Ucraina sau drama românilor de la margine

2
158

1. Reţetele rusificãrii
    Beneficiind de experienţa acumulată de înaintaşii săi, Petru I cel Mare (1696-1721 ţar, 1721-1725 împărat), Ana Ivanovna (1730-1740), Ecaterina a II-a cea Mare (1762-1796) şi Pavel I (1796-1801), în deznaţionalizarea românilor refugiaţi (1711, 1739, 1774, 1792), înrobiţi (1650, 1661), deportaţi (1739) în teritoriile controlate de ţar şi a românilor cazaci (1739-1801), prin acţiunea directă asupra elitelor lor socio-economice şi politico-militare, sau acţiunea de manipulare a elitelor din Principate prin promisiuni de redobândire a libertăţii (1711, 1736, 1768, 1788), “constituţii liberale” (1769) şi chiar Unire (1772, 1789), ţarul Alexandru I (1801-1825) a elaborat un amplu program de rusificare a românilor, potrivit principiului – “Cumpără păstorul, că turma îl va urma”. Predecesorii săi visaseră, ca formă intermediară, constituirea unui “Regat dac” sau “daco-român”, cu un arhiduce pus de Moscova pe post de rege. El însuşi crezuse (1801-1810) că poate acţiona direct, ocupând Principatele şi adjudecându-le în contextual unui război cu Poarta (1806-1812). Dar concurenţa germană pe de o parte, iar pe de alta interesele franceze l-au lămurit, în cursul tratativelor (1807-1809) cu Napoleon I că nu poate să se înstăpânească asupra restului teritoriilor româneşti, neocupate de romano-germani, decât făcând risipă de inteligenţă diplomatică şi pe etape. Aşa s-a născut, în anul 1810, “Planul Prozorovski”, astfel numit după consilierul care l-a elaborat şi care prevedea împărţirea Moldovei şi Munteniei în câte două regiuni, “Basarabia” şi “Moldova”, respective Muntenia şi Oltenia şi ocuparea şi transformarea lor pe rând, în gubernii. Planul împrumuta mult din srategia germană care, răpind Ţării Româneşti partea de vest în 1718, o transformase în provincia Oltenia. Pierdută din fericire în 1739, aceasta fusese solicitată otomanilor, prin tratative secrete în 1771, în schimbul ajutorului militar împotriva Rusiei, în războiul din anii 1768-1774. Cum însă, prin împărţirea Poloniei (1772) şi-au adjudecat Galiţia şi Lodomeria, Habsburgii au renunţat pe moment şi la Oltenia şi la alianţa cu Poarta, solicitând ruşilor şi obţinând acordul de a ocupa regiunea învecinată a Moldovei (1774), pe care, adjudecându-şi-o în 1775, aveau să o numească, mai întâi “Moldova de Nord”, apoi, pentru a masca furtul, “Bucovina” (1786). Dezvoltând procedeul, Alexandru I a început să vorbească din 1807 despre “Basarabia”, nume inventat pentru Moldova de Răsărit, dintre Siret şi Nistru mai întâi, apoi, în faţa opoziţiei franceze, dintre Prut şi Nistru, presentând-o nu ca parte a Moldovei ci ca teritoriu otoman.

    Din 1810, în baza “Planului Prozorovski”, pentru a atrage populaţia românească, dar şi pe bulgari, sârbi, greci, el a trimis comandanţilor trupelor pe moment “eliberatoare”, care acţionau pe teritoriul Principatelor, împotriva Porţii (1806-1812), dar, în viitorul apropiat, trupe de ocupaţie, pentru a preveni excesele, următorul caz: “Administrând Basarabia, trebuie cugetat să se aşeze fundamentele unui edificiu mai întins. Poporul acestei provincii trebuie să primească beneficiile unei administraţii părinteşti şi liberale, ca astfel să fie atrasă cu dibăcie atenţia popoarelor limitrofe asupra fericirii ei. Bulgarii, moldovenii, muntenii şi sârbii caută o Patrie, să le uşurăm calea să o afle. Trebuie să exaltăm prin toate mijloacele aceste populaţiuni spre a le aduce la ţelul ce ne propunem. Pentru a ajunge la întemeierea unui stat slav (pe teritoriul lor – n.n.), trebuie să le promitem independenţa, bărbaţilor influenţi recompense pecuniare, iar decoraţiuni şi titluri convenabile pentru ceilalţi (subl. ns.)”. Strategia ţarului viza, aşadar, după anexarea Moldovei de Răsărit, botezată “Basarabia”, cucerirea, rând, pe rând a celorlalte teritorii româneşti, neocupate de Habsburgi, ale Principatelor dunărene, dependente de Poartă, dar şi ale sârbilor şi bulgarilor aflaţi sub ocupaţie otomană efectivă, ţelul final fiind transformarea lor în “patrie… slavă”.

    Bun cunoscător al psihologiei colective, Alexandru I îşi începea opera de desfiinţare a popoarelor din sud-estul Europei şi de rusificare a lor promitându-le “independenţa” (faţă de otomani, fireşte). Mai mult decât “independenţa”, existând precedentul – solicitarea de către “Partida Naţională” românească, la tratativele de pace de la Focşani – Bucureţti (1772-1773), în locul protecţiei ruse, a Unirii Principatelor sub garanţia marilor puteri, el le promitea chiar… Unirea. O unire, însă, în cadrul unei Federaţii ruso-slave, dominată de Rusia, în care să intre, în viitor, următoarele entităţi statale autonome: 1) Un regat al României; cu Moldova, “Bucovina”, Muntenia, Oltenia, Transilvania, chiar “Basarabia”, fără Delta Dunării, Bugeac şi Dobrogea (Dunărea maritimeă urma să devină exclusiv rusească în mod direct, fără ajutorul vreunui artificiu gen “Canalul Bâstroe” de care este nevoie astăzi pentru atingerea aceluiaşi scop; 2) Un regat Ungar; 3) Un regat sârbo-croato-sloven, cu Banatul; 4) Un regat bulgar cu Rumelia şi Macedonia; 5) Grecia; 6) Constantinopolul cu Strâmtorile.

    Pentru ca visul să devină realitate, trebuia mai întâi însă constituită “Basarabia” – colonie rusească în teritoriile de răsărit ale Moldovei. Cu investiţii de imagine maxime, ea avea să devină “vitrina” sau hârtia de prins muşte a ţarului. În timp ce întreaga Rusie era, sub puterea despotică a autocratului ei conducător, un imens lagăr, aici urmau să se exercite “binefacerile unei administraţii părinteşti şi liberale”, pentru a atrage viitoarele ţinte. Complici aveau să devină “păstorii” românilor, “elitele”, ţarul mizând pe lăcomia şi ambiţiile lor. “Bărbaţii influenţi”, adică boierilor deveniţi supuşi ruşi le-a dat 377.445 deseatine de pământ în zona Bugului, obţinând pe lângă fidelitatea lor o primă dispersie a populaţiei româneşti, iar ambiţioşilor – grade în armată şi ranguri în administraţie sau titluri nobiliare.
Pentru schimbarea componenţei entice, dând mână liberă trădătorului Manuc Bey, stabilit la Hânceşti, şi luând drept model ucazurile din 20 ianuarie 1792, 5 ianuarie 1802 şi 20 februarie 1802, Alexandru şi urmaşii săi au dat ucazurile din 17 iunie 1812, 22 martie 1824 şi 8 aprilie 1843, privind colonizarea în “Basarabia”, pe lângă găgăuzi şi bulgari aduşi din nordul Bulgariei, a unei mase mari de rusofoni (ruşi şi cherchezi, armeni, polonezi, lituanieni, tătari rusificaţi) dar şi de germani, unguri, chiar italieni şi francezi, împroprietăriţi şi scutii de taxe pe 10-20 de ani. Devenit mitropolit şi, respectiv, guvernator, episcopul Gavril Bănulescu – Bodoni (Vidineanul) şi boierul Scarlat Sturdza au sprijinit această politică. De asemenea deportările, numai în gubernia Herson, locuită masiv de români transnistreni, fiind duşi, în 1812, pentru a face loc coloniştilor, 25.000 de ţărani români “basarabeni”.

    În pofida colaborării unei mari părţi a “elitei” româneşti însă, a colonizărilor şi deportărilor, rusificarea s-a produs lent şi incomplet, marea majoritate a populaţiei, ancorată în tradiţiile de obşte ale lumii satelor, păstorită de preoţi luminaţi şi patrioţi, rămânând românească şi conservatoare, în ciuda introducerii serviciului divin şi a învăţământului exclusiv în limba rusă, după 1849, fapt ce va face din distrugerea clerului şi a raporturilor milenare dintre ţăranul român şi pământ, obiectivul prioritar al viitoarei puteri imperiale – cea sovietică. Mai mult, românii rusificaţi şi dispersaţi în afara “oblastiei Basarabia”, simţindu-se, ca şi urmaşi polonezilor, lituanienilor, letonilor, estonilor, finlandezilor rusificaţi, altceva decât ruşii de la Petesburg şi Moscova, aveau să cadă, în căutarea propriei lor identităţi, pradă unei strategii antiruse de proporţii, vizând constituirea unei “naţiuni culturale” adverse şi extrem de violente în manifestarea “naţionalismului” său, rod al experimentelor “de cabinet” germane şi pe care am putea-o numi “diversiunea ucraineană”.

2. „Ucrainizarea”
Cele trei împărţiri ale Poloniei, din 1792, 1793 şi 1795 aduseseră Imperiului Romano-German, importante zone din Padolia, Pocuţia, Volhynia etc. regiuni cândva populate de români (volohi) şi, alături de polonezi şi malo-ruşi, populaţii şi popoare supuse rusificării, dar nemijlocit legate de istoria românilor, ca huţanii (huţulii), lituanienii şi primii români rusificaţi, aşa cum vom vedea, “rutenii”. Excepţie “goralii” din jurul Cracoviei şi lituanienii, toţi aceştia se considerau “ruşi mici sau russini”. În pericol să graviteze spre Moscova, îndeosebi în condiţiile în care Imperiul Romano-German a dispărut sub loviturile armatelor napoleoniene, pe ruinele sale născându-se Imperiul austriac (1806), ei au constituit o preocupare permanentă pentru germanii austrieci sau şi, în preajma revoluţiei de la 1848, pentru unguri, gata oricând să-şi înmulţească efectivele prin “unguri făcuţi, nu născuţi”. Habsburgii au avut ideea, la care vârfurile ungurimii liberale au aderat în interes propriu, transformării acestei mase de ruşi şi rusificaţi într-o pârghie a destabilizării Imperiului rus şi extinderii teritoriale habsburgo-ungare spre Nipru.

    Sub protecţia serviciilor speciale şi a poliţiei austriece, agenţi ai Habsburgilor au început să desfăşoare o vie activitate printre tinerii “ruteni” din Galiţia austriacă, propagând, împotriva bătrânilor care se considerau ruşi, ideea că “rutenii” sunt totuna cu malo-ruşii sau “rossinii” şi altceva decât poporul rus. Că ar trebui să-şi obţină independenţa şi să constituie o “republică” a lor, până la Nipru, cu centrul la Lvov în Galiţia. Cum procentul “rutenilor”, prin colonizare aproape că îl egala la data aceea în “Bucovina” pe al românilor băştinaşi, aceştia au cerut în 1848 Vienei, separarea Bucovinei de “Galiţia” şi de focarul de conflict “rutean”. După revoluţie, dovada că în politică nu există sentimente ci doar interese, deşi Habsburgii fusseră salvaţi de la dezintegrarea statului lor de intervenţia salvatoare a armatelor ţariste şi de rezistenţa românilor împotriva armatei “internaţionaliste” ungare care urmărea crearea, în dauna tuturor vecinilor, a “Ungariei Coroanei Sfântului Ştefan”, ei au sprijinit intens, ca şi ungurii mişcarea “ruteană” înmugurită la Lvov, iniţial ca o banală luare de poziţie a tinerilor intelectuali “ruteni”, faţă de bătrânii conservatori şi faţă de “monştrii sacri” ai culturii ruse, dovadă că, liderul paşoptist al huţanilor din Câmpulungul Rusesc (Dolhopole) a fost dovedit după 1849 a fi fost spion al lui Lajos Kossuth! Din nenorocire îl chema Lukian Kobiliţa, adică Lucian Cobilită, calitatea lui de român rusificat dând destule indicii asupra greşelii făcute de huţani “ruteni” în căutatea identităţii lor.

    După 1867, anul creării monstrului dualist (un stat “chezaro-crăiesc”, adică şi “imperiu” şi “regat” în acelaşi timp), ungurii şi germanii austrieci, având aceleaşi interese, mişcarea de emanicipare “ruteană” s-a transformat într-o mişcare de secesiune, nu faţă de ocupantul austro-ungar ci faţă de Rusia. Aşa cum astăzi, aromânii, zicându-şi “vlahi”, solicită statutul de minoritate nu Greciei, Bulgariei, Albaniei, Serbiei (unde o şi resping) ci… României! Centrul spiritual al mişcării gravita în jurul catedralei Greco-catolice Sfântul Gheorghe din Kiev, canonicii acesteia punând semnul egalităţii între “rus” şi “ortodox” ca adversar. Ideologi ca Markim Şaskievici, Iacob Holovaţki, Ivan Varghilovici, nume abia mascând originea non-europeană a purtătorilor lor, au lansat conceptul de “naţiune ruteană”, chemată la ruperea legăturilor cu polonezii şi boicotarea mişcării lor antihabsburge, de eliberare, la crearea unui stat “rutenesc” în Galiţia de Est, Rusia Subcarpatica (devenită, în secolul XX “Ucraina” subcarpatică) şi Bucovina, dar şi la secesiunea teritoriilor ruse de la Vest de Nipru, şi cuprinderea în “Rutenia” a “5 milioane de suflete”.

    În 1868 “rutenii” tineri au creat la Lvov asocialţia “Provita” (Deşteptarea), obligând serviciilor speciale ţariste, în scopul militării pentru unicitatea poporului rus să creeze la Kiev, societatea “ruteană” “Hromada”. Franz Joseph (1848-1916), l-a delegat în această situaţie pe contele Franz Stadion să se ocupe personal de mişcarea “ruteană” din Lvov, axând-o strict împotriva mişcărilor de eliberare polonă şi română dar şi pe propaganda pentru secesiunea faţă de Rusia a pământurilor “rutene”. Mutarea dovedea clar atât ruşilor cât şi românilor că temuta primă organizaţia politică “ruteană” “Holovna Rada Ruska” (“Înaltul Sfat Rusesc”) sau “Rada Swietojurka” (“Statul Sf. Gheorghe”) şi ziarul acesteia “Zorja Halycka” (“Zorile Galiţiei”) fusseră create pe banii Habsburgilor. De altfel, lovind direct în Rusia, Habsburgii au admis existenţa şi studierea la Universitatea din Lvov a “limbii rutene” declarată a fi altceva decât “limba rusă”.

    Anul 1877 al proclamării independenţei României şi al unei efervescenţe patriotice româneşti fără precedent şi printre românii din “Bucovina”, a deturnat însă mişcarea “ruteană” împotriva… românilor. La Lvov, unde se erija, împotriva curentului secessionist, în lider al mişcării panslaviste (deci şi antiromâneşti) Mihail Dragomanov, secesioniştii au tipărit sute de broşuri antiromâneşti, prin care autorii, elevi şi studentţii, revendicau “Bucovina” ca fiind “ruteană”. Pentru românii nedeznaţionalizaţi, ambele curente “rutene” erau la fel de periculoase – bătrânii “ruteni” revendicau nu numai “Bucovina” şi nordul Maramureşului istoric, ci Maramureşul întreg, Nordul Transilvaniei şi întreaga Moldovă ca parte a unei Rusii Mari în timp ce “tinerii” le vedeau părţi integrante ale statului şi poporului “rutean”, între Carpaţi şi Caucaz.

    Scandalul “broşurilor”, declanşat în urma arestării de către poliţie a unui curier, a scos la lumină câteva din numele tinerilor “ruteni” militanţi: alături de un “Popovici” şi un “Brândzan” (Brânzan), elevul Ilie Kukuruza (Cucuruz)! Din păcate pentru bieţii “ruteni” aflaţi în căutarea propriei identităţi, ideologii noştrii, prea preocupaţi de mulţimea de probleme imediate, legate de consolidarea României, nu le-au dat nici un sprijin, fie şi, măcar, îndemnându-i să-şi întrebe propriile nume. Răspunsul i-ar fi edificat – identitatea lor a fost cândva românească, fiind, în timp, rusificaţi, motiv pentru care, nefind ruşi “de la mama lor”, “rusa” pe care o vorbeau ei, între Lvov şi Kiev, nu suna tocmai ca la Petersburg şi Moscova. Nu erau nici ruşi, “mari” sau “mici”, nici “ruteni” ci, pur şi simplu nişte foşti români. De aceea se simţeau (şi se simt) strâns legaţi de toate teritoriile în care mai supravieţuiesc sau încă trăiesc, românii ca băştinaşi, de la zidirea popoarelor moderne.

    Mentalul nostru fiind însă unul de “supravieţuitori” şi nu de “cuceritori”, am ratat atunci ocazia de a ne aduce fraţii risipiţi şi dezorientaţi la matcă. N-au ratat ocazia însă serviciile de diversiune germane care au dat “rutenilor” o “identitate”. Adus în grabă de la Kiev la Lvov, profesorul universitar de istorie Mihail Hruşevski a pus în circulaţie, în 1894, termenul de “ucrainţi”, cum suna iniţial, în graiul mai apropiat de al neamului din care proveneau aceşti foşti români, apoi “ucraineni”. Numele veneau de la “u Craina”, teritoriile situate în veacul XVI “La Marginea”, regatului polon, formând o bandă litorală Mării Negre, ocolind posesiunile tătăreşti din Crimeea, între vărsarea Nistrului şi pragul “Voloski” (“Românesc”) al Niprului, locuit de vechii români (“Ulaghi”) peste care s-au aşezat fugarii din Ţările Române, organizându-se pe temeiul obştilor săteşti de la începuturile istoriei românilor. Istoria lor o vom reînvia însă la momentul oportun. Să ne oprim pentru moment doar asupra termenilor de “Ucraina” şi “ucraineni” care, în traducere, în toate limbile pământului, înseamnă “la Margine” şi “la mărgineni”. Ei au fost lipiţi, ca etichete, de specialişti germani în confecţionarea de “naţiuni culturale”, pe o mişcare, iniţial de frondă literară, apoi spirituală şi, în final, politic secessionistă faţă de Rusia imperială, dar şi faţă de mişcările pentru independenţă şi unitate naţională ale polonezilor, lituanienilor, estonilor, letonilor etc. şi, în special românilor. Pentru că, în “naţiunea culturală” ucraineană intrau de-a valma, prin tactica “FAUSTRECHT” (“Dreptul pumnului”) ruşi (mici), români rusificaţi (“ruteni”) şi nerusificaţi, traci slavizaţi (huţani) şi neslavizaţi (lituanieni) dar nici romanizaţi, polonezi, letoni, estonieni, finlandazi, slovaci, tătari etc. Şi intrau împreună cu teritoriile lor.

