameni răniţi, paznicul nostru era chemat des să descarce maşinile încărcate cu morţi. Vroiau să deschidă aici, la liceu, un lazaret pentru gardişti şi cazaci, dar au renunţat…”

Asalt asupra şcolii

După război, directorul, profesorii au fost cercetaţi, anchetaţi la procuratură pentru că nu doreau că renunţe la limba română şi la alfabetul latin. Spaţiile liceului au fost restrânse la clădirea actuală. “Ca să facem faţă, copiii – peste 700 la acea vreme – învăţau în trei, patru schimburi, de dimineaţa până seara. Văzându-se că am supraveţuit, în 2004 s-au hotărât să distrugă şcoala. Ne-a înconjurat miliţia, au intrat în şcoală şi au încărcat în camioane tot: mobilier, dosare, cărţi. A doua zi au început să demoleze pereţii, să demonteze iluminarea, încălzirea, într-o săptămână şcoala adusă într-o stare ca să nu mai poată fi folosită”, povesteşte Iovcev. Adresele confiscate de la şcoală au fost folosite în cel mai pur stil KGB-ist pentru a teroriza părinţii elevilor cu ameninţări că vor fi daţi afară din serviciu dacă nu-şi dau copiii la o şcoală în limba rusă.

Bolovanul de sub dulap

La presiunile internaţionale, autorităţile de la Tiraspol au acceptat, în 2005, liceul ca “şcoală a unui stat străin”, a R.Moldova, un statut destul de incert… Clădirea liceului, aproape demolată, a fost reparată pe banii părinţilor şi, culmea cinismului, autorităţile locale percep o chirie de cinci, şase mii de dolari pe an! În Tiraspol nu mai există altă şcoală care să plătească pentru a avea sediu. În plus, contractul este făcut doar pe 12 luni, neexistând o garanţie fermă pentru viitor. Care este starea de spirit acum? De sub dulap, directorul scoate un bolovan. “Cu din ăştia se aruncă şi ne sparg geamurile. Acesta-i de acum vreo două săptămâni…”, spune Ion Iovcev cântărind bolovanul în mână…

Tiraspol – Romania via internet

În prezent, la Liceul “Lucian Blaga” din Tiraspol învaţă 282 de elevi, clasele X-XII. De ce nu cedează părinţii în faţa presiunilor? “Scopul părinţilor este ca elevul să aibă viitor, să meargă în pas cu lumea. Nivelul de cărturărie este mai înalt aici, în şcoala românească, decât în cele în care se învăţă după programele învechite, de tip sovietic”, explică directorul. Intrăm într-o sală de clasă. Când li se spune elevilor că suntem din România, feţele lor se luminează. Ni se zâmbeşte, copiii vor să facă poze cu noi. “Vreau să plec în România, să-mi fac studiile mai departe”, ne mărturiseşte Vadim Gribincea. La rândul ei, Elena Pădurean ne spune că are prieteni în România, că ţine legătura cu ei prin internet. Cât despre liceu, “acest locaş este singurul loc unde putem vorbi limba maternă ce ne-a fost dată de la strămoşi. E ceva ce ne rămâne în suflete şi cred că nimeni şi niciodată nu ne va putea opri să vorbim româneşte”, spune fetiţa. Undeva, deasupra tablei, zăresc portretul lui Mihai Eminescu. La unul din colţuri este prinsă o fâşie tricoloră. Când în 2004 liceul a fost vandalizat, tabloul a fost aruncat printre grămezile de mobilier. Din fericire, Eminescu s-a dovedit mai puternic decât zelul celor puşi pe distrugere.
E pauza dintre ore la Liceul “Lucian Blaga”. Elevii ne conduc până la poartă, ne fac din mână, fac semnul victoriei. Directorul Ion Iovcev pare însă mai îngrijorat: “Ce va fi în viitor? În Tiraspol scade natalitatea, epurarea naţională continuă, mulţi pleacă din oraş, puţini se mai întorc… Dar cea mai mare durere pentru noi este ideologia asta care se face zi de zi, din 1991… A crescut o tânără generaţie pentru care zona asta, aşa-zisa “Republica Nistreană”, există. Se socoate că este o ţară, iar duşmanul numărul unu e R.Moldova… E exact la fel ca pe vremea URSS, când eram tineri, şi ni se spunea că duşmanul e NATO, capitalismul…”

Autor: Ovidiu Amalinei
Sursa: Viaţa Liberă Galaţi

Rusia acuza fortele speciale romane ca au provocat dezordine la Chisinau, dupa alegerile parlamentare din aprilie, a declarat, miercuri, consilierul pe probleme diplomatice al presedintelui rus, Serghei Prihodko (RIA Novosti, Regnum, MOLDPRES, , UNIMEDIA, Jurnal.md, POLITIK.MD, HotNews, REALITATEA.NET).

