Trimisii speciali

0
3

Martea trecuta «Associated press» a� publicat istoria tulburatoare a� lui Luigi, un� italian de� 97� de� ani, si� a� Ritei, o� ucraineanca de� 48� de� ani. Luigi are doi copii, care stau separat de� el.� Si� Rita are familie acasa, departe de� Italia. Copiii lui Luigi il� viziteaza pe� cateva minute doar duminica, cand Rita are zi� libera. Ei� ii� lasa ceva de� mancare si� pleaca. Rita isi poate vizita copiii doar o� data pe� an.� In� rest, ea� il� spala, il� hraneste si� il� plimba pe� Luigi.

In� fiecare zi,� pe� la� amiaza, Rita il� duce pe� Luigi in� cartierul vecin� — acolo vin si� alti batrani de� 70–90� de� ani, ca� sa� comunice. Batranii nu� vin singuri, caci nu� pot merge de� sine statator. De� aceea, sunt insotiti de� femei ca� Rita, Maria, Ana, Vera, Violeta, Valentina. Aceste femei sunt din Moldova, Ucraina, Belarus.

Luigi se� pare ca� are o� singura frica la� cei 97� de� ani. El� nu� se� teme de� saracie, de� foame, de� seceta. Luigi se� teme ca� Rita ar� putea intr–o buna zi� sa� plece la� copiii sai pentru totdeauna.

In� prezent fiecare al� 5–lea� cetatean italian are peste 80� de� ani si� are nevoie de� o� ingrijitoare. Desi toti acesti italieni au� copii, ultimii au� locuri de� munca bine platite si� nu–si� pot pierde timpul si� banii cu� ingrijirea parintilor. Si� poate pentru ca� exista Rita, Maria si� Ana, care sunt gata sa� stea cu� batrani ca� Luigi cate 24� de� ore pe� zi� si� cate 365 de� zile pe� an.

Europa imbatraneste. Europenii nasc tot mai putini copii si� traiesc tot mai mult. Moldovenii devin tot mai saraci si� pleaca tot mai multi in� cautarea unui Luigi, Pedro, Jean sau Rodriguez ca� sa–i� slujeasca. Ei� ajung sa� lucreze departe de� casa, ilegal, fiind remunerati ilegal. Nu� face nimic daca Pedro sau Luigi le� va� cere prea mult efort, va� striga la� ei,� le� va� plati mai putin sau nu� le� va� oferi concediu.

O� patrime dintre cetatenii R.Moldova� sunt dusi in� tari si� pe� continente straine. Statul care i–a� pus pe� fuga din casele lor nu� le� stie nici numarul. Ajunsi acolo, ei� nu� cunosc limba, obiceiurile, cultura, legislatia si� structura serviciilor din aceste state. Aceasta patrime se� afla acolo ilegal, fara drepturi, fara adapost, fara apropiati, fara acte, fara cunostinte, fara sustinere.

Uitasem. La� Roma, la� Lisabona sau la� Paris exista Ambasade ale R.Moldova. Si� Ambasadori exista. Care iau doua preturi (ilegal, desigur) pentru servicii consulare, care nu� cunosc computerul si,� din cauza asta, scriu de� mana in� registre si� tin lumea la� coada, care isi procura tehnica de� uz� casnic din banii destinati pentru calculatoare si� aranjeaza calatorii pentru rude. Acesti Ambasadori nu� platesc cu� nimic pentru erorile comise, unica lor problema e� sa� se� mute dintr–o ambasada in� alta, din tara lui Luigi in� tara lui Jean. Mai rar in� tara Ritei sau a� Mariei.

Alina Radu- Ziarul de Gardă�

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