3) Naşterea “Ucrainei”
    Dotată cu mental de “cuceritor”, marea “naţiune culturală” revendica nu numai teritoriile româneşti în care rusificarea se produsese dar şi pe cele devenite ţintă a imperialismului rus. Potrivit ideologului Miron Korduba “ucrainţilor” li se cuvenea, la începutul secolului trecut, tot Maramureşul de la nord de Vişeu, întreg teritoriul românesc dintre Munţii Gutin şi Apa Turului, Bucovina întreagă, nordul “Basarabiei” dar şi Ardealul de Nord. Efervescenţa revoluţionară de la sfârşitul secolului XIX şi începutul secolului XX, ca să nu spunem concepţia lojelor musonice privind retrasarea frontierelor statelor pe planetă, având ca primă consecinţă Constituţia din 1905, a permis, în pofida rezistenţei majorităţii intelectualităţii ruse care milita pentru unicitatea poporului rus şi a limbii sale, extinderea mişcării “ucrainiţilor” şi în Rusia. Iar în momentul în care, apropiindu-se declanşarea programată a primei conflagraţii mondiale, ideea “Ucrainei independente”, între Galiţia şi Caucaz, lansată de serviciile austro-ungare prin vocea lui Mihail Hruşevski, a fost îmbrăţişată şi de Germania reunificată de prusaci, ea a încetat să mai fie o utopie, devenind un coşmar, în primul rând pentru români şi polonezi, mai puţin pentru Rusia imperială care era în măsură să gestioneze criza. În anul 1914, la Berlin, pe banii Kaiserului, lua fiinţă “Asociaţia pentru eliberarea Ucrainei”, având drept obiectiv crearea unui imperiu “ucrainean” între Carpaţi şi Caucaz. Între blocul germano-austro-ungar şi Rusia aliată cu Franţa şi Marea Britanie, cel puţin teoretic, armele trebuiau să decidă! În ceea ce priveşte Rusia imperială, soluţia avea să fie găsită în chiar mecanismul monstruos creat, pus în funcţiune şi scăpat din mână de serviciile germane, Lenin şi partidul bolşevicilor. Deschizând “cutia Pandorei”, germanii au fost pe punctul de a ceda Moscovei nu numai cuceririle lor de secole ci însăşi teritoriul german şi al popoarelor din Europa Central-Răsăriteană, pe punctual de a se integra, prin revoluţia proletară mondială, într-un “stat al muncitorilor şi ţăranilor” proiectat de Internaţionala a III-a Comunistă (Komintern).

    În primii trei ani de război (1914-1917), adversarii, trupele germano-austro-ungare şi ruse s-au confruntat în Galiţia şi pe teritoriul României. La 27 februarie (12 martie) 1917 însă a izbucnit revoluţia în Rusia, soldată cu abdicarea (15 martie) ţarului Nicolae II şi proclamarea Republicii (14 septembrie). La Kiev s-a organizat imediat Rada Centrală, în frunte cu profesorul Mihail Hruşevski, pionul germanilor, militând pe moment pentru o autonomie lărgită în cadrul Rusiei. Aducerea clandestină, de către serviciile secrete germane, a lui V.I.Lenin din Finlanda la Petrograd (7/20 octombrie) a schimbat însă cursul Istoriei. La 25 octombrie /7 noiembrie 1917 se declanşa la Moscova insurecţia bolşevică, sovietele instaurându-se în două zile la Minsk, Ivanovo Voznesensk, Lugansk, Kazan, Rostov – pe Don, Ekaterinburg, Revel, Samara, Saratov etc. La 2/15 noiembrie 1917, noul guvern sovietic adopra “Declaraţia drepturilor popoarelor din Rusia”, recunoscând acestor popoare dreptul la autodeterminare până la despărţirea de statul rus. Profit maxim pentru Germania care a demarat la Brest Litovsk (20 noiembrie / 3 decembrie) tratativele cu noua putere, pentru încheierea armistiţiului, fapt realizat la 2/15 decembrie. Pe frontul din umbră, serviciile germane tratau, cu Rada de la Kiev, proclamarea independenţei “Ucrainei” şi construirea anumitei “Ucraine Mari” care “Ucraină” să aprovizioneze Germania şi Austro-Ungaria cu alimente, garantându-i-se în schimb teritoriile “Transcarpatice”, “Bucovinei”, “Galiţiei” şi “Basarabiei”. Numai că V.I. Lenin i-a încredinţat lui V.I. Stalin misiunea de Comisar al guvernului însărcinat cu traducerea în practiceă a amintitei “Declaraţia drepturilor popoarelor”, iar acesta a hotărât să declare “contrarevoluţiune” toate guvernele ce doreau accesul la separare de Rusia sovietică. Mai mult, la Harkov, în timp ce la Kiev se pregătea proclamarea “Republicii Populare Ucrainene”, Congresul I al sovietelor din “Ucraina” a proclamat “Republica Sovietică Ucraineană” (11/24 decembrie 1917). Iar la 10/23 – 18/31 ianuarie 1918, prin fuzionarea Congresului III general al Sovietelor de deputaţi ai muncitorilor şi soldaţilor cu Congresul III al Sovietelor de deputaţi ai ţăranilor s-a constituit Congresul general unit al Sovietelor din Rusia care, prin “Declaraţia drepturilor poporului muncitor şi exploatat” a consfinţit instaurarea orânduirii sovietice pe întreg teritoriul fostei Rusii Ţariste şi organizarea (15/28 ianuarie) Armatei Roşii Muncitoreşti-Ţărăneşti.

    În mare grabă, Germania şi Austro-Ungaria au smuls Radei de la Kiev (9 februarie 1918) recunoaşterea unirii Galiţiei şi Bucovinei într-un regat autonom în cadrul Austro-Ungariei şi promisiunea că va furniza Vienei un million de puduri de grâu, în schimbul sprijinului militar. La 18 februarie trupele lor au invadat “Ucraina”, ocupând Kievul şi restaurând autoritatea Radei (1 martie) în ciuda victorilor de “prestigiu” ale Armatei Roşii de la Pokov, Revel (Tallin) şi Narva. Pacea de la Brest-Litovsk (3 martie 1918) părea să dea câştig de cauză planurilor germane, în condiţiile în care Rusia Sovietică avea de făcut faţă ofensivei Antantei, declanşată prin debarcarea trupelor britanice de desant la Murmansk (3 martie). Sub tutela germană, generalul Skoropadski avea să fie proclamat hatman al “Ucrainei” la 30 aprilie. Dar, la 27 martie/9 aprilie 1918, Sfatul Ţării de la Chişinău a decis unirea “Basarabiei” cu România, la 12 aprilie, la Roma, “Congresul naţiunilor asuprite din Austro-Ungaria” a decis dreptul fiecărei naţiuni asuprite la independenţă sau unirea cu Patria-mamă, la 25 iunie s-a declanşat ofensiva de pe Marna a forţelor franceze, la 12 septembrie ofensiva americană de la Saint-Michel, iar la 26 septembrie ofensiva generalizată a aliaţilor. Drept urmare, în condiţiile în care , între 23 octombrie şi 10 noiembrie 1918, data reintrării României în război, Austro-Ungaria s-a destrămat, deşi trupele sale staţionau neînvinse pe toate fronturile, inclusiv pe teritoriul rus până în Caucaz, Germania a capitulat, la 11 noiembrie. Două săptămâni mai târziu, la 29 noiembrie 1918, puterea sovietică era restaurată la Kiev, “Ucraina”, invenţie germană urmând să servească interesele noii Rusii, ca Republică Sovietică, alături de replica rusă – “Republica Sovietică Socialistă Bielorusă”, proclamată la 1 ianuarie 1919.

    În ceea ce ne priveşte, nu putem adopta asupra acestui spinos subiect, “u Craina”, decât concluzia unuia dintre puţini istorici români care au avut curajul să se aplece asupra sa şi care nu a ajuns “mare” pentru că, tocmai din această cauză, nu i s-a permis: “La margine = “Ucraina”, acest nume a rămas legat de ţinuturile de stepă din sud-estul european, spaţiul ţării aşa denumite variind între o fâşie de pământ – hotar al slavilor şi tendiţele imperialiste ale unui stat de largă concepţie a istoricului galiţian Hrusevski” (G. Bezviconi).

4. “Moldovenismul”. Naştere şi teze
    Convocate la Moscova, în zilele de 2-6 martie 1919, partidele comuniste şi social-democrate care aderau la experimentul sovietic au votat, în cadrul unei Conferinţe internaţionale, crearea Internaţionalei a III-a Comuniste (Komintern) având ca obiectiv destrămarea democraţiilor occidentale, dar şi a oricărei forme de stat autoritar, naţional sau teocratic şi instituirea, prin dezvoltarea revoluţiei socialiste a unei Noi Ordini, roşii, pe întreg mapamondul. A unui singur stat, universal, al “muncitorilor şi ţăranilor”, cu centrul la Moscova, a unui prim “stat planetar” aşadar, ca expresie a unei globalizări forţate, avant la lettre. Duşmanul declarat fiind formele de stat tradiţionale care perpetuau “exploatarea omului de către om”, inclusiv statul-naţiune, kominterniştii au declanşat lupta împotriva lui şi a “naţiunii burgheze”, propunându-şi întemeierea de naţiuni noi, în cadrul unei “revoluţii culturale” generalizate, ca bază pentru edificarea “internaţionalismului proletar”, deviza Kominternului fiind “Proletari din toate ţările, uniţi-vă!”.

    În ceea ce priveşte România, bolşevicii ruşi au continuat politica Rusiei ţariste. Nerecunoscând unirea “Basarabiei”, ei au proclamat-o “stat imperialist”, asupritor de “popoare”, militând pentru lupta de “eliberare” a acestor “popoare” până la destrămarea statului naţional, unitar, român, provocând, în această idee, dese incidente de frontieră sau pe teritoriul României (ex. Hotin, 1919, Tatar-Bunar, 1924). Este motivul pentru care, susţinând aceste teze la congresele sale (1922, 1924, 1928, 1931), micul Partid Comunist Român, întemeiat, ca anexă a Kominternului, la 8 mai 1921, a fost scos în afara legii la 19 decembrie 1924 (“Legea Mârzescu”). Pentru a demonstra veridicitatea acuzelor sale, Kominternul a inventat, în cadrul “revoluţiei culturale”, “naţiunea moldovenească”, asuprită, evident de România, prin “anexarea” “Basarabiei”. O “naţiune” care trăia pe teritoriul României până la Carpaţii Orientali, semn că Rusia sovietică dorea continuarea “Planului Prozorovski”, în numele noii “naţiuni” planetare pe care o construia, “naţiunea sovietică”. În acest scop a trebuit să recunoască, pentru prima dată, existenţa a peste un milion de români pe teritoriul său, între Nistru şi Nipru. Pentru a da consistenţă acestei “naţiuni” şi a crea baza de atac împotriva României, I.V. Stalin a creat Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească (RASSM), făcând ca totul să pară drept o acţiune a “moldovenilor” oprimaţi. “Iniţiativa” a aparţinut unui grup de bolşevici “moldoveni”, originari din “”Basarabia, care au adoptat statutul de “refugiaţi” din acest teritoriu “anexat” de România Mare (Gr. Kotovski, Al. Bădulescu, P. Tkacenko, S. Tinkelman, A. Nicolau, I. Dic, A. Zalic, O. Diamandescu, T. Chioran, V. Popovici etc.). Aceştia au cerut, la l februarie 1924, formarea RASSM în componenţa “Ucrainei”, prin intermediul comisarului Apărării al Uniunii Sovietice, Mihail Frunze, descendent al unei familii din mica boierime “basarabeană”, Stalin “acceptând”, la data de 6 februarie.

    La 23 iulie 1924, Biroul Politic al CC al Partidului Comunist (bolşevic) a adoptat hotărârea cu privire la înfiinţarea RASSM, hotărâre pe care, la 12 octombrie 1924, în cea de-a III-a sesiune, Comitetul Executiv Central al PC (b) din RSS Ucraineană a adoptat-o la rândul său. încă de la 12 septembrie, comuniştii fugiţi din “Basarabia” după Unirea cu România, constituiţi la Moscova în “Asociaţia Basarabenilor”, au proclamat însă, ca obiective ale viitoarei “republici: 1) unificarea teritorial statală a “poporului moldovenesc”, până la Carpaţi, în cadrul Uniunii Sovietice şi 2) “apărarea Basarabiei de români” ca prioritate. Ei afirmau că “moldovenii” şi “românii” sunt popoare diferite, cu limbi diferite, româna fiind “limba de salon a burgheziei”. Astfel experimentul german, reuşit în privinţa inventării naţiunii “ucrainţilor” sau “ucrainenilor” era preluat de fosta victimă, Rusia, în numele noii sale ideologii “proletare”! În sprijinul moscoviţilor, “Partidul Comunist (bolşevic)” din Ucraina a creat la Balta, capitala RASSM până în 1929 (când a fost “detronată” de Tiraspol), un “Comitet moldovenesc” bolşevic ce a proclamat, prin vocea secretarului Ivan Badaev, că limba oficială în noua republică “nu este curat moldovenească, în ea mai sunt încă multe cuvinte româneşti, franţuzisme, dar noi, treptat, o vom curaţi şi o vom face accesibilă celor mai largi mase ale truditorilor din RASSM”. Iată aşadar cum discursul şi obiectivele declarate ale regimului Vladimir Voronin de la Chişinău, nu sunt, în fapt decât o reactualizare a ideilor fundamentalismului bolşevic al anilor ’20 şi cum, sprijinind această orientare, Leonid Kucima şi Vladimir Putin se identifică, prin obiective şi metode cu defunctul “Tătuc al popoarelor”, I.V. Stalin! Mai rămâne ca cei doi campioni ai dialogului Noii Rusii cu democraţiile occidentale să ceară, ca odinioară Stalin, prin Komintern, sprijinul tuturor partenerilor din Occident pentru susţinerea “prin toate mijloacele posibile”, a aspiraţiilor “naţionale” ale “moldovenilor” care ar fi altceva decât românii, având “o limbă de-sine-stătătoare faţă de cea română”. Cu precizarea că, ieri ca şi azi, ocupantul a înţeles şi înţelege prin “moldoveni” nu pe băştinaşii români ci pe toţi trăitorii în “Basarabia” şi “Ucraina”, în primul rând pe cei “implementaţi” pe post de colonişti în locul românilor deportaţi.

    Din 1927, de când conferinţa “Comitetului moldovenesc regional al PC (b) din Ucraina” a prezentat (10 noiembrie) prin “moldoveanul” Vitali Holostenko, raportul “Despre rezultatele şi perspectivele politicii naţionale”, toţi românii trăitori în “Ucraina” dintre Nistru şi Nipru au devenit peste noapte “moldoveni”, chiar dacă, în aceste teritorii conaţionalii lor continuau să le spună aşa cum apucaseră, de la primele contacte slavo-române – “volohi” (“Români”). Ca obiectiv prioritar, noua “construcţie naţional-culturală”, numită “naţiunea moldovenească”, trebuia să ia în calcul, potrivit lui Vitali Holostenko faptul că “graniţa noastră este nu Nistrul ci Prutul. De aceea, lucrul nostru în acest domeniu trebuie să fie proiectat în aşa fel încât să nu ne izolăm în acest teritoriu pe care îl avem acum, dar să ţinem cont de faptul că, în viitor, lucrul în domeniul construcţiei naţionale va fi înfăptuit şi printre moldovenii din Basarabia”. Pentru a-şi pune ideile în practică, Vitali Holostenko a fost impus de Komintern, la cel de-al IV-lea Congres al PCR, desfăşurat la… Harkov în RSS Ucraineană, secretar general al Partidului Comunist … Român. El 1-a înlocuit în funcţie pe “românul” Elek Kőbles care, culmea, deşi ungur se împotrivea ideii că România ar fi stat “imperialist” şi “multinaţional”, activând la Bucureşti, pe vremea copilăriei “revoluţionare” a lui Nicolae Ceauşescu şi a lui Saul Bruckner sub numele de împrumut “Barbu”.

    Patru ani mai târziu, la 27 februarie 1932, acelaşi Birou al “Comitetului moldovenesc regional” al Partidului bolşevic din Ucraina a stabilit că, izbândind în RASSM, noua “construcţie naţională moldovenească”, trebuie să se extindă, prin toate mijloacele asupra românilor dintre Nistru şi Prut şi, într-o a doua etapă, asupra celor dintre Prut şi Carpaţi. Şi, preluând din arsenalul ţarului Alexandru I sloganul “independenţei”, pentru a facilita acest proces a decis ca “întru totul oportună şi raţională trecerea RASSM la alfabetul latin”. Măsura fusese aplicată cu succes în perioada 1926-1928 în Orient, vizând, prin renunţarea la alfabetul arab, în care era scris Coranul, deznaţionalizarea popoarelor turce. În Uzbekistan, Kirgistan, Turkmenistan, Daghestan şi Kazahstan, având la dispoziţie, în sprijinul şcolilor peste 100 de ziare şi reviste, circa 36 de minorităţi naţionale islamice subjugate, însumând 35 de milioane de “sovietici” în devenire, utilizau deja alfabetul latin, în locul celui chirilic pe care îl respingeau ca fiind al ocupantului.

    În ceea ce-i privea pe români, măsura viza acceptarea, “în activitatea ulterioară (de pe teritoriul României – n.n.) de construcţie naţională şi culturală”, ideii necesităţii “îmbogăţirii limbii moldoveneşti cu cuvinte uzuale din mediul moldovenilor din vechea Moldovă şi Basarabia”. Dar permiţând contactul direct cu presa şi literatura română, ea a favorizat declanşarea crizei de conştiinţă a “moldovenilor” din “Ucraina” şi afirmarea apartenenţei lor la poporul român, motiv pentru care “luând în seamă cererea organizaţiilor sovietice soţialiste Moldoveneşti, precum şi a cetăţenilor Republicii Sovietice Soţialiste Moldoveneşti despre treşerea scrierii moldoveneşti la alfavitu rus”, s-a decis, prin Hotărârea Sovietului Suprem al URSS din 2 august 1940 “a treşe scrierea moldovenească de la alfavitu latin la alfavitu rus, pe teritoriul întregii RSSM, de la l mart anu 1941″. În fapt, prin ultimatumurile din 26 iunie şi 27/28 iunie 1940, obiectivul prioritar fusese atins: 50.500 km2, însumând nu numai teritoriul “Basarabiei” dar şi al Herţei şi “Bucovinei” de Nord fuseseră smulşi României şi o masă de 3.700.000 de locuitori se cerea sovietizată şi deznaţionalizată, parte prin “ucrainizare”, parte prin “moldovenizare”. Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească îşi împlinise menirea, ne mai fiind necesară. Drept urmare a fost desfiinţată prin Hotărârea Sovietului Suprem al URSS din 2 august 1940. Raioanele Ananiev, Balta, Birzula, Codîma şi Ocna Roşie cu o populaţie “moldovenească” de 58Î au fost incluse în RSS Ucraineană fiind supuse “ucrainizării”, celelalte fiind lăsate la dispoziţia unei noi construcţii statale artificiale. De asemenea, din teritoriul răpit, Herţa şi judeţele Ismail, Cetatea Albă, Hotin au fost abandonate ucrainizării, împreună cu porturile dunăreano-maritime, judeţele Bălţi, Bender (Tighina), Cahul, Chişinău, Orhei, Soroca, împreună cu raioanele transnistrene Camenca, Dubăsari, Grigoriopol, Râbniţa, Slobozia şi Tiraspol, fiind destinate “moldovenizării”, în cadrul noii Republici Sovietice Socialiste Moldoveneşti, separată de RSS Ucraineană.

    Devenită politică de stat în noua Republică (RSSM), moldovenizarea a trebuit însă amânată, până după război deoarece, armata română, intrând în luptă la 22 iunie 1941, a eliberat până la 26 iulie 1941 toate teritoriile răpite, trecând de a doua zi la eliberarea întregului spaţiu românesc de “la Margine”, până la Nipru, la 17 august 1941, Ion Antonescu fiind în măsură să-i comunice lui Adolf Hitler: “îmi asum, conform dorinţei Excelenţei Voastre, paza, ordinea şi siguranţa în teritoriul dintre Nistru şi Nipru”. Fosta RASSM, Regiunea Odessa şi raioane din Viniţa şi Nicolaev, însumând, în cadrul a 13 judeţe şi 65 de raioane, 39.733 km2, între Nistru şi Bug, cu 2.316.266 locuitori au intrat sub administraţie românească directă.