Disputa diplomatica dintre Chisinau si Bucuresti s-a mutat la Moscova si Bruxelles, continuand sa fie subiectul de prima pagina a ziarelor ruse si europene. Citește în continuare →

Elevii liceului „Lucian Blaga” din Tiraspol au primit în dar un microbuz. Vehiculul, în valoare de circa 30 mii euro, a fost donat luni, 1 decembrie, administraţiei liceului de către Fundaţia Naţională pentru Românii de Pretutindeni, care a oferit cea mai mare parte din bani (28 mii euro) şi un agent economic din Republica Moldova, transmite Info-Prim Neo. Citește în continuare →

Zilele acestea o parte din regiunea transnistreană a sărbătorit cu mult fast 18 ani de independenţă. Tiraspolul şi cele câteva centre raionale au fost împânzite de militari, oficialităţi locale care mai de care dând onorul însemnelor statului nerecunoscut. În faţa camerelor de luat vederi ale televiziunilor locale curgeau gârlă şi rugăminţile oamenilor simpli adresate Rusiei, de a le recunoaşte independenţa „ţării”, precum a recunoscut independenţa Abhaziei şi a Osetiei de sud. Citește în continuare →

Un roman,  Iulian Cojocaru, a terminat si primit diploma liceului economico-lingvistic “Meloni” din orasul Parma cu 100+LAUDA. Este cel mai inalt rezultat care poate fi obtinut la examenele de maturitate in Italia, transmite Romanian Global News.

Iulian a sustinut examenul de inmatriculare la Universitatea Bocconi (cea mai prestigioasa universitate  din Italia si una dintre cele mai prestigioase din lume) unde a si fost inmatriculat. Va studia Economia si finante internationale. In luna februarie a sustinut cu excelent examenele de absolvire a  scolii medii -Licenta medie. Licenta medie a devenit obligatorie din acest an pentru toti strainii, care frecventeaza unul dintre liceile din Italia si doresc sa ia diploma de maturitate. In cursul ultimilor ani a fost premiat cu diverse premii-burse statale cat si private. A frecventat cursuri de limbi straine, unde a obtinut atestate corespunzatoare de merit.
Iulian Cojocaru este nascut in orasul Tiraspol de unde s-a refugiat din 1992, iar cetatenia romana a primit-o in acelasi an. Cetatenia italiana i-a fost acordata in 2003. Pe parcursul  celor 5 ani de studiu a fost mereu primul dintre toti colegii sai (la fel si la liceul romano-italian Dante Alighieri din Chisinau al carui elev a fost).

susa: www.rgnpress.ro

EVZ a reconstituit istoria conflictului dintre separatişti şi elevii care au luptat pentru limba română. Poveşti tulburătoare despre literele împuşcate cu mitraliera.

EVZ a căutat în Transnistria rădăcinile conflictului dintre autorităţile separatiste şi elevii care au sfidat regimul filorus, luptând pentru a învăţa în limba română.

Am descoperit o istorie de modă veche. Istoria unei generaţ ii de tineri care a învăţat româneşte clandestin, în locuri ferite de mitralierele furioase ale separatiştilor. În urmă cu cincisprezece ani, alfabetul latin era împuşcat pe tablele din sălile de clase cu kalaşnikovul. De la A la Z. Astăzi, acolo, a fi român încă mai echivalează cu a fi cel mai mare duşman.

Eroi pentru câteva zile

Vara anului 2004. Copiii români din Transnistria au intrat brusc în atenţia presei de la Bucureş ti. Sute de elevi şi orfani de la un internat şi-au petrecut vara asediaţ i de miliţienii regimului separatist de la Tiraspol. Puştii şi dască lii lor au sfidat forţa filorusă, refuzând să renunţe la şcolile în care învăţau în limba română. Lupta lor pentru apărarea identităţii a provocat emoţie publică, televiziunile au produs câteva talk-show-uri pe tonuri patetice, ziarele au scris despre „genocidul lingvistic“ şi „epurarea etnică a basarabenilor din stânga Nistrului“.

Organismele internaţionale au militat pentru reglarea situaţiei. Şi copiii au câştigat. Li s-a permis să înveţe în continuare în limba natală. O bătălie dintr-un război care pare că nu se mai termină.

La fel de repede cum au intrat în atenţia mass-media, micuţii şi profesorii alintaţi atunci cu epitete frumoase au şi dispărut. Ziarele durează doar o zi, iar televiziunile din România s-au întors la ştirile despre accidente şi dive.

