Românism

În cazul unui atac al României asupra regiunii Odessa, flotila dunăreană ar fi distrusă din cauza stării actuale de degradare, transmite publicaţia de ştiri on-line „Nezavisimoe voennoe obozrenie”

În perioada sovietică, pe Dunăre staţionau navele de război ale URSS. Odată cu obţinerea independenţei, Ucraina a decis că staţionarea flotei sovietice este inutilă, iar de acest fapt „s-a bucurat” pe deplin România. Autorul articolului, Valery Panov, subliniază faptul că Ucraina nu ar putea rezista unui atac românesc deoarece „actuala sa <<flotilă>> staţionată pe Dunăre este alcătuită din două nave învechite”. Citește în continuare →

De când am început să buchisesc literele mi-a plăcut să citesc. Această boală mi-a rămas până acum, universul cărţilor alinându-mi bătrâneţile şi singurătatea. Am citit mult şi despre Siberia, acest cuvânt răsfrângându-se dureros în inimile multor români. Aş vrea să le amintesc cititorilor pe scurt despre Siberia şi în alt aspect. Acest ţinut are o suprafaţa de circa 10 mln. km pătraţi, fiind împărţit în trei zone: Siberia Apuseană (câmpie întinsă); Siberia orientală (podişuri); Extremul Orient, situat în estul Siberiei Orientale (relief muntos, înălţimi mari). Numai taigaua ocupa circa 7 mln. km pătraţi. Iernile sunt lungi şi aspre, cu geruri de până ia 70 de grade, cu veri friguroase în nord şi ceva mai calde în sud.

Acestea fiind spuse, să ne închipuim că pe drumurile Siberiei, bătătorite de cei surghiuniţi, apare câte o fată palidă, apoi alta, alta…- Într-o nesfârşită coloană de oameni flămânzi, oropsiţi de soartă. Apoi să ne închipuim câţi au căzut din această coloană, rămânând în pământul Siberiei. Deşi s-a scris mult despre martirii din lagărele şi închisorile siberiene, totuşi încă e prea puţin pentru a înţelege, a vedea cu ochii minţii, a simţi ce viaţă au dus oamenii noştri nevinovaţi, exilaţi acolo. Nu demult am aflat că a ieşit de sub tipar o nouă ediţie a mărturisirilor Aniţei Nandriş-Cudla, adunate în cartea „Douăzeci de ani în Siberia”. Aş dori mult s-o găsesc, s-o cumpăr, căci prima ediţie am împrumutat-o cuiva, care a uitat să mi-o întoarcă.

Citește în continuare →

„Da, suntem moldoveni, fii ai vechii Moldove,
însă facem parte din marele trup al românismului,
aşezat prin România, Bucovina şi Transilvania.”
(Alexei Mateevici)

Pe parcursul a mai multor secole, frontierele Moldovei au fost foarte mobile. Din punct de vedere juridic şi istoric, între Republica Moldova de astăzi şi Voievodatul Moldovei, întemeiat între 1359, nu există o legătură de succesiune. Actuala Republica Moldova ocupă doar o parte din teritoriul vechiului Principat al Moldovei – teritoriu denumit de către ruşi Basarabia în urma anexării din 1812 la Imperiul Rus. Dar pierderea Basarabiei nu a împiedicat existenţa Principatului Moldovei în continuare timp de 50 de ani, Citește în continuare →

La Chişinău a fost lansat primului volum din colecţia „Asasinări în masă din RASS Moldovenească în perioada Marii Epurări (1937-1938)”, care va include în total 5 volume, cu un număr aproximativ de 3.500 de pagini.

Primul volum al acestei colecţii include procesele verbale ale Troicii speciale de la Tiraspol, capitala RASSM, din anul 1937, care conţin referiri la peste o mie de persoane, ce au fost condamnate la moarte sau expediate în lagărele de concentrare, unde, majoritatea acestora, au avut acelaşi destin tragic. Volum debutează cu o prefaţă realizată de istoricul francez Stephane Courtois, unul din cei mai mari specialişti din lume în materie de regimuri totalitare comuniste, autor a câtorva zeci de studii fundamentale la această temă.

Cuvântul introductiv al reputatului istoric francez este urmat, în volumul cu pricina, de un studiu despre geneza terorii bolşevice şi utilizarea acesteia în perioada anilor 1917-1938 în Rusia sovietică, ulterior, în URSS şi în RASS Moldovenească, parte integrantă a fostei RSS Ucrainene, realizat de istoricii Ion Varta, Tatiana Varta şi Igor Şarov. Studiul însumează peste o sută de pagini şi constituie o retrospectivă succintă a principalelor etape în procesul de elaborare de către Vladimir Lenin a propriei teorii a „luptei de clasă”, ale căror elemente de bază le-au constituit teroarea şi violenţa. Citește în continuare →

La sfarsitul secolului al XVIII-lea si inceputul celui de-al XIX-lea, voievodatul Moldovei a fost nevoit sa piarda o parte importanta a teritoriului sau. In 1774, nordul i s-a luat de catre Imperiul Habsburgic, care, pentru ca bastinasii sa uite de trupul din care au fost rupti, l-a botezat Bucovina (“Tara fagilor”). Iar, dupa aproape patru decenii, Rusia i-a rapit si partea sa de est, teritoriul cuprins intre Prut si Nistru. In acelasi scop ca si cuceritorii austrieci, l-a numit Basarabia, preluand toponimicul ce se referea doar la cele trei judete din sudul acestui teritoriu. Demersul rus tintea unul dintre obiectivele sale mai vechi, trasate de Petru cel Mare Ð obtinerea iesirii la Marea Neagra. Marsul rusesc spre vest a inceput in 1792, cand si-a luat in stapanire Transnistria, pe care a numit-o Novorossia (Rusia Noua). Ar fi trecut si Nistrul tot atunci, smulgand de sub suzeranitatea turceasca intreaga Moldova pana la Carpati (poate si Muntenia), daca nu s-ar fi temut de ostilitatea Austriei. A facut pasul abia in 1812, dar s-a oprit cu prudenta la Prut, in ajunul campaniei napoleoniene.
Citește în continuare →