5. Relansarea “ucrainizãrii” şi “moldovenizãrii” în anii postbelici
    În urma actului de trădare de la 23 august 1944 (devansarea, prin anularea tratativelor cu Aliaţii, a momentului întoarcerii armelor, cu 3 zile) care a văduvit România de statutul de cobeligeranţă şi de posibilitatea negocierii frontierei cu URSS la tratativele de pace, s-a revenit la frontiera ruso-română de la 4 noiembrie 1940, teritoriile româneşti răpite redevenind vecine României în cadrul RSS Ucraina şi RSS Moldoveneşti. Printr-un decret al Prezidiului Sovietului Suprem din 14 noiembrie 1945, “ucrainenii” au trecut rapid la “ucrainizarea” (rusificarea) teritoriilor româneşti primite, numai în judeţele Ismail şi Cetatea Albă, numele a 90 de localităţi româneşti fiind schimbate. Astfel, Acmagit a devenit “Belolesie”, Bairamcea – “Nicolaevka”, Balta – “Plavni”, Gantemir -”Zelinoe”, Amara – “Krutoiarovka, Regina Măria – “Marianovka”, Sărăţica – “Jovneţvoe”, Frumuşica – “Staroselie” etc. În RSSM, “remoldovenizarea” a debutat prin genocid, imediat după 23 august 1944, 18.000 de români fiind arestaţi şi duşi în Gulag, numai din judeţele Cahul, Tighina şi Chişinău. Peste 200.000 de români au fost condamnaţi la moarte prin înfometare programată, în anii 1946-1947, la 17 aprilie 1947 perfectându-se şi programul de “răsculăcire” (“deschiaburire”), vizând arestarea şi deportarea a 101.544 familii ţărăneşti (21Î din populaţie). Planul s-a tradus în practică în perioada 6 iulie 1949 – 10 aprilie 1954, prin operaţiunile “Zapad” (Vest) sau “iug” (Sud) şi, respectiv “Sever” (Nord) desfăşurate de forţe speciale ale KGB. În paralel s-a produs distrugerea clerului (1949-1960) prin deportare sau desfiinţarea bisericilor (603) şi mănăstirilor (24). Evenimente similare aveau loc şi în România, OCUPATĂ DE ARMATA ROŞIE DE LA 23 AUGUST 1944, PÂNĂ ÎN IANUARIE 1958, invadată de agenţi KGB şi kominternişti care au preluat treptat conducerea administraţiei, armatei, poliţiei, serviciilor secrete şi politică a statului. S-a încercat chiar îndeplinirea planului maximal al “ucrainţilor” prin mişcările de secesiune “ucrainene” din Maramureşul românesc şi introducerea administraţiei sovietice în Ardealul eliberat de sub ocupaţia horthystă (25 octombrie 1944 – 9 martie 1945). “Revoluţia culturală” a însemnat în România distrugerea talentelor autentice, prohibirea a tot ceea ce înseamnă filon tradiţional, prin presă, literatură şi istoriografia proletcultiste, patronate de kominternişti şi activişti vigilenţi gen Mihai Roller. Operele marilor scriitori şi istorici au fost interzise. De asemenea orice referire la teritoriile răpite de ruşi altfel decât ca la o “retrocedare” sau reparaţie istorică. Umplând Academia Română şi jenanta Uniune a Scriitorilor, proletcultiştii au proclamat prin “savanţii” cu care încă ne lăudăm şi mai tinerele lor odrasle, astăzi importante personaje “civice” şi “bureţi de democraţie” ai unei “elite” culturale căreia, evident, îi pute a “naţionalism” sau… “criptocomunism”, tot ceea ce este românesc, uriaşa contribuţie a tovarăşului Stalin la dezvoltarea cercetării istorice, chiar arheologice româneşti şi a adevăratei culturi a “poporului muncitor”. Istoricii şi lingviştii au “demonstrat”, contribuţia decisivă a slavilor la formarea poporului român şi a limbii sale, aproape reuşind la începutul anilor ’60 în tentativa de proclamare a acesteia drept limbă slavă. Pentru aceasta în istoriografie s-a strecurat extrem de periculoasa idee a rezistenţei “dace”, cu sprijinul “dacilor liberi” (gen Tarbos) împotriva “jefuitorului” “imperialist” roman şi a “eliberării” din anul 271. Diminuarea până la excludere a romanităţii noastre dădea noi perspective tezelor “moldovenismului”.

    Procesul a fost însă atenuat treptat, datorită morţii Tătucului Stalin (5 martie 1953), eliminării principalilor agenţi kominternişti, în frunte cu Ana Pauker, de către grupul “naţionalist” al lui Gheorghiu Dej, din viaţa politică (Plenara CC al PCR din 26-27 mai 1952), îndepărtării treptate a lui Dej de linia Moscovei, până la dizidenţă (15-22 aprilie 1964, “Declaraţia din aprilie”) urmată de moartea provocată (prin iradiere) a acestuia (19 martie 1965) şi instaurarea regimului totalitar al lui Nicolae Ceauşescu (22 martie 1965).

    Într-un război surd, care continuă până astăzi, cu vechii kominternişti, retraşi la catedre, în cercetare, presă, edituri, o nouă generaţie de intelectuali a încercat să pună în valoare trecutul şi tradiţiile populare ale culturii româneşti, limitând consecinţele “revoluţiei culturale” kominterniste. Nepregătită pentru războiul imagologic, parte a celui “psihologic”, permanent boicotată de cadrele conservatoare, cu educaţie kominternistă ale PCR, ea a început să piardă teren însă la sfârşitul anilor ’70, ai declanşării procesului “revoluţionar” de schimbare la faţă, din nou, a Rusiei imperiale care avea nevoie, pentru a dăinui, de o masivă infuzie de capital şi tehnologie-Vest şi de un nou management economic şi social, clacând definitiv în deceniul al nouălea al veacului trecut când a pierdut iniţiativa trasării destinelor României, devenind obiect al regizorilor revoluţiilor “spontane”.

    În planul deznaţionalizării românilor, această turnură s-a caracterizat prin manipularea patriotismului autentic al acestei generaţii, pe fondul lipsei grave de cunoştinţe în domeniu, în scopul argumentării inconştiente a tezelor “moldovenismului” care au revenit în forţă, pregătind spargerea postrevoluţionară a unităţii poporului român (şi nu numai a lui) în “naţiuni culturale”, aberaţie “implementată” de agenţii Rusiei imperiale în minţile “analiştilor” Europei democrate şi civilizate, pe criteriul apartenenţei religioase, prin sintagma “naţiuni spirituale”.

6. “Dacismul” în slujba “moldovenismului”
    În calea “moldovenismului”, a demonstrării existenţei unui popor “moldovenesc”, s-au aflat de la început două impedimente: 1) numele de ROMÂN (dialectal RUMÂN, ARUMÂN, RĂMÂN, sau, sub influenţă germană, RUMER) de la ROMANUS – ROMAN, nume tradus de slavi prin VOLOH, VALAH, de turci prin Ulaq, Ulaghi, de unguri preluat ca Olah, de greci Blac, Vlah, de germani Wallah sau Bloch, de francezi Vlaqui, Blaqui, Blasi, Blazi etc. şi care atestă românilor calitatea de urmaşi ai cetăţenilor Imperiului, de oameni liberi şi de stăpâni ai pământului pe care vieţuiesc şi în care s-au instalat hoardele barbare, germano-slavo-asiatice; şi 2) limba ROMANĂ, cea mai apropiată de limba latină, dintre limbile romanice sau neo-latine.

    Pentru a-şi atinge scopul, ideologii “moldovenismului” au acreditat ideea că etnogeneza română nu a existat. Mai mult, că TRACII nu au fost un popor unitar, vorbind “aceeaşi limbă” între Nipru, Dunărea Mijlocie, Carpaţii Păduroşi şi nordul Greciei ci o sumedenie de popoare distincte, între care s-ar fi evidenţiat poporul “dac” şi poporul “get”, prin transformarea în “popoare” a fragmentelor trace locuind în Banat, Ţara Haţegului şi vestul Olteniei (“dacii”) şi în Valea Dunării inferioare şi maritime, inclusiv Dobrogea şi litoralul pontic până la Bug (geţii). Românii ar fi “dacii” care au preluat de la “romani” doar limba sau, în varianta finală, care i-ar fi învăţat pe “romani” limba latină. Dar care sunt originari doar din Dacia mică a lui Decebal, teritorial redusă la “un milion de paşi”, urmând să “românizeze” prin “descălecare”, ulterior, Ardealul pustiu (locuit la venirea maghiarilor doar de puţini slavi), Maramureşul istoric, sudul Poloniei, Moldova, Dobrogea, estul Munteniei, nordul Peninsulei Balcanice unde s-au născut popoare slave (sârb, bulgar, “ucrainean”), poporul ungar sau, cu începere din veacul IV, din simbioza geto-slavă, poporul “slav”, “moldovenesc”, invadat de “români” în veacul XIV, prin Dragoş şi Bogdan care popor şi-a căutat permanent matca rusă, tratatele de alianţă încheiate de domnii Moldovei, Gheorghe Ştefan şi Dimitrie Cantemir în 1654 şi 1711, nereprezentând decât întoarcerea “moldovenilor” acasă. Parţial “eliberat” în 1812, reocupat în 1918, poporul “moldovenesc” s-ar fi regăsit în 1940, conştientizând că misiunea sa legitimă este reintegrarea până la Carpaţi. Adică ceea ce susţine astăzi, în spirit pur kominternist, tandemul de la Chişinău Starîi-Voronin.

    În perspectiva noii “schimbări la faţă” a Rusiei imperiale, “moldovenismul” ca şi alte “isme” trebuia protejat, pentru ca românii să nu-şi împlinească idealul naţional, prin înlăturarea consecinţelor pactului Ribbentrop-Molotov, în contextul revoluţiilor “spontane” anunţate de “Glasnost” şi “Perestroika”. Drept dovadă, angajate în procesul de “liberalizare”, forţele bolşevice de la Ghişinău, în slujba perpetuării regimului ocupaţiei ruse au emis, la 11 noiembrie 1988, în scop de cosmetizare şi control, celebrele “Teze” ale CC al PCM, sub titlul “să promovăm restructurarea prin fapte concrete” care recomandau să fie păstrate “limba moldovenească”, “grafia slavă”, “limba rusă ca mijloc de comunicare”, deci “un bilingvism real”, “prietenia popoarelor” etc. De aici obsesia patrioţilor din RSSM pentru afirmarea identităţii prin numele de “român”, prin proclamarea “limbii române”, a lor ca parte a poporului român şi a “istoriei românilor” etc.

    Întrucât procesul de creare a “poporului sovietic”, prin topirea tuturor identităţilor etnice şi culturale în creuzetul rus, mascat de ideologia comunistă, nu se încheiase, declanşând “restructurarea”, ruşii riscau să deschidă “cutia Pandorei” şi să scape de sub control “naţionalismele” popoarelor subjugate parţial sau total. De aceea, “restructurarea” trebuia să lovească “revoluţionar” în primul rând statele vecine, transformate de Armata Roşie în “socialiste”, împiedicându-le pe ele să-şi clădească propriul destin şi pe eventualii interesaţi din Occident să nu poată profita de situaţie, datorită “centurii de foc” pe care aceste state o formau. În scopul gestionării viitoarei crize programate, serviciile speciale ruseşti, în acord cu cele aliate, occidentale, au pregătit în mod identic “revoluţia” în statele-satelit, sacrificând a priori trei dintre pionii Tratatului de la Varşovia, care interesau în mod deosebit Germania şi sateliţii acesteia: Iugoslavia, Cehoslovacia şi România. Ca atare, în epoca pregătirii intensive a “revoluţiilor”, mai mult sau mai puţin “spontane” ori “de catifea”, în Europa central-răsăriteană, “revoluţii” de care Rusia avea atâta nevoie, ca “perdea de fum”, în contextul propriei restructurări, adică la sfârşitul anilor ’70 şi în întreg deceniul IX al veacului trecut, valul declinului programat a atins, în toate aceste ţări “socialiste” direct vizate, toate domeniile: economic, administrativ, social, politic, militar, biologic (sănătate), formativ (învăţământ), cultural şi spiritual (biserica), inclusiv sau apoteotic şi domeniul conştiinţei naţionale, bulversată prin agresarea Istoriei lor, coloana vertebrală a conştiinţei de sine pentru orice popor. Interesant este faptul că ultima “adunare generală” a agenţilor celor implicaţi în elaborarea Noii (a câta oare, Doamne?) Ordini europene şi mondiale, s-a desfăşurat, pentru punerea la punct a ultimelor detalii, la Bucureşti, în vara anului 1980, mascată fiind de lucrările unui Congres internaţional de… Istorie. Cu certitudine, în baza informaţiilor primite atunci de la colegi de breaslă occidentali, afirm că s-a găsit soluţie problemei: România va fi primul stat socialist bulversat (în 1985) “revoluţionar”, “a doua zi” după înlocuirea la Moscova a lui Leonid Brejnev cu (încă) necunoscutul Mihail Gorbaciov (al doilea pe listă se numea “Rumeanov”) şi declanşarea procesului în URSS pentru provocarea “exploziei” “lagărului socialist” periferic, european sau va fi lăsată ultima (1987 ori… 1989), pentru a servi, prin foc şi pară, drept “exemplu” pentru europenii care vor mai avea, în viitor, veleităţi de independenţă? Ce “soluţii” s-au adoptat… cunoaştem, deoarece este deja istorie trăită şi este meritul forţelor patriotice naţionale româneşti, faptul că România nu a cunoscut (încă) soarta Cehoslovaciei şi Iugoslaviei! Este de reţinut însă, faptul că, reluându-se tentative kominterniste mai vechi, în primul rând în România, Bulgaria şi Ungaria, dar şi în Iugoslavia, Polonia şi “Ucraina” vestică (ultimul teritoriu “slavizat”) au apărut brusc, teorii identice, menite să le altereze tot ceea ce ştiau despre propria identitate şi, deşi aveau un interes comun (scăparea de sub tutela Moscovei şi evadarea din “lagărul roşu” în lumea democratică de tip occidental).să transforme popoarele acestor state în adversare de moarte, mergând până la acceptarea războiului ca metodă de “rezolvare” a falselor litigii create de foştii ocupanţi, între ele. Erau teorii protocroniste, în domeniul Istoriei, născute brusc şi identic (dovadă a existenţei unui centru unic de concepţie şi difuzare) în aceste ţări, în anii 1978-1980, pe coordonatele “naţionalismului” socialist, exacerbat dincolo de limitele bunului simţ, printr-o propagandă găunoasă şi total paralelă cu ştiinţa şi adevărul. Erau teorii despre primordialitatea şi puritatea popoarelor… “dac” (“adică român”), “magara” (adică “maghiar” sau “ungur”), “moes” sau “eneit” (adică “bulgar”), “rase” (adică “sârb”), ori a aşa-zisului popor “ucrainean” (“la mărginean”) etc., toate băştinaşe de la… Adam şi Eva în… spaţiul etnogenetic românesc, afirmându-şi actuala limbă, tradiţiile şi cultura actuale, cu sute de mii de ani, dacă nu cu milioane, înaintea apariţiei lui Homo Sapiens Sapiens. Parcă vedeai, ascultându-i pe diverşii propovăduitori ai curentului, maimuţele antropoide, ţopăind printre saurieni, din cracă în cracă şi declamând cu patos revoluţionar poezii patriotice în limbile literare română, ungară, bulgară, sârbă, polonă sau… “ucraineană”. Şi toate aveau 3, 5, 15 sau 17,5 m înălţime, pentru că, “cel mai mare pitic” din lume nu mai era “piticul sovietic”, cinstea de a-1 avea printre strămoşi, fiind revendicată de români, unguri, bulgari, sârbi, polonezi, “ucraineni”. Autogratulându-se cu titlul de “patrioţi”, mii de “intelectuali”, produse de serie ale partidelor comuniste, fără vreo legătură cu cercetarea de specialitate, în primul rând “activişti”, adică “revoluţionari de profesie” (astăzi … profesori universitari), fără vreo meserie precisă, adică vechea masă de manevră a Kominternului, au devenit peste noapte specialişti în Istorie şi lingvistică. Dar şi câţiva “istorici” de partid, specializaţi în “istoria mişcării muncitoreşti” şi a partidelor comuniste s-au reorientat spre comuna primitivă, pentru a căuta probabil izvoarele comunismului. Bizar este faptul că cei care trecuseră de la “eroii” Vasile Roaită şi Filimon Sârbu, la întemeierea PCR de către… Horea, Cloşca şi Crişan, la “poporul geto-dac” cu indivizi de 17,5 m care i-au învăţat pe “romani”… latina, la descifrarea a mii de cuvinte “dace” (fără ca ei să posede cunoaşterea nu a limbilor clasice, ci măcar a vreunei limbi de circulaţie, în afara dialectului rutean ori unguresc pe care îl vorbeau acasă) din banala inscripţie “VÂNAICA DTRU” zgâriată, ca semnătură, de un ţăran oltean, contemporan cu noi (VASILE NAICĂ DUMITRU) pe o “ceaşcă dacică” (opaiţ) găsită în grădină etc., aparţineau mai toţi “naţionalităţilor conlocuitoare” (ungară, bulgară şi “ucraineană”) ceea ce ar duce cu gândul la ipoteza că nu numai excesul de zel neo-bolşevic “îi mâna în lupta” pentru negarea romanităţii românilor.
Ceea ce îi unea pe toţi aceşti “specialişti” într-ale istoriei românilor, bulgarilor, ungurilor, “ucrainenilor” etc. era faptul că puneau semnul egalităţii între populaţiile vechi europene şi popoarele noi, moderne, negând “etnogeneza” ca fenomen comun tuturor regiunilor Lumii Vechi şi Noi.

    Susţinuţi de două institute create de emigraţia lor în Argentina, “specialiştii” unguri proclamau că, mult înaintea elamiţilor şi sumerienilor, “poporul magara”, adică unguresc a civilizat în patru valuri succesive Europa, ar fi inventat focul, roata, scrisul, într-un cuvânt civilizaţia, ba chiar şi creştinismul înainte de Iisus. Iar dacă Iisus nu a fost cumva “ungur” deşi toate “dovezile” converg în acest sens, Burebista şi Decebal au fost cu siguranţă. “ – Nu-i adevărat – ţipau “specialiştii” bulgari – poporul moes sau eneit”, într-un cuvânt “trac, adică bulgar” le-a făcut pe toate astea. “ – Ba nu, poporul “rase” adică sârb, “polon” sau “ucrainean”. Până când veneau “specialiştii” de la Bucureşti grupaţi în “Cercul Deceneu”, adjudecând civilizaţia pentru “daci” sau (dacă erau sprijiniţi financiar de Iosif Constantin Drăgan) “traci”, adică “români”, care ar fi populat numai ei, nemaifiind loc pentru alţii Europa, de la Urali la Atlantic, fără să se întrebe cum de ne-am restrâns în halul ăsta şi cât de tare am decăzut, scăzând, de la 17,5 la 1,5 m înălţime. Ba mai puneau şi semnul egalităţii între “Zamolxis” ori “Deceneu” şi… Dumnezeu.

