Trei vieţi paralele

0
17

Sigur, sistarea transmisiunilor televizate ale şedinţelor Parlamentului este un act scandalos şi antidemocratic. Conform rezultatelor sondajului care au fost făcute publice în şedinţa de vineri a Legislativului, 7% din telespectatori privesc permanent aceste şedinţe, alte 25% urmărindu-le de la caz la caz.

Nu ştiu câţi dintre aceşti telespectatori sunt ori ar putea deveni fani ai opoziţiei şi nu ştiu dacă opoziţia a avut întotdeauna o prestaţie convingătoare în cadrul acestor transmisiuni.

Din aceleaşi considerente, nu cred că comuniştii şi ppcd-ştii au avut motive să se teamă atât de mult de aceste transmisiuni.

Şi asta pentru că, în opinia mea, în ultimii ani în sânul electoratului nostru se produce o mutaţie semnificativă. Nu cred că acesta, în majoritatea sa, mai ţine cont de ceea ce spun deputaţii la microfoane şi noi în ziare.

Electoratul nostru a trăit în ultimii cincisprezece ani o viaţă oarecum paralelă în raport cu cea a politicienilor noştri şi a noastră, a celor care am scris despre această viaţă. De fapt, am putea vorbi chiar de trei vieţi paralele. Politicienii au vorbit de interesul naţional, dar de fapt şi-au rezolvat propriile interese, noi îi criticam pe politicieni în principal pentru că ne sfidau idealurile naţionale, iar cetăţenii au trăit cu speranţa că viaţa li se va îmbunătăţi.

La capătul acestor cincisprezece ani, politicienii continuă să facă ceea ce au făcut dintotdeauna, noi, intelectualii, continuăm să scriem şi să criticăm aceleaşi lucruri, iar cetăţeanul a rămas numai cu speranţa, adică cu nimic. El a înţeles că trăieşte într-o societate în care nu îl poate ajuta nimeni, o societate în care învinge nedreptatea, minciuna, compromisul, cinismul şi că tot ce se spune la microfoane şi în ziare este fie inutil, fie neadevărat. În cele mai dese cazuri, această categorie de cetăţeni a părăsit şi părăseşte în continuare ţara.

Cel care a rămas acasă îşi dă seama că trăieşte într-o societate autoritară, adică una în care condiţiile le dictează cel puternic, cel aflat la putere şi că toţi cei care au fost lângă putere în ultimii 15 ani au avut de câştigat, iar cei care s-au pus în poară cu puterea au pierdut. Climatul în care existăm este unul imoral şi infect şi de aceea, pentru a supravieţui şi a-şi găsi un loc sub soare, cetăţeanul nostru a înţeles că trebuie să se conformeze, adică să se dea pe lângă cel puternic, să voteze cu el (chiar dacă nu-l iubeşte), să se adapteze, să recurgă la tot felul de mijloace, inclusiv necinstite, într-un cuvânt să facă tot posibilul pentru ca să supravieţuiască el şi apropiaţii săi.

Cunosc destui tineri de la jurnalistică, de pildă, care, studenţi fiind, colaborează bine-merci cu „Mesagerul” de la TVM şi cu „Moldova suverană”. Iar zilele trecute mi-a fost dat să aud o studentă, înscrisă de curând în PPCD, spunând că „eu aş fi intrat, de fapt, la comunişti, pentru că ei sunt şi vor fi la putere”.

Oamenii au obosit să mai creadă în idealuri, în vorbe, în dreptate şi în onestitate, ei sunt gata să accepte orice căi şi compromisuri pentru a nu fi aruncaţi la marginea societăţii – şi asta îi caracterizează în primul rând pe tineri.

Cât despre PPCD, sigur, foarte mulţi alegători i-au întors spatele, dar mă gândesc că mai sunt încă posibile surprize la alegerile care vin. La fel ca şi Iurie Roşca, destui membri dar şi alegători ai PPCD încep să simtă gustul aflării într-o coaliţie de la guvernare. Ei s-au săturat de situaţia de paria, mai ales că în ultimii ani ajunseseră să fie încolţiţi şi de putere, şi de opoziţie. Aşa cum cetăţeanul s-a săturat să aştepte îmbunătăţiri, ppcd-iştii au obosit să fie nişte marginali. Evident, din punctul de vedere al ideologiei şi moralei de partid, asistăm la un act evident de degenerare, iar din punctul de vedere al „evoluţiei profesionale”, am putea vorbi de un fel de reuşită (care, evident, încă mai trebuie probată).

Iată de ce nu putem exclude că locul unora din fanii care i-au părăsit pe pepecedişti îl vor ocupa aceia care îi vor vota numai pe motivul că ei sunt lângă putere.

Am tot respectul pentru statura intelectuală şi buna credinţă domnului Oazu Nantoi, dar mi se pare că şi aderarea sa la PD-ul lui Diacov se înscrie în aceeaşi mutaţie despre care vorbeam la început. Se pare că el a intrat în PD numai ca să nu intre în PCRM, un gest care ar fi fost privit ca unul cu totul descalificant. Chiar şi aşa, e de presupus că comuniştii îl vor recompensa.

Admit că lucrurile nu stau întru totul aşa cum le prezint eu, dar nu cred că mă înşel în totalitate şi nu cred că e bine să ignorăm în continuare aspectele la care m-am referit.

Chiar şi gestul sistării transmisiunilor, ca fiind unul autoritar, îi va revolta pe unii, iar pentru alţii va fi o confirmare în plus a ideii că cel care e la putere poate face tot ce vrea.

…Iar ca să fiu şi eu cinic, adică în spiritul vremii în care trăim, aş încheia aşa: Iura Roşca ne-a dat transmisiunile în direct şi tot el ni le-a luat. Ce pretenţii putem avea?…

autor: Constantin CHEIANU

http://www.jurnal.md/article/2890/

DISTRIBUIȚI
Articolul precedentUnirea din suflete
Articolul următorPoate cu Ungaria

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