Începutul a fost aşa: în 1992, după războiul prin care zona de la stânga Nistrului se desprinsese de Republica Moldova, s-a interzis predarea în grafie latină. Alfabetul chirilic şi limba rusă aveau să fie repuse în drepturi. Atunci au început suferinţele profesoarei de limba şi literatură română Eleonora Cercavschi şi ale copiilor de la Liceul „Ştefan cel Mare şi Sfânt“ din Grigoriopol. Profesoara de română dintr-o şcoală rusă a fost concediată. Patru ani a militat pentru redeschiderea şcolilor în grafie latină.

În ’96 s-a adoptat în Transnistria o lege prin care se putea preda pe teritoriul republicii „alternativ“ şi în limbile română, engleză, franceză. Profesoara a strâns semnă- turi de la părinţi pentru a reîncepe predarea în română. A fost arestată. Alături de alte două colege a ză- cut în beciurile organelor de „securitate“ de la Tiraspol. Sub presiunea internaţională, au fost însă eliberate. „Ne-au dat drumul noaptea. N-aveam bani, n-aveam de niciunele, nici nu ştiam unde suntem“, îşi aminteşte Eleonora.

Profesorii incomozi au fost reprimiţi în liceu cu o condiţie: să renunţe la ideea predării în grafie latină: „Noi ce-am zis? Bine, că oricum nu existau manuale în chirilic. Între timp, am cerut la Chişinău să ni se permită să predăm clandestin în grafie latină şi să facem pe morţii în păpuşoi“. „Ţineam două catastife, unul oficial pentru chirilic, altul neoficial, cu ce făceam noi efectiv, după manualele editate de la Chi- şinău. Trăiam toţi într-o minciună. Într-un târziu n-am mai suportat“, povesteşte Cercavschi. Şi s-au gândit „să oficializeze“ alfabetul latin. Necugetat gest.

Merită ideea de român?

Au rămas toţi în stradă, fiindcă nu li s-a mai permis accesul în incinta liceului. Au fost nevoiţi să caute adăpost în altă parte. Şi l-au găsit în clădirea şcolii din comuna Doroţcaia. Oricât de mare era dragul de manualul de română, elevii nu puteau suporta să facă pe jos 22 de kilometri dus-întors, mai ales că erau nevoiţi să treacă frontiera.

În cele din urmă, s-au angajat trei autobuze cu care se desfăşoară transportul. Plătite de copii. „Şi Bucureştiul, şi Chişinăul ne-au uitat. Oficial, în Transnistria nu există niciun cetăţean român, dar eu sunt din Cernăuţi. Sunt româncă, toţi «moldovenii» de aici români suntem. Acum s-a făcut un compromis şi aparţinem şcolar de ministerul din Chişinău, dar n-avem nimic al nostru, nu mai avem sediu, nu mai avem nimic. Unii dintre noi am fost închişi pentru limba şi istoria neamului ăsta. Stau şi mă întreb: merită? Pe cât de mult îmi iubesc neamul, pe atât de mult îl urăsc“.

De pe peretele cancelariei din Doroţcaia, o încăpere cât o garsonieră confort III din Ferentari, utilată însă modern cu sprijinul asociaţ iilor internaţionale de sprijinire a refugiaţilor, Ştefan cel Mare priveşte lung, sprijinit în sabie.

„RECOMPENSĂ“

„Mă duc până la Bucureşti ca să mă plimb cu tramvaiul“

Pe vremea preşedintelui Emil Constantinescu (născut la Tighina), Elena Cercavschi a fost decorată cu Ordinul Serviciul Credincios în Grad de Comandor. „M-am ales cu diploma asta. De pe urma ei înţeleg că pot să merg gratis cu mijloacele de transport în comun în România. O să mă duc la Bucureşti ca să mă plimb cu tramvaiul“, zâmbeşte amar preşedinta Asociaţiei Pedagogilor Transnistreni din Republica Moldova. Asociaţia „Lumina“.

ATAC

Au zdrobit corola de minuni

Cel mai mult au avut de suferit, în iulie 2004, elevii de la „Lucian Blaga“ din Tiraspol. Miliţienii regimului separatist au luat cu asalt clădirea liceului cu numele poetului care a scris despre „corola de minuni a lumii“, confiscând toate bunurile din incintă (mobilă şi arhive). Părinţii copiilor au fost ameninţaţi şi şantajaţi pentru a-şi înscrie odraslele la o instituţie de învăţământ cu predare în limba rusă. Mijloacele de propagandă ale regimului separatist i-au prezentat pe profesori şi pe elevi drept „fascişti şi terorişti, viitori asasini“. „Pentru ei, noi suntem o infecţie“, declara atunci directorul de la „Blaga“, profesor cu nume parcă predestinat patimilor: Iovcev. Ion Iovcev.