    Cei care se lăsau (şi se lasă) seduşi de asemenea aberaţii erau (sunt), elevi, studenţi, în căutare de mister sau medici, avocaţi, ingineri, profesori, ofiţeri etc, având ca hobby Istoria, plafonaţi în propriile meserii ori trăind cenuşiu, fără satisfacţii, ca urmare a scăderii nivelului de trai şi lipsei posibilităţilor de afirmare. Degeaba îi trimiteau la plimbare istoricii şi arheologii autentici pe cei care cereau catedre de “limbă dacă” la Cluj sau schimbarea numelor PCR şi RSR în PCD (“Partidul Comunist Dac”) şi RSD (Republica Socialistă Dacia”), pentru că agenţii kominternişti, pregătitori ai revoluţiilor “sociale” şi culturale le-au deschis “culoare” de manifestare. Îmbrăcată în haina patriotismului exacerbat şi urmărind, prin manipularea “în orb” a propagandiştilor din teren, vulnerabilizarea neamului prin anihilarea conştiinţei naţionale româneşti, a mândriei de apartenent la civilizaţia primordială europeană, de expresie latină, în scopul spargerii unităţii statale româneşti, cultivată prin visători, în scopul creării pepinierei viitorilor executanţi, “isteria dacică”, deosebit de violentă în anii ’80, a activat în România pe două căi, încercând să lovească de “sus” în “jos”: 1) pe linia partidului unic, prin grupul de ţucălari ai “specialistului” Ion Popescu – Puţuri, cel care îi “legitima” lui Nicolae Ceauşescu (prin confuzia cu fratele său, Marin) trecutul de “revoluţionar”, grup concentrat la ISISP (“Institutul de Ştiinţe Istorice şi Social-Politice” de pe lângă CC PCR si 2) pe linie militară, prin conducerile CSCITM (Centrul de Studii şi Cercetări de Istorie şi Teorie Militară) creat în 1968 de generalul Eugen Bantea (Yakub Beer) şi Editurii Militare, prin grupul de “specialişti” gravitând în jurul “celui mai mare istoric în viaţă”, Ilie Ceauşescu, patriot fără cultură reală dar general, şef al Consiliului Politic Superior al Armatei şi frate al dictatorului.

    Linia de partid, fundamentalistă, privindu-i pe romani ca pe nişte “jefuitori imperialişti” a exclus cu totul românizarea şi apartenenţa noastră la civilizaţia europeană veche, păgână, apoi creştină, creând premisele “invitării” noastre, după 1989, să ne “integrăm” în “casa comună” clădită de înaintaşii noştri “romani” – Europa şi care, de drept, ne aparţine prin moştenire etno-culturală. Linia “militară”, unde s-a întâmpinat mai multă rezistenţă pentru că lucrurile au fost luate în serios de cercetătorii autentici, în ciuda zelului coloneilor politruci (astăzi fără excepţie, “europeni”, “democraţi”, ba chiar “creştin-democraţi” şi “regalişti”) de a fi pe placul Şefului s-a mulţumit doar să acrediteze ideea că românii ar fi “dacii” care au “preluat de la romani numai limba”, aberaţie strecurată sub semnătura lui Ilie Ceauşescu, în “capodopera” “Transilvania, străvechi pământ românesc”, şi în volumul I al Tratatului de “Istoria militară a poporului român” (1984).

    La curent cu tot ceea ce apărea în domeniu în “ţările vecine şi prietene”, tinerii istorici militari de atunci au înţeles că nebunia se răspândea în forme identice, fiind clar dirijată şi favorizată, în primul rând în Bulgaria, România, Ungaria şi “Ucraina”. Şi punând întrebarea clasică a istoricului, “Cui foloseşte?”, au înţeles că dinspre Răsărit veneau “nori negri”. Drept care au încercat să reacţioneze, împotriva propriilor şefi, cum s-au priceput, intrând “în campanie”. Au susţinut în Bucureşti şi în ţară sute de “expuneri” sau “comunicări” care începeau cu “clişeul”: “Tovarăşi! Nu a existat niciodată un popor dac! Poporul se chema TRAC, «dac» fiind o denumire locală, gen «bănăţean» sau «haţegan» pentru tracii din Banat, vestul Olteniei şi S-V Transilvaniei. Tot aşa nu a existat niciodată un popor roman în sensul etnic actual. «Roman» însemna cetăţean, om liber. «Civis romanus natus dacus» scrie pe pietrele funerare. Cine nu era «roman», conform Constituţiei Antoniniene era sclav! Numele de «roman» dobândeşte conotaţie etnică prin poporul român.”

    Apoi au încercat să atragă pe diverse căi atenţia şi lui Ilie Ceauşescu şi “celor în drept” utilizând cu regularitate paginile publicaţiilor “Scânteia tineretului”, “Viaţa studenţească” şi “Amfiteatru”, că teoria conform căreia ROMÂNUL AR FI DACUL CARE A ÎNVĂŢAT LIMBA LATINĂ, creează următoarea “realitate” etnică a anului 275, după “retragerea” aureliană: 1) un popor dac în teritoriile zise libere; 2) unul roman la sud de Brazda lui Novac şi 3) români în fosta Dacie romană nord-dunăreană. Că se exclud astfel din aria etnogenezei şi, prin urmare din spaţiul românesc nu numai toate teritoriile româneşti rămase în afara fruntariilor actuale ci şi 3/4 din cele situate în interior. CĂ SE ALIMENTEAZĂ TEZA RUSEASCĂ A MOLDOVENISMULUI, din “dacii liberi”, încă atestaţi în veacul IV (deci alături de… români) şi slavi, ruşii urmând a declara că s-a născut UN NOU POPOR MOLDOVENESC, “românizat” prin “descălecat” în veacul XIV şi care, o dată proclamat ca atare, îşi va reclama “libertatea” şi “unitatea” între Nistru şi Carpaţii Orientali. Mai mult, că se alimentează vechile teze germane puse în circulaţie de ofiţeri imperiali şi preluate de unguri, în sensul că, dacă dacii vorbitori de latină sunt consideraţi “români”, înseamnă că în anul 275 s-au retras din Dacii NU ROMANII, cum susţin adversarii autohtoniei şi continuităţii noastre ci de-a dreptul ROMANII, AURELIAN ÎNSUŞI şi CEA MAI MARE PARTE A MILITARILOR DIN BAZINUL DUNĂRII INFERIOARE ŞI MARITIME DEVENIND, CA BĂŞTINAŞI VORBITORI DE LATINĂ… “ROMÂNI”.

    Reacţia tinerilor istorici militari a fost motivată de… FRICĂ. In momentul în care, după scurtele intermezzo-uri numite “Andropov” şi “Cernenko”, la Kremlin a ajuns Gorbaciov şi şi-au adus aminte de datele furnizate de omologii occidentali la Congresul mondial din 1980, au înţeles că nu soarta “socialismului” care tocmai decedase ci soarta României era pecetluită. Făcând o selecţie valorică a analiştilor “bătrâni” ai armatei (ca grad şi experienţă), oameni de 40-50 de ani atunci, deci nefacând parte din generaţia “proletcultistă”, ei i-au pus la curent cu datele pe care le aveau şi împreună au redactat un material-sinteză al deteriorării vieţii în România în perioada 1980-1985, al prăbuşirii tuturor domeniilor de activitate şi al agresării conştiinţei naţionale prin Istorie, acuzându-i pe numiţii Ion Popescu Puţuri şi Ilie Ceauşescu de trădare inconştientă de ţară, indicând existenţa unor agenţi străini printre adulatorii lor şi prognozând “agresarea şi spargerea României în bucăţi” în 1987 sau… 1989, împrejurare în care Nicolae Ceauşescu avea să sfârşească de “moarte violentă”. Semnat în clar, cu nume, grad, funcţie şi înmânat direct ministrului de atunci al Apărării materialul s-a soldat cu îndepărtarea rând pe rând a semnatarilor, începând cu colonelul Al. Gh. Savu, autorul unei celebre cărţi despre “Dictatura regală”, vicepreşedinte al Comisiei Internaţionale de Istorie Militară Comparată, considerat (pe nedrept) “creierul” “conspiraţiei” şi terminând cu cel mai mic în grad, funcţie şi vârstă atunci, semnatarul acestor rânduri, declarat “capul răutăţilor”, “trădător al istoriografiei naţionale” şi pus “în ancheta CI” de către Ilie Ceauşescu (care şi-a cerut personal iertare în 1992), abia la 21 noiembrie 1989. Din cei 13 istorici şi analişti militari semnatari, mai trăiesc astăzi 5. Nici unul nu mai este însă cercetător ştiinţific în domeniul istoriei militare sau militar activ, pentru că în bătălie contează doar victoria! Iar şansa victoriei, istoricii militari au irosit-o în 1987, când la Moscova a apărut, încununând tezele “moldovenismului”, lucrarea colectivă, destinată Occidentului – “Istoria modernă a Europei şi a celor două Americi”. În ceea ce ne priveşte, aceasta identifică pe teritoriul actual al României “TREI POPOARE ÎNRUDITE, DAR, EVIDENT DISTINCTE: 1) un “popor român”, născut în Banat, Oltenia, provenit din “dacii” care “au învăţat latina” şi care s-ar fi extins ulterior, românizând Muntenia, Dobrogea, Moldova, Bucovina, Basarabia, Ardealul, Crişana, Maramureşul; 2) un “popor moldovean”, la est de Carpaţi, ca rezultat al coabitării geto-slave din veacurile IV-V, “descălecat” de români în veacul XIV, “deznaţionalizat” şi care trebuie să revină la matca… slavă şi 3) un “popor vlah”, venit, spre deliciul revizioniştilor unguri, nu se ştie când, din Balcani şi infiltrat în Germania.

    Atenţionăm cititorii că ACEASTA ESTE IMAGINEA care ne-a fost făcută în Occident, în preajma declanşării “revoluţiei” lui… Lazlo Tokes şi că ACEASTĂ IMAGINE A PRIMIT CONSACRAREA prin eforturile, încă o dată reunite ale interesaţilor ruso-germani, investitori şi susţinători, între altele ai Proiectului Bâstroe, concretizate la 8 octombrie 2004, orele 10.00, prin deschiderea la Chişinău a Congresului I al poporului moldovenesc de către Vladimir Voronin, iar la Bucureşti, în Palatul Parlamentului, pe banii noştri şi în dispreţul guvernului al cărui mesaj (semnat de dl. Titus Corlăţean) a fost ignorat (dlui Viorel Badea, reprezentantul Departamentului pentru Relaţii cu Românii de Pretutindeni nu i s-a permis să-1 citească), a Congresului I al poporului vlah, “altceva decât poporul român”, de către nonagenarul silvicultor Vasile Barba venit special de la Freiburg.

    Toate aberaţiile apărute în lucrarea sovieticilor fiind argumentate în 1987 prin ample citate din “Operele” semnate de Ilie Ceauşescu şi confecţionate de grupul care îl manipula, istoricii militari au făcut un al doilea raport-sinteză, asupra cărţii, atenţionând şi asupra atacurilor conexe apărute în publicaţiile din toate statele “lagărului socialist” european, dar acesta nu a ajuns niciodată la destinatar. Aflând pe căi oculte de existenţa lui, Ilie Ceauşescu 1-a cerut insistent, neoficial, direct de la sursă, luni de zile, fără însă să îl poată obţine. Cu această ocazie a aflat că istoricilor militari li se ridicau până şi manuscrisele, pentru a nu rămâne vreo urmă din ceea ce produceau cu adevărat şi a se putea înainta conducerii armatei, doar ceea ce “trebuia”. Dar descoperirea nu a fost suficientă să-1 trezească la realitate!

    Doi ani după “evenimente din decembrie 1989”, “îmbătrâniţi” prematur de eşecuri şi reluând disputa pe alte baze, supravieţuitorii grupului din 1985 i-au dat în presă o replică dură unui mare gazetar patriot, ctitor de revistă şi partid care deplângea soarta lui Ilie Ceauşescu, arătând cât de mult “s-au bucurat ungurii” când au aflat că acest “mare istoric” a fost arestat. Răspunsul a fost că ungurii “s-au tăvălit de necaz” pentru că un mai mare susţinător, din necunoaştere, al teoriilor lor decât acest fiu de ţăran ajuns acolo unde nu îi era locul, nu va mai putea fi produs în viitor. Numai că viitorul avea să demonstreze prin apariţia… ghermanilor care s-au “săturat de România”; în această privinţă, istoricii militari s-au înşelat. Marele gazetar n-a reţinut decât semnătura, “ANA CONDA” neînţelegând de unde şi de ce un astfel de “şarpe rău” se aruncă asupra oamenilor pe care el îi preţuia. Or mesajul “şarpelui” era că PATRIOTARDISMUL, monstruosul făt rezultat din încrucişarea PATRIOTISMULUI CU LIPSA DE CULTURĂ este cel mai periculos duşman al ADEVĂRULUI, al PATRIOTISMULUI şi al POPORULUI ÎNSUŞI!

7. “Dacismul” şi “moldovenismul” dupã… “Evenimente”
    În deceniul “pregătitor al revoluţiilor «spontane»”, aşadar, în statele “lagărului socialist” european, pe fondul agravării progresive şi dirijate a calităţii vieţii şi al degradării programate a culturii generale, însuşite de tinerele generaţii, în procesul educaţional, absurdităţile protocroniste în Istorie au prins, omul de rând refugiindu-se cu frenezie, fără să-şi dea seama că face jocul “Marelui frate de la Răsărit”, din realitatea tot mai greu de suportat, într-un trecut himeric, în care ar fi fost… CINEVA. Eventual… “buricul Pământului”! Baza viitoarelor “isme”, adică “naţionalisme”, “fundamentalisme”, “regionalisme”, “sectarisme”, “patriotisme” locale, care aveau să devină operante în faza a doua, “postrevoluţionară” a procesului declanşat de Moscova şi partenerii săi strategici, era astfel creată. Pentru ca, o dată statele anihilate, să se declanşeze ofensiva împotriva unităţii popoarelor lor.

    În ceea ce ne priveşte, nu numai că vechiul centru răsăritean şi-a intensificat eforturile de manipulare imagologică şi psihologică pe linia creării de “naţiuni culturale” din trupul nostru etnic, dar şi Occidentului i-a plăcut ideea pentru că ultimii ROMANI supravieţuitori prin secole – ROMÂNII, urmaşii şi moştenitorii direcţi ai celor ce au construit cândva Europa unită, nu puteau fi invitaţi să intre în casa comună numită Europa, care le aparţinea de drept şi asupra căreia puteau emite pretenţii, lăsându-i fără drept la replică pe urmaşii barbarilor, invadatori, erijaţi în stăpâni cu 1.500 de ani în urmă. Vorba prietenului nostru de la Bremen, istoricul Viorel Roman, “ia-i neamţului dreptul roman şi 1-ai aruncat înapoi, în pădure”. De asta sapă probabil nu numai la Bâstroe ci şi la temelia poporului român, inventând diverşi Vasile Barba care visează un popor vlah, mai vechi decât dacii şi mai latin decât românii. Ca şi la temelia poporului bulgar de altfel, bulgarii din Macedonia declarându-se “popor slav-macedonean”, băştinaş din vremea lui Alexandru Macedon care ar fi fost din stirpea sa sau la temelia “ucrainenilor” care înregistrează o crescândă întoarcere la statutul de “rutean”. Totul se face astăzi însă nu în interesul vreunui popor anume, fie el rus sau german, ci al unor grupuri industrial-financiare care au investit în “revoluţiile” mai mult sau mai puţin “spontane” şi în “schimbarea de sistem” în jumătatea estică a continentului, pe de o parte pentru a ieşi din criză pe spinarea fostelor state socialiste, pe de alta pentru a-şi relansa profitul prin accederea pe nimic la resursele clasice;rămase neexploatate şi la mâna de lucru ieftină din respectivele state. Abandonată fiind ideea statelor unite ale Europei, ca Europă a egalilor;lansată la 9 mai 1950, ismele şi orgoliile locale sunt utilizate astăzi, în faza a doua a procesului de preschimbare a Estului, în interesul unei Europe de expresie germană, aliată cu o Rusie de expresie, ca de obicei, imperială. O Europă a “landurilor”, potrivit “principiului Kohr” (“Tot ce este mic este minunat”) a statelor care să nu depăşească 10 milioane de locuitori, incapabile să-şi protejeze resursele şi împiedicate să viseze la “naţiunea etnică”, având dreptul să aspire doar la “naţiunea spirituală”, bazată nu pe etnie, tradiţii, limbă, trecut, cultură şi interes comun sau teritoriu, ci pe apartenenţa religioasă, atât de “convingător” prezentată de Francois Mitterand la Congresul mondial de… Istorie de la Montreal, din 1995, ca putând exista “şi în absenţa frontierelor şi a statului.

    Utilizându-se, pe post de berbece, “drepturile colective” ale minorităţilor etnice, cehii şi slavonii (iugoslavii) au fost sparţi în două, respectiv şase naţiuni spirituale, statele lor încetându-şi existenţa. Cu atât mai mult cu cât fabricatele teorii protocroniste şi-au făcut datoria lăsându-i pe locuitorii întregii Europe central-răsăritene fără identitate naţională reală. Cu excepţia specialiştilor autentici, unguri, cehi, sârbi, bulgari, polonezi, “ucraineni”, români, pe care, însă, nimeni nu-i ia în seamă, nici un european al acestei regiuni nu mai ştie exact cine este. Dar fiecare este… nu liber, ci de-a dreptul stimulat să viseze şi să-şi exprime cu violenţă visul care-1 îndepărtează de realitatea cotidiană şi milenară. Până la totala măcinare reciprocă şi la dezintegrarea realităţii, în scopul construirii uneia noi, contrafăcute, exprimată prin topirea tuturor “ismelor” în cea finală, globalizantă, a tuturor etniilor într-o singură naţiune, cea “europeană” de “consumatori” şi a tuturor religiilor într-una singură, doar aparent creştină, de “ascultători”! Vremuri prevestite de altfel, de Biblie! Până la venirea însă a “Apocalipsei” pentru toţi, s-a produs “Apocalipsa” pentru cehi şi sârbi imediat după 1989. Şi nici noi, ROMANII nu ne simţim prea bine! Ca să renunţăm la numele de ROMÂN şi ROMÂNIA, utilizat ca antidot la separabila “Moldo-Vlahie” de generaţia Cuza, ne-am confruntat deja cu diversiunea “rromă”.

    Neştiind că rudele lor din Orient şi Nordul Africii nu cunosc nici numele de “atziganes” (de unde gitan, gitano, zigeuner, ţigan etc.) dat lor în Asia Mică după numele unei secte creştine locale, care avea cam acelaşi mod de viaţă, nici cel de “rom”, dat de sârbi după “România” astăzi “Rumelia”, adică după regiunea prin care au pătruns în Europa în urma oştilor otomane, în 1354, ţiganii au acceptat ideea “protocronistă” a venirii lor din India, pe la 1241, în urma tătarilor. “Rom” ar însemna, numai în limba celor europeni “om”, şi nu regiunea de apariţie. Sunt însă tot atât de “romi”, adică “românii” sau “romaioi” adică greci, pe cât sunt de… “cehi” sau “egipteni”, întrucât, după ce au apărut la sârbi în 1356 şi s-au răspândit în teritoriile româneşti între 1378 (Muntenia) şi 1400 (Transilvania) au năpădit… Boemia, motiv pentru care, când s-au apropiat de Franţa, francezii le-au spus “boemieni”, de unde cuvântul romantic “boema”. Singulari, ca de obicei, englezii, luând în calcul portul lor oriental, le-au spus “egipteni”, adică “gipsyies”. Dintre toţi europenii însă, numai noi, românii am acceptat diversiunea “rromă”, pentru ca mankurţii noştri să poată renunţa mai uşor la propriul nume, spre a nu fi confundaţi în Europa.

