Românism

Cinci secole din istoria ţinutului Soroca măsoară 20 de metri de imagini colorate. Timp de o zi, 15 tineri au pictat pe zidul de pe cheiul râului Nistru, chiar în faţa cetăţii Soroca, 18 imagini, aşa cum înţeleg şi văd ei istoria. Scopul acestei iniţiative a fost nu doar de a da culoare peretelui sumbru, dar şi de a transmite sorocenilor un mesaj vizual despre istoria lor.

Valentin Purici este deputat în Parlamentul Tinerilor, iar în această vară a absolvit liceul. Toţi 19 ani ai săi a locuit în Soroca, în apropierea cetăţii şi a râului. «Într-o zi de primăvară, mi-a venit ideea acestui proiect de înfrumuseţare a zidului mohorât, cu scopul de a conferi un nou ton promenadelor de pe chei. Astfel, a fost trasata pe acest zid o axă a timpului. Fiecărui secol îi corespund 3 imagini, care releva cele mai importante evenimente întâmplate pe ţinutul Sorocii. În aşa fel am creat şi o atracţie turistică, deoarece titlul fiecărui eveniment este dublat în limba engleză, dar şi am venit cu un mesaj clar pentru populaţia care, cu părere de rău, nu-şi cunoaşte deloc istoria», susţine tânărul parlamentar.

Să-şi vadă planul realizat nu afost tocmai simplu, recunoaşte băiatul. Mai întâi a scris un proiect, în care relata detaliat ce intenţionează, a găsit o companie care a acceptat să-i susţină iniţiativa, a adunat tineri din Chişinău şi Soroca care au acceptat să-şi dedice o duminică şi să contribuie la realizarea acestui proiect, a convins administraţia locală, care i-a acordat autorizaţie şi s-a consultat cu istoricul oraşului Soroca, Nicolae Bulat, asupra celor mai importante evenimente istorice, care merită a fi pictate.

Localnicii s-au implicat şi ei, care cu admiratul, care cu comentatul. Picturile care descriu perioade mai controversate din istorie, precum ocupaţia sovietică din 1940, foametea, deportările, au provocat şi discuţii aprinse printre soroceni. «Unii spun că văd politică în aceste evenimente, alţii  neagă aceste adevăruri, dar istoria rămâne istorie şi oroarea prin care au trecut strămoşii noştri nu poate fi neglijată, cu atât mai mult contestată», este convins Valentin. El este mulţumit că proiectul său este popular printre localnici, «care sunt curioşi, trec, se uită, discută, apreciază».  «Dacă măcar cineva va reţine 1% din cele expuse pe zid, pot să declar că proiectul a reuşit», spune mulţumit tânărul, care pe viitor planifică să picteze o mai mare porţiune de zid, dar şi de istorie.

Sursa: InfoPrut

Trădarea la români
O carte socanta scrisa de istoricul timisorean Mircea Balan mi-a inspirat acest titlu: “Tradarea la romani”. Pentru ca intotdeauna m-am simtit mai aproape de “homo faber” decat de “sapiens”, voi incerca sa demonstrez, prin fapte, ca si azi, precum in trecut, continuam sa tradam.

Dupa Revolutie – al carei Stat Major a functionat in balconul Teatrului National si nu al Operei, cum eronat, cultural, istoric, national si administrativ se mai exprima unii (eroarea este cu atat mai grava cu cat nici un “artist liric” nu a participat la ea) -, deci dupa Revolutie, la chemarea ministrului Culturii din Basarabia – Ion Ungureanu – am plecat de la Timisoara la Chisinau, m-am inscris in Frontul Popular din Moldova si am participat la toate actiunile organizate atunci de acesta. Ion Ungureanu luase decizia ca timp de doi ani, pentru invatarea limbii romane literare, regizorii basarabeni sa lucreze in teatrele din Romania, iar acolo sa lucreze numai regizori de dincoace de Prut. Recucerirea limbii romane era o actiune fundamentala pentru renasterea constiintei nationale a basarabenilor. Din nefericire la Bucuresti acest proiect nu a primit tot sprijinul de care avea nevoie. Cei care ne conduceau atunci erau prinsi intr-o isterizanta lupta pentru putere si nu vedeau “padurea de copaci”. Consider ca aceasta lipsa de reactie, de sprijin, alaturi de multe altele a fost unul din actele de tradare a interesului nostru national. Ca director al Teatrului “Luceafarul” din Chisinau i-am invitat pe toti regizorii importanti ai tarii sa monteze acolo. N-au venit. Atunci fiecare isi cauta interesul in alte puncte cardinale… “Postmodernismul”, voluntar sau involuntar si-a perfectionat formele de evaziune. Conturul unor valori eterne e atenuat subtil in numele individului planetar, o utopie, precum a fost cea a comunistului.
Citește în continuare →