URĂ

Litere împuşcate, cărţi pe foc

În ’92, „reforma“ sistemului de învăţământ s-a făcut „simplu“ în provincia separatistă. Profesorilor li s-a comunicat că se renun- ţă la grafia latină în favoarea alfabetului chirilic. Pentru a fi mai expliciţi, miliţienii transnistreni, cu sprijinul cazacilor (mercenari angajaţi în slujba forţelor politice de la Tiraspol), au luat la „inspectat“ şcolile. La Liceul „Alexandru cel Bun“ din Tighina a avut loc un episod care şi astăzi este evocat cu teamă de românii din Transnistria. Un cazac a dat buzna într-o sală de clasă unde li se preda unor copii de şcoală primară şi a împuşcat pe tablă, literă cu literă, tot alfabetul latin. Cu un kalaşnikov, ca „să înveţe şi să ştie copiii“. „Exemplul“ a fost urmat repede şi în celelalte „cuiburi de români“, devenind o modă. Din „faptele de vitejie“ ale cazacilor şi ale miliţienilor nu lipsesc focurile, ca de tabără, încropite în curţile şcolilor din cărţile scrise în limba română.

ISTORIE

Războiul care nu se termină

„Cum apare familia sau dragostea, apare îndată şi dorinţa de proprietate. Vom ucide această dorinţă: vom slobozi beţia, intriga, denunţul; vom dezlănţui un dezmăţ inimaginabil.“

Rândurile de mai sus le-a scris Dostoievski în romanul „Demonii“, dar le-au transpus în practică tovarăşii Lenin şi Stalin. A ultimului a fost ideea amestecării naţiunilor pe teritoriul Uniunii Sovietice, pentru a controla mai uşor orice revoltă împotriva orânduirii comuniste.

După 1990, când URSS a început să se dezintegreze rapid, Republica Socialistă Sovietică Moldovenească (RSSM) a suferit convulsii majore. Conflictul transnistrean a căpătat accente armate dramatice în ’91-’92. Oraşul Tighina a fost bombardat din greu. Pe 21 iulie ’92 s-a semnat un acord de încetare a focului, conflictul devenind unul „îngheţat“.

„Pacea“ a survenit doar după ce Armata a XIV-a rusă (care i-a sprijinit pe separatişti) a ameninţat Chişinăul cu invazia, dacă nu „abandonează“ teritoriul din stânga Nistrului. Nevăzut, războiul a mers înainte. Din decembrie ’91, în Republica Moldovenească Nistreană (Transnistria), nerecunoscută internaţional, „preşedinte“ este Igor Smirnov. „Capitala“ a fost fixată la Tiraspol. Aici pot fi găsite două statui mari, sănătoase, ale lui Vladimir Ilici Lenin. Una în faţa Sovietului Suprem. Alta în faţa Comitetului Orăşenesc. Cel mai cunoscut monument de aici rămâne însă tancul sovietic.

Firma lui Smirnov, „Sheriff“, dictează practic tot ceea ce înseamnă economie în Transnistria (în trecut o răsfăţată a URSS, la stânga Nistrului fiind concentrat grosul industriei din RSSM).

„SEPARATIŞTII“

O lume închisă în ea însăşi

Comuna Doroţcaia, unde a fost exilat Liceul „Ştefan cel Mare şi Sfânt“ din Grigoriopol, se află la doar 30 de kilometri de Chişinău, pe teritoriul Basarabiei. Înspre nord, pe drumul care duce la Kiev. Nu e uşor de ajuns acolo. Şoferii bucureşteni spun că „mai rău ca la noi nu se poate“. Ba se poate. Drumul e brăzdat nemilos de gropi ca tenul unui nefericit adolescent de coşuri. Podul care te trece peste Nistru este păzit de forţe armate din Federaţia Rusă, Transnistria şi Republica Moldova. Aici există un post de poliţie de frontieră, unde eşti obligat să prezinţi toate documentele, deşi la capătul podului ajungi tot în Basarabia! Grigoriopolul e la distanţă de 11 kilometri. Numai că, de astă- dată, în altă „ţară“: Republica Moldovenească Nistreană. Trei autobuze prăpădite, ca IRTA de odinioară, îi trec frontiera pe elevii care vor să înveţe în română. Elevii şi profesorii se ştiu cu grănicerii. Uneori, aceştia din urmă îi dau jos din maşini şi îi reţin, fără justificări, ore în şir. Mai ales iarna. Sunt şicane devenite deja obişnuinţă. Grănicerii lui Smirnov nici măcar nu mai cred în ceea ce fac. Ridică şi ei neputincioşi din umeri. Aşa e ordinul. Grigoriopolul pare părăsit. Peisajul e sumbru. Comunismul a lăsat dâre urâte în urmă, dar transnistrenii au fugit la muncă tot la Moscova. Oraşul e ros parcă de un timp nemilos. Şi e întuneric. Mult întuneric.

Autor: Andrei Crăciun
Sursă: Evenimentul Zilei