    Pe fond s-au reactivat patrioţii – “daci”, cetăţeni oneşti, cu vocaţia scrisului, dar fără cultură în domeniu, gen Pavel Coruţ şi Geo Stroe ex-ofiţeri, Ion Gheorghe, ex-poet, astăzi slăvind virtuţile armatei ruse, Pavel Lazăr Tonciulescu, ex-absolvent de liceu, astăzi decedat, Napoleon Săvescu, medic chirurg diplomat în Bahamas şi trăitor pe post de Mecena în SUA şi alţi domni şi doamne cu sau fără grade grupaţi în jurul unor reviste sau academii “geto-dace”, organizând apocaliptice “congrese” şi reuniuni-parastas pentru Neamul Românesc şi îndemnându-i pe cei mai slabi de înger să se declare “daci” la ultimul recensământ, din 2002. Diversiunea “vlahă” a prins, pe barba lui Barba printre arumâni, românii sud-dunăreni declarându-se alt “popor” şi arogându-şi doar pentru ei numele străin, respins ca o insultă de înaintaşii lor, de “vlah”, de parcă nu ne-ar spune încă şi astăzi nouă, nord-dunărenilor, în propria noastră ţară, unii, “büdös olahok”. Ba şi la “vlahi” a apărut o dizidentă, un arumân mai cu moţ, Karaghiaur, declarându-se “prinţ cuman” şi începând să căftănească “baroni” şi “conţi” “cumani” printre “intelectualii subţiri” din Oltenia şi Moldova, fără să trezească totuşi simpatia istoricilor Dan şi Mihnea BERINDEI, Ştefan GOROVEI sau a generalului Ion COMAN care poartă autentice nume pecenego-cumane. În plus, un oarecare … Sabin care s-a “săturat de România” s-a proclamat “ardelean” făcând o primă tentativă de înfiinţare a unui “partid al ardelenilor” în septembrie 2003 care va fi urmată (suntem convinşi de succes) probabil de vreun prim Congres al “poporului” “ardelean” sau “ardeleano-bănăţean”, de vreme ce individul a cerut la Bruxelles în septembrie 2002, sprijin internaţional pentru salvarea “limbii transilvane”.
Cel mai mult a progresat însă “moldovenismul”, relansat cu noi “argumente”, în chiar zilele când noi, culcându-ne pe ambele urechi, ne bucuram de “libertate” şi de “boom”-ul de imagine pe care-1 înregistram în Europa, de specialiştii Armatei Roşii, T.A. Laptev, T.V. Soloviov şi AA Nikiforov, în numerele 10 şi 12 din 1990, sau, sub semnătura lt. col. Volkodaev, în nr. 2/1991 ale revistei sovietice de istorie militară “Voenno-Istoriceskii Jurnal”, prin articole ca “Jurământul de supunere către Rusia” sau “Relaţiile ruso-române şi formarea graniţelor”. “Moldovenismul” a fost preluat ca doctrină de către românii care nu mai simt româneşte, gen Chiţac, Mărăcuţă, Caraman, din Transnistria, folosit împotriva “fasciştilor români”, pentru apărarea pământurilor Maicii Rusii în “războiul nistrean” de secesiune din 1991-1992 şi abandonat după victorie, întrucât se impunea trecerea la o etapă calitativ-superioară a deznaţionalizării, aceea de “ucrainizare”. A fost însă ridicat din noroaiele tranşeelor de la Coşniţa-Doroţkaia sau Tighina de către foştii “patrioţi” de la Chişinău şi transformat în doctrină de stat de clica lui Voronin, producătoare de dicţionare moldoveneşti şi congrese ale “moldovenilor”. Ba a trecut şi Prutul, un inconştient politic înregistrând un “partid al moldovenilor”, din fericire repede lichidat, prin absorbţie de către actualul PSD. “Moldoveni”, “transilvăneni”, “nistreni”, “vlahi”, “daci”, “cumani” etc… se pare că, la început de nou mileniu, nimeni nu mai este sau nu mai vrea să fie… ROMÂN în ROMÂNIA! “Tot ce este mic este minunat!” “Principiul Kohr” acţionează aşadar, apocaliptic, şi în România. Cât de curând vom vorbi poate, dacă nu vom şti să resuscităm “mândria de a fi român” şi despre “popoarele” “gorjean”, “argeşean”, “ilfovean”, “bucureştean” sau, de ce nu “ferentarian” ori “calea-griviţean”. Iată de ce ne-am hotărât să încercăm să demontăm, câtă vreme nu e prea târziu, Marele Joc, explicând, prin cele ce urmează “ucrainenilor”, ”rutenilor”, “transnistrenilor”, “moldovenilor”, goralilor, huţanilor, lituanienilor, pentru moment, fiindcă tăvălugul vine, ca de obicei, dinspre Răsărit, cine sunt cu adevărat şi prin ce fire sunt legaţi de Noi, ROMANII. Şi o facem în interesul generaţiilor viitoare, al democraţiilor occidentale, dar şi al nostru, în măsura în care nu ştim să explicăm investitorilor în Canalul Bâstroe, că trebuie să trateze cu Noi, pentru că au fost păcăliţi să investească în pământ românesc dintotdeauna, furat de dată recentă şi, prin urmare, REVENDICABIL!

Mircea Dogaru

2 COMENTARII

  1. 2013-RE-UNIFICAREA Basarabiei cu Ţara Noastră MAMĂ ROMÂNIA este în plină desfăşurare !

    Atenţie :

    « DACISMU` pentru noi

    E MOLDOVENISMU` 2 ! »

    “MĂ ÎNDOIESC deci cuget.

    CUGET,deci EXIST”.

    “DUBITO, ergo COGITO;

    COGITO, ergo SUM.”

    Aşa spuneau STRĂMOŞII NOŞTRI vechii latini.

    Dar iată că sunt unii care NU SE ÎNDOIESC de nimic din ce le spune toxinKGB.

    Aceştia NU SE ÎNTREABĂ de ce limba despre Tăbliţele de la Sinaia NU ESTE LATINA şi nici o limbă înrudită cu latina.

    Credulii NU SE ÎNDOIESC de afirmaţia MINCINOASĂ că DOAR 14% din Dacia a fost în stăpânire romană.

    NU SE ÎNTREABĂ de ce aşa-zisele “cercetări-paleogenetice” conţin FRACTURI MONSTRUOASE de logică elementară printre care contrazicerea principiului logic de TRANZITIVITATE…

    Dar cineva trebui să se întrebe pentru ei….

    Demonstraţia de mai jos arată cum MINCIUNA PRIN OMISIUNE poate păcăli milioane de tineri(şi nu numai)creduli.

    Motto:

    « Ş-oricât timp ROMAN VOI FI

    Nu mă tem că voi pieri »

    -Nicolae Tãutu “Românul în veci nu piere”

    „A fi naţionalist în România,

    adică a-şi închina viaţa ridicării neamului şi ţării tale,

    însemnează a te aşeza pe un pisc în bătaia tuturor furtunilor urii şi a trăznetelor răzbunării.

    Nimic nu e mai urâtă,

    nimic mai prigonită şi mai lovită

    decât DRAGOSTEA SUPREMĂ DE ROMÂNISM.”

    Nichifor Crainic.

    « Iliescu pentru noi este Ceauşescu 2 ! »

    Aşa se striga pe străzile din România după ce tot mai mulţi români şi-au dat seama că Ion Iliescu zis şi iliciKGB era SLUGOIUL RUSIEI şi că în decembrie 1989 nu avusese loc o revoluţie ci o VICLEANĂ LOVITURĂ DE STAT marca Moscova-KGB.

    Şi tot aşa,astăzi orice ROMÂN care a depăşit stadiul naivităţii din decembrie 1989,după ce vizionează pseudo-documentarul « Dacii-Adevăruri tulburătoare » poate parafraza :

    « DACISMU` pentru noi E MOLDOVENISMU` 2 ! »

    Şi ar avea perfectă dreptate !

    Campania mediatică “Dacii-MANIPULĂRI KGB tulburătoare-

    este RĂZBUNAREA RUSIEI după ÎNFRÂNGEREA ZDROBITOARE în MINCIUNII RUSEŞTI abjecte a “moldovenismului”.

    Acum când RE-UNIFICAREA Basarabiei cu Ţara Mamă ROMÂNIA este în plină desfăşurare Călăii OCUPANŢI RUŞI cu perfidie încearcă să introducă O CONFUZIE IDENTITARĂ în inimile ROMÂNILOR de pe ambele maluri ale Prutului.

    Din cauza COLOANEI a-5-a RUSE de manipulare în masă PCRM-PLDM-PD mai sunt destui ROMÂNII basarabeni care după 200 de ani de spălare a creierelor ÎNCĂ NU ŞTIU că a fi MOLDOVEAN înseamnă automat A FI ROMÂN.

    Iată că şi în rândul românilor din Ţara Mamă

    KGB-ul insinuează CU VICLENIE OTRAVA CONFLICTULUI IDENTITAR.

    Să fim noi oare ROMÂNI sau…DACI?

    Coincidenţă?

    Nu.

    Când e vorba de KGB NU EXISTĂ COINCIDENŢE.

    Dar să le reamintim mankurţilor « dacişti » :

    A fi MOLDOVEAN înseamnă automat A FI ROMÂN.

    A fi ROMÂN înseamnă AUTOMAT A FI ŞI DAC şi ROMAN.

    NOI NU SUNTEM DOAR DACI.
    NOI NU SUNTEM DOAR ROMANI.
    NOI SUNTEM ŞI DACI ŞI ROMANI.
    De aceea NOI SUNTEM ROMÂNI.

    Ai băgat la cap MOSCOVA?

    Deci atenţie la MANIPULAREA RUSEASCĂ -”DACII-adevăruri tulburătoare!

    Dacia RUSEASCĂ şi Dacia AUSTRO-HUNGARĂ

    Atât imperiul habsburgic, cât şi cel țarist, au dorit, în anumite contexte geopolitice, formarea unui STAT-TAMPON, cu numele Dacia, însă FIECARE VOIA SĂ-L IA SUB TUTELĂ PROPRIE:

    ,,Dacia austriacă” urma să încorporeze Ardealul unit cu Principatele, iar

    ,,DACIA RUSEASCĂ” urma să încorporeze Ţara Românească (Valahia), Moldova şi Dobrogea. Deci, fiecare imperiu vecin voia O DACIE A LUI, şi nu o Dacie ROMÂNEASCĂ.

    Ecaterina II, împărăteasa Rusiei, având aliat pe Iosif II, împăratul Austriei, a înaintat, în 1782, planul ca între cele trei imperii – Rusia, Austria şi Turcia –

    să se creeze din Moldova,Valahia şi Basarabia

    un stat „independent’” CU NUMELE DACIA,

    în care religia să fie ortodoxă (greacă), iar CONDUCEREA RUSEASCĂ!

    De fapt ruşii nu ne vor nici daci nici români.

    RUŞII vor SĂ DISPĂREM CA POPOR prin RUSIFICARE.

    Iar primul pas pentru RUSIFICARE este CONFLICTUL IDENTITAR prin care OCUPANŢII RUŞI vor să ne determine să RENUNŢĂM SINGURI LA IDENTITATEA ROMÂNEASCĂ STRĂMOŞEASCĂ .

    De aceea RUŞII după ce ne-au vrut « MOLDOVENI » şi nu le-a ieşit NE VOR ACUM DACI şi NU ROMÂNI pentru ca AŞA ZISA NOUĂ DACIE să fie VASALA MOSCOVEI!

    « NOUA DACIE » ar fi un fel de R.S.S.M.(Republica Socialistă Sovietică Moldovenească) până la Dunăre.

    E clar acum de ce LABORATOARELE KGB au clocit « Dacii-MANIPULĂRI tulburătoare » .

    Se loveşte în ORIGINEA NOASTRĂ LATINĂ.

    Astfel se încearcă şi RUPEREA ROMÂNIEI de occident şi atragerea ei în URSS 2-CCCP2 adică « Uniunea Eurasiatică » a lui putinKGB.

    Vă mai amintiţi CAMPANIA MANKURŢILOR CONTRA « LUPOAICEI » de la Muzeul de istorie ?

    « LUPA CAPITOLINA » ,DARUL ROMEI,simbolul LATINITĂŢII ROMÂNILOR le-a stat ca un ghimpe în coaste Călăilor OCUPANŢI RUŞI şi slugilor lor mankurte.

    Ia să ne amintim :

    Pentru a aminti ORIGINEA ROMANICĂ a populaţiei băştinae din Basarabia, în 1921 municipalitatea oraşului Roma a oferit municipiului Chiinău o copie a statuii Lupa capitolina realizată de sculptorul Ettore Ferrari.

    Statuia a fost instalată în fața clădirii în care „Sfatul Ţării” a votat unirea cu România (clădire care a devenit în 1933 sediul „Facultăţii de Știinţe Agricole”).

    Sfatul_Ţării_Palace,_Chişinău

    Ce au făcut Călăii RUŞI cu “LUPOAICA” instalată în faţa Facultăţii de Agronomie din Chişinău imediat după ce AU OCUPAT Basarabia şi Bucovina de Nord după 28 Iunie 1940?

    AU DISTRUS STATUIA LUPOAICEI!

    Barbarii RUŞI considerau Lupoaica « UN SIMBOL AL FASCISMULUI ITALIAN și al IMPERIALISMULUI ROMÂN. » !!!

    La 1 Decembrie 1990, „Liga Culturală pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni” a realizat o replică a statuii pe care ne-a dăruit-o NOUĂ ROMÂNILOR basarabeni de aceeași obârșie latină ca şi FRAŢII NOŞTRI ROMÂNI de peste Prut.

    Statuia a fost instalată în fața „Muzeului de Istorie a Republicii Moldova” din Chișinău.

    Pe măsură însă ce OCUPANŢII rusofoni și-au redobândit situația dominantă pe care o avuseseră pe vremea Uniunii sovietice, impunându-și din nou punctele de vedere în domeniul istoriei și culturii, simbolurile LATINITĂŢII și cele ale ROMÂNITĂŢII AU FOST SCOASE dintre simbolurile statului și din spațiul public.

    Întâi SLUGOII OCUPANŢILOR RUŞI au acoperit statuia cu folie de plastic.

    Louve_de_Chisinau

    STATUIA “LUPOAICEI” A FOST PROFANATĂ NOAPTEA

    apoi acest simbol al latinității poporului ROMÂN a fost demontat de pe soclu,

    și a fost aruncată în subsolul Muzeului pentru…restaurare.

    National_historical_museum_in_Chisnau

    După cum vedeţi LUPOAICA A FOST ÎNLĂTURATĂ de pe soclu.

    Deranja ca şi STATUIA LUI TRAIAN din Bucureşti.

    ROMÂNII basarabeni nu s-au dat însă bătuți, și o nouă donație din partea „Ligii culturale pentru UNITATEA românilor de pretutindeni” a permis realizarea unei noi copii a “LUPOAICEI”,care a fost reinstalată pe soclul ei la data de 1 Decembrie 2009.

    8_dezvelire_lupoaica

    4149916973_1f6c088491

    Stamp_of_Moldova_121

    Observaţi ce spune citatul din Mihai Eminescu de pe timbrul din 1992?

    “DA,DE LA ROMA VENIM.

    Din DACIA Traiană”.

    Cât de frumos,simplu şi concis a rezumat Eminescu DUALITATEA DACO-ROMANĂ a POPORULUI ROMÂN!

    Dar toxinKGB nu a auzit nici de citatul acesta…

    Şi ce mai spunea Eminescu?

    “Se cam ştersese diploma noastră de nobleţă: limba însă am transcris-o din buchile noastre ghebosite de bătrâneţe în literele de aur ale limbilor surori.

    Cam degenerase arborele nostru genealogic cu câte o codiţă străină, dar îl vom curăţi de toate uscăturile”.

    „În privinţa LIMBII ROMÂNEŞTI Friedrich Diez (lingvist german care a pus bazele gramaticii comparate a LIMBILOR ROMANICE, publicând în 1836-1838 o gramatică a LIMBILOR ROMANICE în trei volume) are meritul de A FI NIMICIT PE CALE ŞTIINŢIFICĂ TOATE BASMELE DESPRE ORIGINEA SLAVĂ A LIMBII ROMÂNEŞTI, precum acele erau susţinute cu patimă de filologi de şcoală veche slavonă şi combătute în acelaşi mod nedibaci de şcoala veche a filologiei româneşti”.

    Ai auzit toxinKGB?

    “Friedrich Diez are meritul

    DE A FI NIMICIT PE CALE ŞTIINŢIFICĂ TOATE BASMELE DESPRE ORIGINEA SLAVĂ A LIMBII ROMÂNEŞTI”-Mihai Eminescu

    Ei cum mai rămâne cu acea aberantă afirmaţie despre fondul traco-SLAV(adică RUSESC)al LIMBII ROMÂNE?

    Iată DE CE NU NE VREA LATINI tavarişci toxinKGB sluga Rusiei !

    Pentru că RUSIA NE VREA SLAVI!

    Epopeea distrugerilor şi refacerilor statuii “LUPOAICEI” de la Chişinău vorbeşte singură despre URA OCUPANŢILOR RUŞI împotriva LATINITĂŢII şi ROMANITĂŢII ROMÂNILOR.

    Şi ce BĂTĂLIE CRUNTĂ au trebuit să dea ROMÂNII basarabeni pentru a putea vorbi în LIMBA ROMÂNĂ strămoşească şi pentru a putea scrie în ALFABET LATIN !

    Cine poate uita câţi ROMÂNI basarabeni şi bucovineni AU FOST ÎMPUŞCAŢI şi trimişi în lagăre în Siberia DOAR PENTRU CĂ AU ÎNDRĂZNIT să scrie şi să vorbească în ROMÂNEŞTE?

    Dar aceste lucruri NU TREBUITE ŞTIUTE .

    TELEVIZIUNILE RUSEŞTI în limba română de la Bucureşti şi Chişinău au grijă să menţină UN ZID MEDIATIC-INFORMAŢIONAL pe Prut.

    Un ZID MAI DUR ca Zidul Berlinului…

    Un zid ridicat pentru A MENŢINE OCUPAŢIA RUSEASCĂ la est de Prut.

    Un zid mediatic de protecţie a MINCIUNILOR ORDINARE RUSEŞTI numite « respubliKAKA molotova », »limba moldovenească » şi « poporul moldovenesc ».

    E clar acum CINE URĂŞTE DE MOARTE LATINITATEA şi

    ROMANITATEA POPORULUI ROMÂN.

    Călăii OCUPANŢI RUŞI .

    Acestor barbari slavi “LUPA CAPITOLINA” şi LATINITATEA LIMBII ROMÂNE le stau ca SAREA ÎN OCHI!

    Şi ce-şi mai freacă OCUPANŢII RUŞI ghearele de bucurie, când primesc rapoartele de la agenţii lor de la Bucureşti şi Chişinău şi când aud cât de repede UNII ROMÂNI s-au lepădat ca Petru de Iisus de ROMÂNITATEA lor…

    Numai un naiv sau UN MANKURT poate refuza să admită că

    “DACISMUL” ESTE RĂZBUNAREA Ocupanţilor Ruşi pentru că NOI ROMÂNII AM ZDROBIT 200 de ani de MINCIUNĂ RUSEASCĂ numită “moldovenism”.

    „Pentru ca SĂ NE IA INDIVIDUALITATEA,

    RUSIA AR TREBUI SĂ NE DEA ALTA ÎN SCHIMB,

    şi, cel puţin deocamdată, nu suntem copţi pentru o asemenea degenerare.”-MIHAI EMINESCU

    «NICIODATĂ CU RUŞII,

    căci ei vor să ne ia limba,

    să ne fure istoria,

    să ne ia pământul strămoşesc

    şi să ne distrugă neamul.»

    -Constantin Stere

    PATRIOT ROMÂN basarabean martir cu rol decisiv în SFATUL ŢĂRII pentru MAREA UNIRE cu Ţara Mamă ROMÂNIA din 27 Martie 1918.

    A. D. XENOPOL :

    « Răpirea Basarabiei AR FI TREBUIT SĂ-I ÎNVEŢE PE ROMÂNI un lucru:

    că dacă există vreun pericol pentru existenţa lor ca naţiune acesta va veni de la nord .

    Dacă este vreun element adevărat duşman al elementului român este acel RUSESC ,care nu din întâmplare,din neîngrijire pune în pericol existenţa noastră. ,ci lucrează cu conştiinţă la DISTRUGEREA EI.

    Acest PERICOL l-au simţit TOŢI ROMÂNII ,acei ce şi-au iubit întradevăr poporul şi care au binemeritat de patria lor.

    Toată dezvoltarea noastră naţională este datorită LUPTEI NEÎMPĂCATE ÎN CONTRA ACESTUI ELEMENT COTROPITOR ,luptă în mare parte susţinută cu ajutorul Apusului.

    În asemenea împrejurări ,

    A FACE POLITICĂ RUSEASCĂ ESTE DE A DA NOI ÎNŞINE ARMA ÎN MÂINILE UCIGAŞULUI ,este A TRĂDA INTERESELE CELE MAI SFINTE ale cauzei ROMÂNE ”.

    Mihai EMINESCU

    România în luptă cu panslavismul

    Timpul, iunie 1878

    « Tocmai puşi faţă în faţă cu viaţa rusească ROMÂNII au început a fi cu atât mai vârtos pătrunşi de farmecul vieţii lor proprii, de bogăţia şi SUPERIORITATEA INDIVIDUALITĂŢII LOR NAŢIONALE ;

    tocmai fiind puşi în contact cu ruşii,

    ROMÂNII ERAU MÂNDRI DE ROMÂNITATEA LOR . »

    *

    « UNIONIŞTII »de Moscova Daniel Roxin şi Valentin Roman

    Iată de ce PERFIZII AGENŢI KGB Roxin şi Roman ,mai nou,SE PREFAC CU VICLENIE RUSEASCĂ a fi “UNIONIŞTI”.

    Iată la ce a dus MIZERABILA LOR MANIPULARE KAGHEBISTĂ “dacizatoare”:

    LA URĂ ÎNTRE ROMÂNI.

    Aţi citit ce scriu DUŞMANII REUNIFICĂRII-SLUGOII OCUPANŢILOR RUŞI pe “youtube”?

    De exemplu:

    Iată ce scrie un mare “DAC” :

    “toate mamele voastre au fost futute de rOmini si rusi si musolmani ca nici 4% nu admiteti ca sunteti DACI .”

    “oppssss,TOTI dacii[elita,liderii] ucisi au fost.

    am ramas IO ca de departe ,din alt capat ai lumii intre altii DACI sa va dau pula,sa va cresc,sa va cinstesc neamuu rOmin si tara ru-muna-curul si paria europeana !”

    Acum aţi înţeles ?

    “DACISMUL” lui Roxin-KGB este ARMA PERFIDĂ A RUSIEI prin care vrea să ne inducă echivalentul “MOLDOVENISMULUI” anti-românesc de peste Prut.

    Efectul propagandei RUSEŞTI făcute prin MANIPULĂRILE tulburătoare marca TOXIN :

    Alt mare “DAC” scrie:

    « mmm… romanii care au fost dacii fututi de roma ??? daca esti moldovean si vrei unirea cu poporul roman,esti un tradator,dute si stai cu tiganii si europa!noi moldovenii suntem dacii liberi,frumosi si curati,neamul lui stefan cel mare !iar romanii sunt curvele romanilor,adica dacii care au fost invadati de legiunele romane,in care erau fel de fel de ostasi,si cind au ajuns pe pamintul actual al romanii ,au futut toate curvele lasindu-le pline cu fel de fel de nationalitati! »

    Vedeţi la ce serveşte PSEUDO-documentarul “Dacii-MANIPULĂRI KGB-tulburătoare”?

    Exact LA DEZBINAREA FRAŢILOR ROMÂNI nu la REUNIREA LOR!

    *

    « Dacismul »este CALUL TROIAN AL RUŞILOR la poarta CETĂŢII ROMÂNIA

    Cum au intrat grecii în Troia?Prin luptă?

    NU.

    Prin VICLENIE.

    Şi în ce a constat viclenia lor?

    Într-un DAR.

    Şi vă amintiţi ce i-a determinat să facă ACEST DAR VICLEAN pe strămoşii noştri troieni?

    ŞI-AU DĂRÂMAT SINGURI ZIDURILE DE APĂRARE.

    Pentru că altfel DARUL VICLEAN,CALUL TROIAN nu încăpea în cetate.

    ZIDURILE FORMIDABILE,uriaşe,înalte,groase,NU AU PUTUT FI DĂRÂMATE DE ATACATORI prin luptă.

    DARUL VICLEAN însă,i-a făcut pe troieni SĂ-ŞI DĂRÂME SINGURI ZIDURILE DE APĂRARE.

    Înţelegeţi ?

    Cu NAIVITATE ,FRAŢII ROMÂNI de pe ambele maluri ale Prutului au căzut în cursa celor din spatele lui Toxin-KGB,

    şi cu o veselie inconştientă,

    ÎŞI DĂRÂMĂ SINGURI ZIDURILE DE APĂRARE ale cetăţii numite “ROMÂNIA”.

    Pentru că DARUL VICLEAN al KGB numit “DACISM” NU ÎNCAPE prin porţile ROMÂNIEI.

    Peste noapte precum Petru de Iisus ,fără să-şi dea seama,

    FRAŢII ROMÂNI de pe ambele maluri de Prut S-AU LEPĂDAT DE SFINTELE NUME DE ROMÂN şi ROMÂNIA .

    ROMÂNII au fost convinşi de RUSIA că ROMÂNIA ESTE UN MIT!

    Şi “MITURILE VOR FI DĂRÂMATE” nu-i aşa?

    *

    PUBLIUS CORNELIUS Regalianus şi Sulpicia Dryantilla sau cum « te face » toxinKGB şi nici nu simţi…

    Nimic nu îmi face mai mare plăcere decât SĂ DESFIINŢEZ O MANIPULARE oricât de TULBURĂTOARE ar fi ea CU PROPRIILE EI ARME.

    De exemplu DACIZATORII creaţi de KGB se folosesc în manipularea lor foarte des de numele lui REGALIANUS.

    Dar cine a fost REGALIANUS?

    După Burebista şi Decebal, un strănepot al lui Decebal, împăratul dac Regalian, a reunificat Dacia înainte de aşa-zisa retragere aureliană.

    Regalianus PUBLIUS CORNELIUS(?-268) Guvernator al Moesiei,Illiriei, Pannoniei şi Daciei.

    La scurt timp după înfrângerea uzurpatorului Ingenuus , este proclamat împărat de către legiunile de la Dunăre.

    În acelaşi an respinge o invazie sarmatică. Se consideră membru al familiei regale dacice, afirmând că este rudă cu însuşi Decebal.

    “gentis Daciae, DECEBALI ipsius, ut fertur, affinis”

    -”DE NEAM DACIC, fiind , pe cât se spune,

    RUDĂ CU ÎNSUŞI DECEBAL”

    (Scriptores Historiae Augustae, Tyranni triginta,10,8)

    Istoria îl menţionează ca fiind DAC din Durostorum şi s-a arătat duşman al oligarhiei de la Roma.

    Ce observăm din datele istorice?

    Exact ROMANIZAREA DACILOR atât de contestată de “DACIZATORII” care regizează “MANIPULĂRILE tulburătoare”.

    Ce ne spun sursele istorice că era Regalianus?

    “DAC din Durostorum”.

    Ba şi mai mult “gentis Daciae, DECEBALI ipsius, ut fertur, affinis” -“DE NEAM DACIC, fiind , pe cât se spune, RUDĂ CU ÎNSUŞI DECEBAL”.

    Perfect.

    Care erau PRENUMELE DACULUI Regalianus,RUDĂ CU ÎNSUŞI DECEBAL? “PUBLIUS” şi “CORNELIUS ”!

    Ce fel de prenume sunt acestea?

    Prenume ROMANE.

    Şi poetul Ovidius avea prenumele “PUBLIUS”…

    Dar cine era soţia DACULUI PUBLIUS CORNELIUS Regalianus?

    ROMANA Sulpicia Dryantilla era fiica lui

    CLAUDIA AMMIANA DRYANTILLA și

    POLLIO SULPICIUS,

    un SENATOR ROMAN şi general de legiuni sub Caracalla.

    Ei i-a fost acordat titlul de Augusta de către soţul ei Regalianus PUBLIUS CORNELIUS.

    Deci ROMANA Sulpicia Dryantilla era soţia DACULUI CU PRENUME ROMANE PUBLIUS CORNELIUS Regalianus,din neamul marelui nostru rege DECEBALUS.

    Oare ÎN CE LIMBĂ se adresa Regalianus legiunilor răspândite din Iliria şi Panonia până în Tracia ,Moesia şi Dacia?

    Evident ÎN LIMBA LATINĂ.

    Dar cu PROPRIA SOŢIE,ROMANA Sulpicia Dryantilla în ce limbă vorbea?

    Evident ÎN LIMBA LATINĂ.

    Probabil că şi-a cunoscut SOCRII ROMANI personal.

    LA ROMA.

    Oare în ce limbă vorbea Regalianus,“DE NEAM DACIC, fiind , pe cât se spune, RUDĂ CU ÎNSUŞI DECEBAL”

    cu soacra lui CLAUDIA AMMIANA DRYANTILLA și cu socrul său SENATORUL ROMAN POLLIO SULPICIUS?

    Evident ÎN LIMBA LATINĂ.

    Dacă Regalianus ÎI URA AŞA DE CRÂNCEN pe romani cum MINTE ORDINAR dentistul Napoleon Săvescu,DE CE S-A ÎNSURAT cu o femeie din Roma,cu o fiică de SENATOR ROMAN?

    Ca să nu mai spun că după asasinarea lui Regalianus peste Dacia ROMANĂ a fost împărăteasă chiar ROMANA Sulpicia Dryantilla…

    Iată că dacii O IUBEAU pe SUCCESOAREA lui Regalianus,Împărăteasa ROMANĂ Sulpicia Dryantilla.

    Ei cum e cu “imposibilitatea” romanizării şi LATINIZĂRII dacilor?

    Încă nu mi-a răspuns nimeni…

    Alio,MASKVA,degeaba te scremi!

    SUNTEM ROMÂNI ŞI PUNCTUM!

    *

    Etruscii,egiptenii,sumerienii sau despre „AMNEZIA” selectivă a tovarăşului toxinKGB

    Iată două exemple care dovedesc şi mai mult

    NULITATEA teoriilor tovarăşilor “DACIZATORI”.

    Ei tot repetă obsesiv-MANIPULATOR,că o civilizaţie atât de veche precum cea dacică NU PUTEA FI ROMANIZATĂ.

    Avem două exemple celebre despre care “MANIPULĂRILE tulburătoare” nu suflă o vorbă:

    ETRUSCII şi EGIPTENII.

    Apropo,azi în anticul Summer se vorbeşte ARABA.

    Ţara TURNULUI BABILON se numeşte azi IRAK.

    Poporul care a inventat CUNEIFORMELE azi se închină la Allah în moschei şi SCRIE CU CARACTERE ARABE!

    După MII DE ANI de istorie glorioasă,după Keops-Kufhu,Kefren şi Mikerynos,după Ramses şi Akhenaton,după Nefertiti şi Tutankamon,după piramide,Luxor şi Teba,Abu-Simbel şi Saqqarah,Giseh şi Alexandria,după ce au creat DOUĂ DIN cele 7 MINUNI ale lumii antice,piramida lui Keops şi FARUL din Alexandria,după ce AU DOMINAT Africa ,Asia Mică şi marea Mediterană,după Cleopatra,cei care i-au venerat MII DE ANI pe Amon-RA,pe Isis şi Hathor,pe Seth şi Osiris,AU FOST ASIMILAŢI TOTAL de către ARABI!

    Tovarăşii “DACIZATORI” tot repetă obsesiv-MANIPULATOR,că o civilizaţie atât de veche precum cea dacică NU PUTEA FI ROMANIZATĂ.

    De egipteni au “uitat”: Astăzi la Cairo nu mai auzi de Amon-RA decât la muzeu.

    NIMENI nu mai foloseşte hieroglifele.

    NIMENI nu se mai închină la vechii zei.

    Limba faraonilor,A DISPĂRUT.

    Scrierea faraonilor A DISPĂRUT.

    Religia şi cultura vechilor egipteni mai trăieşte doar în manualele de egiptologie.

    Cum s-au făcut toate acestea? CU CORANUL într-o mână ŞI SABIA în cealaltă.

    ToxinKGB foloseşte în “Dacii-MANIPULĂRI KGB tulburătoare” următorul citat cu care îşi argumentează MINCIUNILE VICLENE:

    “DACHII PREA VECHE A LOR LIMBĂ OSEBITĂ AVÂND,

    CUM O LĂSARĂ,

    CUM O LEPĂDARĂ AŞA DE TOT ŞI LUARĂ A ROMANILOR,

    ACEASTA NICI SĂ POATE SOCOTI NICI CREDE.”

    (C.Cantacuzino)

    Etruscii AVEAU peste 1000 de ani de istorie în spate,O LIMBĂ PROPRIE,CREDINŢE RELIGIOASE,O CULTURĂ SOFISTICATĂ,UN ALFABET PROPRIU.

    Egiptenii aveau 4000 de ani de istorie în spate când au dat peste ei ARABII.

    Să facem o simplă înlocuire:

    ““ETRUSCII PREA VECHE A LOR LIMBĂ OSEBITĂ AVÂND,

    CUM O LĂSARĂ,

    CUM O LEPĂDARĂ AŞA DE TOT ŞI LUARĂ A ROMANILOR ,

    ACEASTA NICI SĂ POATE SOCOTI NICI CREDE.”

    “EGIPTENII PREA VECHE A LOR LIMBĂ OSEBITĂ AVÂND,

    CUM O LĂSARĂ,

    CUM O LEPĂDARĂ AŞA DE TOT ŞI LUARĂ A ARABILOR,

    ACEASTA NICI SĂ POATE SOCOTI NICI CREDE.”

    “SUMERIENII PREA VECHE A LOR LIMBĂ OSEBITĂ AVÂND,

    CUM O LĂSARĂ…

    După cum ştim etruscii,egiptenii ;i sumerienii AU FOST TOTAL ASIMILAŢI.

    Deci logica lui Cantacuzino NU FUNCŢIONEAZĂ.

    Iar folosirea citatului din Cantacuzino nu poate duce decât la O CONCLUZIE FALSĂ.

    E frumos DARUL VICLEAN-CALUL TROIAN AL DACISMULUI ,frumuseţea lui I-A ORBIT PE APĂRĂTORII CETĂŢII ROMÂNIA şi prea puţini aud din burta lui ZĂNGĂNITUL ARMELOR OCUPANŢILOR RUŞI!

    *

    Cum »A UITAT » toxinKGB 99,99% din tot ce a scris Eminescu.

    Din nou despre „AMNEZIA” selectivă a tovarăşului toxinKGB

    Vă rog întrebaţi-l pe tovarăşul Toxin ,DE CE citează din Eminescu doar ce îi convine adică:

    “Trebuie SĂ DACIZĂM TOTUL.”

    Oare de ce o sumedenie de citate celebre TOT EMINESCIENE sunt “UITATE”?

    Deranjează “MANIPULĂRILE tulburătoare” marca Roxin?

    Cum se numesc cei care dau doar JUMĂTĂŢI de adevăruri?

    Ce este JUMĂTATEA de adevăr?

    MINCIUNĂ PRIN OMISIUNE.

    Mihai Eminescu –

    Doina

    “De la NISTRU pân’ la Tisa

    Tot ROMÂNUL plânsu-mi-s’a,”

    “SUNTEM ROMÂNI,

    VREM SĂ RĂMÂNEM ROMÂNI

    şi cerem egală îndreptăţire a naţiunii noastre.”

    Mihai Eminescu(1876) :

    „… Nici mai este astăzi chestiunea originii noastre, abstrăgând de la

    împrejurarea că o asemenea interesantă chestiune nu este de nici o importanţă.

    Daci sau romani, romani sau daci, e indiferent:

    SUNTEM ROMÂNI ŞI PUNCTUM.

    Nimeni n-are să ne înveţe ce-am fost sau ce-am trebui să fim;

    voim să fim ceea ce suntem: ROMÂNI.”

    « DA, DE LA ROMA VENIM,

    scumpi şi iubiţi compatrioţi,

    – din Dacia TRAIANĂ! «

    Mihai Eminescu

    Mihai Eminescu :

    ”Sau țara aceasta să fie în adevăr ROMÂNEASCĂ, sau nici nu merită să fie.”

    Din nou citările tovarăşului TOXIN-KGB sunt viclene şi MANIPULATOARE !

    Despre ce aţi citit mai sus “MANIPULĂRILE tulburătoare” nu suflă nici o vorbă.

    *

    « UITAREA »DE TIP RUSESC, selectiv, loveşte din nou :

    toxinKGB “I-A UITAT” pe TOŢI CRONICARII ROMÂNI !

    Dimitrie Cantemir(1673-1723),

    Grigore Ureche(1590-1647) ,

    Miron Costin(1633- 1691),

    Ion Neculce(1672- 1745),

    Nicolae MiIescu Spătarul(1636 -1708),

    Vasile Lupu(1595 – 1661),

    Domnul Moldovei Bogdan al-III-lea FIUL lui Ştefan cel Mare

    (20 martie 1509),

    Neacşu din Câmpulung Muscel (1521),

    mitropoliţii Varlaam (1585 – 1657)

    şi Dosoftei( 1624 – 1693)

    « UITAREA »DE TIP RUSESC, selectiv, loveşte cu repetiţie :

    toxinKGB “I-A UITAT” şi pe TOŢI CRONICARII STRĂINI!

    Jan Laski, episcop de Gnezno(1514)

    Francesco della Valle (1532)

    Croatul Ante Verančić precizează (1570)

    Francezul Pierre Lescalopier (1574)

    Martinus Szent-Ivany (1699)

    Umanistul sas Iohannes Lebel (cca 1490-1566)

    Cancelarul Poloniei (1595)

    Cântecul Nibelungilor,epopee germană din perioada medievală (sec. al XII-lea – al XIII-lea)

    A.Armbruster

    Strategikon, tratat militar bizantin din secolul al VII-lea

    Napolitanul Ferrance Capeci (24 februarie 1584)

    Iezuiţii Cancelariei Papale

    Antonio Possevino (1533-1611)

    Giulio Mancinelli (1537-1618)

    Misionarul italian Niccolo Barsi (1640)

    Misionarul bosniac Marco Bandini (Bandulovici), mort în 1650

    Misionarul catolic bulgar Petru Bogdan Baksic (Baksev) (1601-1674)

    Paolo Bonncini(Malta) 24 aprilie 1630

    “Elia Bilnerio della diocesi di Vratislavia,sacerdote germano” (1650)

    Misionarul poliglot Giovanni Battista del Monte (1671)

    Arhiepiscopul de Marcianopoli Vito Piluzio (1671)

    Superiorul iezuiţilor din Iaşi, polonezul Martinus Maximilanus

    Kiernozyscki (1722)

    Polonezul Jan Dlugosz (1415-1480)

    Istoricul umanist polon Stanislav Orzechowski (1513-1566)

    Stanislav Orzechowski (1513-1566)

    Secretarul polonez al reginei Isabella, Petru Porembsky (1524)

    Cronica moldopolonă(1566)

    Umanistul sas Georg Reicherstorffer (sec. XV-XVI, născut în Sibiu), notar al oraşului Sibiu, secretar regal şi consilier (din 1526) al lui Ferdinand I de Habsburg

    Italianul Alecsandro Guagnini(1564)

    Călătorul francez Pierre Lescalopier (1574)

    Întrebaţi-vă de ce tovarăşul Toxin « a uitat » că

    TOŢI cronicarii medievali atât ROMÂNI cât şi străini evocaţi mai sus au spus clar:SUNTEM ROMÂNI!

    Întrebaţi-vă de ce “Letopiseţele” moldovenesc şi cantacuzinesc nu sunt pomenite în mizeria ANTI-ROMÂNEASCĂ “Dacii-MANIPULĂRI tulburătoare” numită mincinos “documentar”!

    Întrebaţi-vă de ce NICIUNA DIN CRONICILE CITATE MAI JOS nu este nici măcar pomenită de TOXIN-KGB!

    • Domnul Moldovei -Dimitrie Cantemir

    (n. 26 octombrie 1673 – d. 21 august 1723):

    “Noi, moldovenii,

    LA FEL NE SPUNEM ROMÂNI

    ROMÂNI

    ROMÂNI

    ROMÂNI

    ROMÂNI

    ROMÂNI

    ROMÂNI

    iar limbii noastre NU DACICĂ,

    NU DACICĂ

    NU DACICĂ

    NU DACICĂ

    NU DACICĂ

    NU DACICĂ

    NU DACICĂ

    nici moldovenească,

    ci ROMÂNEASCĂ

    ROMÂNEASCĂ

    ROMÂNEASCĂ

    ROMÂNEASCĂ

    ROMÂNEASCĂ

    ROMÂNEASCĂ

    ROMÂNEASCĂ

    astfel că, dacă vrem să-l întrebăm pe un străin de ştie limba noastră, nu-l întrebăm: „Ştii moldoveneşte?” (în latină: „Scis moldavice?”), ci: „Ştii ROMÂNEŞTE?”, adică (în latineşte – n.n.) „Scis ROMANICE?”. “

    Iată predoslovia semnată de DOMNUL ŢĂRII MOLDOVEI Vasile Lupu, la “Cartea de Învăţătură Românească”, tipărită la Iaşi, în 1643, cu binecuvântarea mitropolitului Varlaam.

    Cuvintele DOMNULUI MOLDOVEI Vasile LUPU:

    Cuvânt împreună CĂTRĂ TOATĂ SEMENŢIA ROMÂNEASCĂ(1643)

    “IO VASILE VOEVOD– cu darul lui Dumnedzău şi biruitoriu şi DOMN A TOATĂ ŢARA MOLDOVEI, dar şi milă şi pace şi spasenie

    A TOATĂ SEMENŢIA ROMÂNEASCĂ”

    “Dintru cât s-au îndurat Dumnedzău dintru mila sa de ne-au dăruit, dăruim şi noi acest dar LIMBII ROMÂNEŞTI carte pre LIMBA ROMÂNEASCĂ, întâiu de laudă lui Dumnedzău, după acea de învăţătură şi de folos sufletelor pravoslavnici. Să iaste şi de puţin preţ, iar voi să o priimiţi nu ca un lucru pementesc, ce ca un odor ceresc.

    Şi pre dânsa cetind, pre noi pomeniţi şi întru ruga voastră pre noi nu uitareţi. Să hiţi sănătoşi.”

    Miron Costin(30 martie 1633- 1691)

    Cronicar ROMÂN DIN MOLDOVA, unul dintre primii scriitori și istoriografi din literatura ROMÂNĂ:

    «CA ŞI NOI, şi muntenii se numesc ROMÂNI…

    RUMÂN este un nume schimbat in cugetarea anilor de la ROMAN…»

    (Cronica polonă)

    «Cazania lui Varlaam» (1643),

    prima carte tipărită în Moldova

    «Carte ROMÂNEASCĂ de învăţătură»

    , care se adresează întregii «seminţii ROMÂNEŞTI»

    Cu câteva decenii mai târziu, Dosoftei numeşte limba în care scrie exclusiv «LIMBA ROMÂNEASCĂ».

    • Grigore Ureche(1590 – 1647) în Letopiseţul Ţării Moldovei :

    “ROMÂNII câţi se află lăcuitori la Ţara Ungurească şi la Ardeal şi la Maramoroşu DE LA UN LOC SÂNTU CU MOLDOVENII şi

    TOŢI DE LA RÂM SE TRAG”

    • Reprezentantul Poloniei, Jan Laski, episcop de Gnezno, accentua ORIGINEA ROMÂNĂ a locuitorilor din Principatul Moldova în 1514 .

    Mai mult, episcopul subliniază că MOLDOVENII ÎNŞIŞI SPUN CĂ SUNT ROMANI.

    Laski trage concluzia aceasta chiar din afirmaţiile băştinaşilor, care

    erau conştienţi de originea lor romanică.

    Jan Laski, episcop de Gnezno(1514):

    „…căci ei (locuitorii Moldovei) spun că

    SUNT OSTAŞII DE ODINIOARĂ AI ROMANILOR, trimişi aici pentru apărarea Panoniei împotriva sciţilor…”.

    • Francesco della Valle scrie în 1532 că ROMÂNII “se denumesc ROMEI în limba lor”, iar mai departe el citează expresia : “Sti ROMINEST?”: “…si dimandano in lingua loro ROMEI…se alcuno dimanda se sano parlare in la lingua valacca, dicono a questo in questo modo: Sti RIMINEST? Che vol dire: Sai tu ROMANO ?…” în:

    /Claudiu Isopescu, Notizie intorno ai ROMENI nella letteratura geografica italiana del Cinquecento, în Bulletin de la Section Historique, XVI, 1929, p. 1- 90./

    • Croatul Ante Verančić precizează în 1570 că « Vlahii » din Transilvania, MOLDOVA şi ŢARA ROMÂNEASCĂ se desemnează ca « ROMANI »: „…Valacchi, qui se ROMANOS nominant…„ “Gens quae ear terras (Transsylvaniam, MOLDAVIEM et Transalpinam) nostra aetate incolit, Valacchi sunt, eaque a ROMANIA ducit originem, tametsi nomine longe alieno…“

    /Transsylvaniae, MOLDAVIAE et Transaplinae, in Monumenta Hungariae Historica, Scriptores; II, Pesta, 1857, p. 120/

    • Francezul Pierre Lescalopier scrie în 1574 că cei care locuiesc în MOLDOVA, ŢARA ROMÂNEASCĂ şi cea mai mare parte a Transilvaniei,

    “ se consideră adevăraţi urmaşi ai ROMANILOR şi-şi numesc limba “ROMÂNEŞTE”, adică ROMANA”

    “Tout ce pays: la Wallachie, la MOLDAVIE et la plus part de la Transylvanie,

    a esté peuplé et des colonies ROMAINES du temps de Trajan l’empereur… Ceux du pays se disent vrais successeurs des ROMAINS et nomment leur parler ROMANECHTE, c’est-à-dire ROMAIN … ”

    • maghiarul ardelean Martinus Szent-Ivany în 1699 citează frazele:

    « Si noi sentem RUMENI » (“Şi noi suntem ROMÂNI”) şi « Noi sentem di sange RUMENESC » (“Noi suntem de sânge ROMÂNESC”) : “Valachos… dicunt enim communi modo loquendi: Sie noi sentem RUMENI: etiam nos sumus ROMANI. Item: Noi sentem di sange RUMENESC : Nos sumus de sanguine ROMANO”

    /Martinus Szent-Ivany, Dissertatio Paralimpomenica rerum memorabilium Hungariae, Tyrnaviae, 1699, p. 39/

    • Miron Costin, cronicar 1633 – 1691

    ”De neamul moldovénilor, din ce ţară au ieşit strămoşii lor.

    Predoslovie, adecă cuvântare dintăi de descălecatul ţărâi cel dintăi şi a neamului moldovenescŭ”

    “VECHIU NUME stă întemeiat şi înrădăcinat: RUMÂN.

    Şi aşa ieste acestor ţări şi ţărâi noastre, Moldovei şi Ţărâi Munteneşti NUMELE CEL DIREPTU de moşie, IESTE RUMÂN,

    cum să răspundŭ şi acum toţi acéia din Ţările Ungureşti lăcuitori şi munténii ţara lor şi scriu şi răspundŭ cu graiul:

    Ţara ROMÂNEASCĂ”

    • DOMNUL MOLDOVEI Dimitrie Cantemir:

    “Hronicul vechimii a ROMÂNO-moldo-vlahilor” (scris între 1719-1722)

    ”Hronikon a toată ŢARA ROMÂNEASCĂ

    (carea apoi s-au înpărțit în Moldova, Munteneasca și Ardealul) din descălecatul ei de la Traian, Împăratul Râmului. Așajderea pentru numerele, carele au avut odată și carele are acmu, și pentru ROMANII care de atuncea într-însa așăzându-să într-aceaș și până acmu necontenit lăcuesc.”

    Oare tov. Toxin o fi citit ce scria în 1719 DOMNUL MOLDOVEI Dimitrie Cantemir?

    • Domnul MOLDOVEI-Dimitrie CANTEMIR (n. 26 octombrie 1673 – d. 21 august 1723):

    «Înainte de toate, chiar dacă acest (neam) a fost împărţit în trei ţinuturi de căpetenie,

    totuşi TOŢI SE CHEAMĂ CU ACELAŞI NUME DE ROMÂNI,

    DISPREŢUIND adică dând de-o parte NUMELE DE VALAHI, care le-a fost dat de către popoarele barbare. ”

    Dimitrie CANTEMIR:

    «Hronicul vechimei a ROMÂNO-moldo-vlahilor»:

    «neamul moldovenilor, muntenilor, ardelenilor…

    TOŢI cu un nume de obste ROMÂNI SE CHEAMĂ».

    *

    Umanistul sas Iohannes Lebel (cca 1490-1566):

    „valahii nu-şi zic decât „ROMUINI”,

    iar limba lor nu este alta decât „limba ROMÂNĂ”.

    Asocierea celor două nume etnice de ROMÂN şi valah se făcea şi în Cancelaria Polonă, prin noţiunile

    „Romanorum” şi „Valachiae”. În anul 1595 cancelarul Poloniei îi îndemna pe boierii

    moldoveni să evite instalarea unui domn din Ţara Românească în scaunul domnesc al Moldovei, (

    „ … aliquem ROMANORUM SEU GENTIS VALACHIAE nobilem …”).

    Râmunc ducele din ţara vlahilor

    În alt caz numele etnic de „ROMÂN” apare alături de cel de „valah” (în forma „Vlâchen”),prin numele conducătorului, „ducelui” celor 700 de români, RAMUNC (RÂMUNC), care vizitează curtea regelui hunilor Attila. Numele RÂMUNC este eternizat în Cântecul Nibelungilor, o epopee germană din perioada medievală (sfârşitul sec. al XII-lea – începutul sec. al XIII-lea).

    Cântecul Nibelungilor

    Fraza cu pricina sună în germană astfel:

    „Der herzoge RÂMUNC uzer

    Vlachen land” („RAMUNC ducele din ţara vlahilor”).

    “RÂMUNC, ducele din ţara vlahilor,

    A venit în grabă cu şapte sute de oameni.

    Ca păsările zburătoare se vedeau sosind;”

    A. Armbruster :

    »denumirea de „ROMÂN” este numele intern al românilor,

    pe când cea de „valah (valachus)” este numele lor extern. »

    Miron Costin:

    „Aşa şi neamul acesta, de carele scriem, al ţărilor acestora, numele vechiu şi mai direptu,

    IEASTE RUMÂN, ADICĂ RÂMLEAN, DE LA ROMA”.

    Dimitrie Cantemir :

    „Limba nebiruit martor iaste”.

    “Iar dacă aceste neamuri n-ar fi obârşia lor ROMANI, cum, mă rog, ar fi putut să-şi ia, prin minciună, şi numele, şi limba ROMANILOR?…”

    Aşa zice Cantemir la 1717.Tăcere asurzitoare la TOXIN-KGB .

    “Strategikon, tratat militar bizantin din secolul al VII-lea, denumește populația de la nord de Dunăre cu termenul de “ROMANI”.

    • “Scrisoarea lui Neacşu” cel mai vechi document descoperit până acum scris în LIMBA ROMÂNĂ pe la 1521:

    “spui domniie tale de lucrul lui Mahamet beg, cum am auzit de boiari ce sunt megiiaş(i) şi de generemiiu Negre, cum i-au dat împăratul sloboziie lui Mahamet beg, pe io-i va fi voia, pren ŢEARA RUMÂNEASCĂ, iară el să treacă.”

    • În Atlasul german din 1826, pe o hartă care ilustrează popoarele Europei din răsărit ÎN ANUL 900, se specifică „Wahalen oder RUMUMY”

    (tradus din germană “Walahia sau RUMUNIA”), pe teritoriul ce se întindea din Panonia până la Nipru.

    Totodată se menţionează şi existenţa a cinci voievodate ROMÂNEŞTI, adică a unor ţărişoare locale.

    Gheorghe Ghimpu:

    “La pătrunderea numelui etnic de „ROMÂN” în Europa a contribuit atât legenda ROMANUS şi Olaha, cât şi cea cu numele Roman şi Vlahata.

    E evident că autorii legendelor în cauză au folosit cele două nume etnice ale românilor -„ROMÂN” (prin Romanus şi Roman) şi „valah” (prin Olaha şi Vlahata) -, spre a demonstra identitatea lor.”

    Napolitanul Ferrance Capeci. rectorul Colegiului iezuit din Cluj, într-o scrisoare a sa din 24 februarie 1584, menţionând numele limbii românilor prin termenul „ROMANESCHI”,confirmă şi unitatea etnică a purtătorilor acestei limbi din Moldova, Transilvania şi Muntenia.

    *

    Iezuiţii Cancelariei Papale :

    Antonio Possevino (1533-1611) (a vizitat Ţările Române în 1582-1585), Giulio Mancinelli (1537-1618) (a vizitat Moldova şi Ţara Românească în 1586)se conving de „caracterul autohton al conştiinţei romanităţii la români”, precum şi de „unitatea etnică a moldovenilor şi muntenilor”.

    *

    Alt iezuit anonim – însoţitor al lui Antonio Possevino –

    redactând în 1583 pentru Analele Societăţii Iezuite o descriere a misiunilor lui Possevino în Transilvania, menţionează un stat populat de „ROMANI” :

    „…Vechiul neam al ROMANILOR, care-şi zic până astăzi

    ROMÂNI şi care coboară fie din COLONIILE ROMANILOR, fie din cei care erau osândiţi la muncă în minele de metal.

    Limba lor dovedeşte, de altfel, această DESCENDENŢĂ ROMANĂ.

    Ei locuiesc şi Ţara Românească, şi Moldova”.

    *

    Un misionar italian, Niccolo Barsi, care a călătorit în Orient (1632-1639) şi a trecut de două ori prin Ţările Române, menţionează în descrierea călătoriei sale (1640) că oraşul moldovenesc Roman îi aminteşte de Roma antică. Cităm :

    „Si vede anco la citta di ROMANĂ, cosi detta da ROMA, essendo i primi fondatori di quella STATI ROMANI…”.

    *

    De la un călugăr moldovean Barsi a mai aflat că :

    „ROMANII au întemeiat această ţară, de aceea ROMÂNII SE BUCURĂ SĂ FIE NUMIŢI ROMANI” .

    „… E cossi vedete che hanno alcune parole turche, altre armene, altre greche, et altre italiane, e da qui nasce che la prima che poi essi cominciorno unitamente ad habitare vi posero NOME ROMANO, perche ROMANI FURONO QUELLI CHE PRINCIPIO A QUEASTA TERRA DIERONO, auzi che loro istessi godono d’esser CHIAAMATI ROMANI”).

    Avem, deci, încă o dovadă a CONŞTIINŢA ORIGINII ROMANICE la

    ROMÂNII moldoveni.

    *

    Misionarul bosniac Marco Bandini (Bandulovici), mort în 1650 în Moldova,consemnează şi el o legătură a urbelor din partea locului cu Roma.

    Oraşul ROMAN îi pare „QUASI NOVA ROMA”.

    *

    În 1641 misionarul catolic bulgar Petru Bogdan Baksic (Baksev) (1601-1674), care vizitase Moldova, scria în Vizitarea apostolică a Moldovei că „moldovenii vorbesc ROMÂNEŞTE” („il Valaccho”).

    *

    24 aprilie 1630.

    Paolo Bonncini(Malta) :

    „În aceste Ţări preoţii […], dacă nu cunosc limba valahă, adică moldovenească, sau ungara sau tedesca, nu vor putea să facă nimic”

    („… la lingua vallaca sive moldava overo ungara overo tedesca…”).

    *

    • Un oarecare „Elia Bilnerio della diocesi di Vratislavia,1650. sacerdote germano”,cerând Propagandei Fide să fie trimis ca misionar în Moldova, afirmă că, ştiind latina şi italiana, el va învăţa uşor limba VALAHĂ („la lingua vallacha”).

    *

    •1671. Misionarul poliglot Giovanni Battista del Monte scrie în mărturiile sale despre Moldova :

    „Provincia Moldova este supusă stăpânirii unui domnitor DELLA NATIONE VALLACHA”.

    *

    1671. Arhiepiscopul de Marcianopoli Vito Piluzio, care a activat mulţi ani în

    Moldova, într-o relatare către Propaganda Fide, scrie că în Moldova e necesar să cunoşti „LA LINGUA VALACHA ”.

    Mai menţionăm că în urma activităţii sale îndelungate în Moldova

    Piluzio a scris şi a publicat în 1677 la Roma un Catehism pe care 1-a intitulat Dottrina christiana TRADOTTA IN LINGUA VALACHA.

    *

    1722. Superiorul iezuiţilor din Iaşi, polonezul Martinus Maximilanus

    Kiernozyscki, străduindu-se să publice Catehismul catolic al lui Silvestro Amelio din 1719, menţionează că acesta a tradus lucrarea sa din latină

    „în LIMBA COMUNĂ a moldovenilor şi valahilor”

    („IN LINGUAM moldavis et valachis COMMUNEM”).

    *

    Polonezul Jan Dlugosz (1415-1480), diplomat şi istoric, despre care D. Cantemir scria că este „cinstea istoricilor poloni”, acel care a scris despre Ştefan cel Mare că este „cel dintâi dintre principii lumii care a repurtat […] o victorie atât de strălucită împotriva turcilor”, s-a ocupat de originea numelui Vallachus, punând la începutul acestui etnicon numele unuia dintre cele mai vechi neamuri din Italia: „genus et natio VOLOSCORUM”.

    Jan Dlugosz arată că în anul 1070 Valahia, şi mai cu seamă Moldova, a fost locuită de aceiaşi ROMANI….

    Vorbind despre anul 1433, istoricul polonez afirmă că „NEAMUL VALAHILOR A COBORÂT DIN STIRPEA ITALIENILOR”, iar în alt loc declară că „MOLDOVENII SUNT VALAHI”, adică ROMÂNI.

    *

    Istoricul umanist polon Stanislav Orzechowski (1513-1566) în Analele sale despre regele polon Sigismund, scrise în 1554:

    « moldovenii „se cheamă pe limba lor ROMÂNI”.

    Stanislav Orzechowski (1513-1566):

    „EI ERAU NĂSCUŢI din italieni şi ROMANI

    şi SE CHEAMĂ PE LIMBA LOR ROMÂNI DE LA ROMANI,

    iar pe a noastră – VALAHI DE LA ITALIENI.

    Căci pentru poloni Wloszi este acelaşi lucru ca pentru latini Itali.

    *

    În tratatul de pace dintre Sigismund şi domnitorul Moldovei Bogdan al-II-lea,FIUL LUI Ştefan cel Mare şi SFÂNT

    din 20 martie 1509,Bogdan este intitulat „VOIEVOD VALAH”.

    *

    Secretarul polonez al reginei Isabella, Petru Porembsky, recunoştea la începutul anului 1524 că ROMÂNII din Transilvania „AU ACEEAŞI LIMBĂ” CU PETRU RAREŞ, domnitorul Moldovei, adică cu moldovenii.

    *

    Moldovenii erau numiţi de către slavi la fel ca şi cealaltă parte a poporului român, şi anume cu numele etnic extern de „VALAHI (VOLOHI)”.

    Cronica moldopolonă, scrisă în limba polonă în anul 1566 şi care cuprinde cronica Moldovei şi a domnitorilor ei între anii 1359 şi 1552.

    Deşi e vorba de Moldova şi domnitorii ei, inclusiv Bogdan, Alexandru cel Bun, Ştefan cel Mare, Petru Rareş, Alexandru Lăpuşneanu etc.

    Autorul Cronicii îi zice Moldovei „PĂMÂNT VOLOH” („ziemi Woloskiey”) sau Valahia („Woloch”).

    Moldovenilor li se spune VOLOHI („Wolochowie”), cetăţii moldoveneşti – CETATE VOLOHĂ („zamek Woloski”), iar lui Alexandru Lăpuşneanu – VOIEVOD VOLOH („Woiewode Woloskiego”), DE NEAM VOLOH („tez narodu Woloskiego”).

    *

    Umanistul sas Georg Reicherstorffer (sec. XV-XVI, născut în Sibiu), notar al oraşului Sibiu, secretar regal şi consilier (din 1526) al lui Ferdinand I de Habsburg şi emisar al acestuia în Moldova (în 1527 şi 1535) la curtea lui Petru Rareş, în scrisorile sale Chorographia Moldovei (1541) şi Chorographia Transilvaniei (1550) ne dă informaţii

    privind Ţările Române în sec. al XVI-lea.

    Reicheratorffer -Chorographia Moldovei (1541) :

    „… Şi domnul Moldovei a fost odinioară legat prin jurământ de regii Ungariei. Iar ţara lui, care era ca şi dependentă de Regatul Ungariei,

    capătă de la regii Ungariei ajutorul trebuitor în desele sale războaie cu duşmanul obştesc,pentru paza şi apărarea sa.

    Şi această ŢARĂ ROMÂNEASCĂ şi-a tras numele de Transalpina

    din aceea că este despărţită şi mărginită de Ungaria şi de Transilvania …”.

    *

    Italianul Alecsandro Guagnini, după ce a vizitat de două ori Moldova, susţine că valahii sunt de NAŢIUNE ROMANĂ.

    În una din cele două biografii ale lui Despot-Vodă, domnitorul Moldovei (1561-1563), scrise între anii 1564 şi 1568, găsim viziunea lui privind naţiunea valahilor, inclusiv a celor moldoveni. Anonimul descoperă pentru Moldova că naţiunea valahilor este, de fapt, o naţiune romană.

    Acesta a înţeles că ROMÂNII, numiţi de el valahi, SUNT DE ORIGINE ROMANĂ:

    „Haec NACIO VALACORUM APPELATUR ROMANA, et aiunt originem traxisse ab extoribus adactis in exilium a ROMANIS EX ITALIA.

    Lingua eorum est adulterina latinae et italicae linguae, ita quod facili negocio Italus intelligit Valachum…”.

    “ORIGINEA ROMANĂ A NAŢIUNII VALAHILOR (ROMÂNILOR)

    « este explicată atât prin LIMBA ROMÂNILOR, cât şi prin DESCENDENŢA LOR DIN ROMANI ».

    *

    Călătorul francez Pierre Lescalopier vizitează Transilvania în 1574 :

    „ROMÂNII SE CONSIDERĂ ADEVĂRAŢI URMAŞI AI ROMANILOR,

    iar limba lor o numesc „ROMÂNEASCĂ” („ROMANECHTE”).”

    *

    La Troesmis( azi lângă Igliţa, judeţul Tulcea)

    s-a găsit mormântul dacului DAIZI COMOZOI(NUME TIPIC DACIC),

    ridicat de fii săi IUSTUS şi VALENS, NUME TIPIC ROMANE.

    DAIZI COMOZOI

    Inscripţia descoperită la Troesmis:

    “D(is) M(anibus) / Daizi Co/mozoi vi/xit an(nos) L inter/fectus a Cas/tabocis Iu/stus et Val(erius) pa/tri b(ene) m(erenti) posu/erunt”

    (CIL III, 14214)

    Un alt caz relevant este la Drobeta, acolo unde AELIU ARIORT a fost numit de izvoare “DAC aflat în fruntea oraşului“.

    Deci mărturiile istorice reţin faptul că era dac, neîndoios datorită faptului că respectivul menţiona aceasta. Dar cum ar fi putut fi într-o asemenea funcţie, DACĂ NU VORBEA PERFECT LATINA şi nu ar fi fost CETĂŢEAN ROMAN?

    Şi da.

    Aceste inscripţii SUNT DOVEZI ARHEOLOGICE INCONTESTABILE care dovedesc în mod clar ASIMILAREA DACILOR de către romani.

    Fii DACULUI Daizus Comozoi erau conştienţi că se trag din daci, dar totuşi n-au renunţat la numele lor romane.

    “CIVITUS ROMANUS, NATUS DACUS”.

    *

    Cum 100% a devenit 14% din Dacia.

    Şi aproape NIMENI NU A OBSERVAT…

    Prima şi CEA MAI GOGONATĂ MINCIUNĂ DIN LISTA MINCIUNILOR prezentate drept “ADEVĂRURI” tulburătoare:

    Dacia fost ocupată DOAR în proporţie de 14%!!!!

    A spune că Dacia fost ocupată DOAR în proporţie de 14% e o MINCIUNĂ ORDINARĂ pe care Roxin-KGB o vinde cu succes naivilor.

    Centrul militar-religios Tapae-Sarmisegetusa Regia-Apoulon A FOST OCUPAT în proporţie de 100%.

    TOATE cetăţile dacice AU FOST CUCERITE de la cele din zona Orăştie şi Apuseni,până la Petrodava(Piatra Neamţ),ca să nu mai spunem de TOATE cetăţile de la Dunăre şi Marea Neagră gen Sucidava,Drobeta,Durostorum,Histria,Aegysus(Tulcea),Tomis,Callatis,Histria,Halmyrys,insula ALBA(Şerpilor)etc.

    În plus,chiar NU A AUZIT NIMENI de legenda DOCHIEI ??

    Sunt două asemenea legende:cea a BABEI Dochia şi cea a DOCHIEI FIICA Marelui Nostru Rege DECEBAL

    Unde se desfăşoară acţiunea?

    Traian o urmăreşte pe frumoasa Dochia(DACIA)până în vârful muntelui Ceahlău.

    Dar UNDE SE AFLĂ muntele Ceahlău?

    În inima Moldovei,lângă Piatra Neamţ.

    Dar asta nu se spune în “Dacii-MANIPULĂRI KGB-tulburătoare” nu-i aşa?

    CEAHLĂUL(NORDUL MOLDOVEI) şi NAPOCA(CLUJ)în care din cei DOAR 14% se află????

    Dar porturile ROMANE de pe ÎNTREAGA DUNĂRE,sau de la gurile Prutului,Nistrului,Niprului?

    NICIUN TRUP nu poate supravieţui FĂRĂ INIMĂ sau FĂRĂ CAP!

    Ori capitala SARMISEGETUZA ERA INIMA şi CAPUL Daciei!

    În care din cei 14% era INIMA şi CAPUL Daciei?

    Iar porturile de la Dunăre ,Prut,Nistru şi Marea Neagră,MINELE DE AUR şi ARGINT,minele de cupru şi fier,MUNŢII DE SARE,câmpiile cu grâne şi viţă de vie,ERAU SÂNGELE Daciei şi TOATE AU INTRAT SUB STĂPÂNIRE ROMANĂ.

    Şi nici un trup NU POATE TRĂI FĂRĂ SÂNGE…

    *

    DOVADA MINCIUNII NERUŞINATE numite « cercetări paleogenetice »

    În pseudo-documentar este o altă dovadă care demonstrează că Toxin NE SFIDEAZĂ INTELIGENŢA.

    Vă rog să revedeţi secvenţa în care Toxin vorbeşte despre CUM A AJUNS ENEAS din Troia la Roma.

    Căutaţi minutul 34.

    Ce PRETINDEAU cercetarile paleogenetice?

    Că DOAR 4% din italienii de azi sunt înrudiţi cu noi.

    Ce spune Toxin la minutul 34?

    “Se naşte o concluzie HALUCINANTĂ.

    Şi anume că NU NOI SUNTEM URMAŞII ROMANILOR ci

    o parte dintre ROMANI ERAU URMAŞII TRACILOR”

    Hai să reluăm “băbeşte” ce spune Toxin:

    Eneas ERA TRAC din Troia,deci Eneas ERA DIN NEAMUL NOSTRU ,genetic şi istoric vorbind.

    Deci FONDATORII ROMEI ERAU TRACI.Deci AVEAU PROFILUL NOSTRU GENETIC.

    Până şi TRAIAN ERA TRAC spune tot Roxin.

    Azi,NOI ROMÂNII,spune tot el,după cercetarile paleontogenetice,suntem înrudiţi 90% cu urmaşii TRACILOR din Bulgaria de azi şi zona Balcanilor.

    Dar tot NOI ROMÂNII suntem DOAR 4% înrudiţi cu ITALIENII.

    Să rezumăm:

    STRĂ-unicul ROMANILOR era TRACUL FONDATOR AL ROMEI ,Eneas.

    STRĂ-bunicul DACILOR era TOT TRAC şi s-a refugiat din Troia căzută în mâinile grecilor ,la nord de Dunăre să clădească o cetate în ţara care se va numi mai apoi DACIA.

    Dar ca să vezi,NOI ROMÂNII de azi,avem profile genetice asemănătoare DOAR ÎN 4% din cazuri cu italienii de azi? Şi asta DEŞI AVEM STRĂBUNICI DE ACELAŞI SÂNGE TRACIC,deşi până şi împăratul ROMAN TRAIAN ERA TRAC ?

    Adică BUNICII NOŞTRI ERAU FRAŢI dar noi şi cu italienii NU MAI SUNTEM DE ACELAŞI SÂNGE,DE ACELAŞI NEAM??????

    Noi nu ar trebui să fim…MĂCAR VERIŞORI???

    Dar ce spune TRANZITIVITATEA-O LEGE DE BAZĂ a logicii matematice?

    Că dacă A(ADN roman)=C(ADN trac) şi B(ADN ROMÂN)=C(ADN trac) atunci obligatoriu A=B.

    Adică A(ADN roman)= B(ADN ROMÂN)

    Dar aşa-zisele « cercetări paleogenetice » CONTRAZIC această LEGE DE BAZĂ a logicii matematice !

    toxinKGB afirmă că 96% din italieni NU AU ADN compatibil cu POPORUL ROMÂN!

    Dacă ROMANII erau URMAŞII TRACILOR ,şi italienii sunt urmaşii romanilor,de ce studiul “paleogenetic” spune că DOAR 4% din italieni sunt compatibili genetic cu ROMÂNII,tot URMAŞI AI TRACILOR?

    Ca să nu mai spun că la formarea POPORULUI ITALIAN au contribuit masiv şi GOŢII care după aceiaşi autori ai pseudo-documentarului erau TOTUNA CU GEŢII,strămoşii noştri.

    Deci cum putea UN PLUS DE ADN TRACO-GETO-DACIC(de la goţi)adăugat unei populaţii presupuse a avea DEJA ADN TRACIC(romanii urmaşii TRACULUI Eneas)) să ducă la apariţia unui popor(cel italian) cu un ADN 96% INCOMPATIBIL CU POPORUL ROMÂN(traco-geto-dac) ?

    Chiar NU VEDE NIMENI CĂ CEVA NU SE LEAGĂ?

    Ca să îl parafrazez pe TOXIN-KGB,se naşte o concluzie HALUCINANTĂ.

    Şi anume că:

    fie TOŢI ROMANII URMAŞI AI TRACULUI ENEAS TREBUIE SĂ FI MURIT împreună cu TOŢI URMAŞII GOŢILOR(despre care se afirmă că sunt tot geţi)şi de aceea doar 4% din italieni au ADN similar ROMÂNILOR,

    fie rezultatele “cercetarile paleontogenetice” SUNT MINCINOASE,

    fie Toxin-KGB ÎŞI BATE JOC DE INTELIGENŢA NOASTRĂ PE FAŢĂ.

    FRACTURA DE LOGICĂ a fost atât de şocantă încât am derulat filmul de cel puţin 5 ori până m-am convins că nu am halucinaţii auditive…

    E de prisos să reamintim că STRĂMOŞII NOŞTRI DACI ERAU INCINERAŢI după moarte.

    Ori prin ardere ABSOLUT TOT ADN-ul este distrus,chiar şi cel din pulpa dentară.

    Resturile de oase rămase mai pot fi doar datate cu carbon radioactiv.

    Dar să extragi ADN din resturi calcinate de oase este imposibil deoarece temperaturile înalte DISTRUG COMPLET ADN-ul.

    *

    toxinKGB i-a uitat şi pe LEGIONARII DACI din Cohorta I AELIA DACORUM

    Încă o dovadă ARHEOLOGICĂ de data asta a ROMANIZĂRII DACILOR.

    Şi anume DOVADA CĂ DACII LUPTAU PENTRU ÎMPĂRAŢII ROMANI SUB COMANDĂ ROMANĂ.

    Şi mai erau şi recompensaţi de ÎMPĂRAŢII ROMANI pentru asta:

    DACII AU FOST RECOMPENSAŢI cu titlul de “AELIA” datorită serviciilor aduse imperiului ROMAN luptând pentru a apăra ZIDUL LUI HADRIAN care şi azi desparte Anglia de Scoţia!

    “Însuşi titlul “Aelia” era o mare onoare, căci deriva din NUMELE ÎNTREG al împaratului Hadrian, denumire care putea fi câştigată numai datorită unui serviciu militar sau cultural ieşit din comun.” -Robin Birley mare arheolog englez

    PROCESUL DE ROMANIZARE A DACILOR este demonstrat şi de dovezile arheologice în care ÎNGEMĂNAREA numelor dacice şi romane este evidentă:

    INSCRIPŢIE DE LA CAMBOGLANNA (BIRDOSWALD, ANGLIA)

    I O M

    COH I

    AEL DACOR

    C C A IVL MARCELLINVS

    >

    LEG II AVG

    5

    “Pentru Iupiter Cel Mai Bun şi Cel Mai Mare, Cohorta I AELIA DACORUM, sub supravegherea lui Aulus Iulius Marcellinus, centurion al Legiunii II Augusta.”

    INSCRIPŢIE DE LA CAMBOGLANNA (BIRDOSWALD, ANGLIA, 205-208 e.n.)

    La 100 de ani după CUCERIREA DACIEI de către Traian.

    IMPP CAES L SEPT SEVERO PIO PERT ET M AVR ANTONINO AVG ET P SEPT GETAE NOB CAES HORREVM FECER COH I AEL DAC I TRACVM C R SVB ALFENO SENECIONE COS PER AVREL IVLIANVM TR

    “Pentru împăraţii, Caesar Lucius Septimius Severus Pius Pertinax şi Marcus Aurelius Antoninus Augustus şi Publius Septimius Geta, nobilul Cezar.

    ACEST GRÂNAR A FOST CONSTRUIT DE

    Cohorta I AELIA DACORUM

    şi de către Cohorta I TRACUM,

    CETĂŢENI AI ROMEI,

    sub Alfenus Senecio, consular prin tribunul Aurelius Iulianus.”

    I-auzi!

    DACII CONSTRUIAU GRÂNARE PENTRU ROMANI.

    S-ar zice că SE ÎNŢELEGEAU FOARTE BINE.

    Şi mai erau şi CETĂŢENI AI ROMEI !

    DACII erau atât de MÂNDRI CĂ SUNT CETĂŢENI AI ROMEI încât SĂPAU ÎN PIATRĂ pentru eternitate

    SĂ SE ŞTIE.

    Dar asta NU VOM VEDEA şi în “documentarele” lui Toxin care VEDE DOAR LUPTE CRÂNCENE între DACI şi ROMANI.Moscova ştie de ce…

    Alio,Maska:

    DACII SE DECLARAU “CIVITAS ROMANUM” adică

    DACII SE DECLARAU CETĂŢENI ROMANI.

    INSCRIPTIE DE LA CAMBOGLANNA (BIRDOSWALD, ANGLIA)

    DEO COCIDIO COH I AELIA DACORVM C P TERENTIVS VALERIANVS TRIB VSLM

    “Pentru zeul Cocidius, Cohorta I AELIA DACORUM, comandaţi de către tribunul Terentius Valerianus, cu hotărâre şi AŞA CUM SE CUVINE ŞI-AU ÎNDEPLINIT JURÂMĂNTUL.”

    Ia te uită,DACII FĂCEAU JURĂMINTE ROMANILOR.

    Şi asta nu e cumva …ROMANIZARE?

    INSCRIPŢIE DE LA CAMBOGLANNA (BIRDOSWALD, ANGLIA)

    I O M

    CO[H] I AEL

    DACORVM

    QVB PREEST

    AMMONIVS

    VICTORINVS

    TRIB

    10

    “Pentru Iupiter Cel Mai Bun şi Mai Mare, Cohorta I AELIA DACORUM, comandată de tribunul Ammonius Victorinus”

    INSCRIPţIE DE LA CAMBOGLANNA (BIRDOSWALD, ANGLIA)

    SIGNIS ET N AVG COH I AEL DACORVM

    “Pentru MODELUL şi DIVINUL SPIRIT al Împăratului, Cohorta I AELIA DACORUM.”

    “Pentru MODELUL şi DIVINUL SPIRIT al Împăratului, Cohorta I AELIA DACORUM.”

    Ia te uită,ÎMPĂRATUL ROMAN era “MODEL” pentru DACI şi spiritul său era “DIVIN” pentru aceeaşi străbuni ai noştri DACI.

    Ce-o zice Toxin?

    ADEVĂRUL DOVEDIT de probele arheologice NU prea corespunde cu MINCIUNILE LUI NERUŞINATE,nu???

    INSCRIPŢIE DE LA CAMBOGLANNA (BIRDOSWALD, ANGLIA)

    > DECI SAX COH I DAC

    “Centuria lui Decius Sax[us], din Cohorta I DACORUM.”

    INSCRIPŢIE DE LA CAMBOGLANNA (BIRDOSWALD, ANGLIA)

    …SPA SEPTIMO VIXIT ANN XXXX MIL XVIII COH I AELIA DACORVM H F C

    “[Umbrelor celui plecat Hos]pes Septimus, care a trăit 40 de ani şi a servit 18 în Cohorta I AELIA DACORUM. Aici se află.”

    Iată şi lespedea de mormânt a unui străbun dac,numit HOSPES SEPTIMUS.

    Septimus probabil după Toxin-KGB NU E NUME ROMAN….

    INSCRIPŢIE DE LA CAMBOGLANNA (BIRDOSWALD, ANGLIA)

    DEO MART CHORTIS PRI AEL DAC V P V CVI TRIB

    “Zeului Marte, Cohorta I AELIA DACORUM au pus această ofrandă votivă cu tribunul lor.”

    I-auzi.STRĂBUNII NOŞTRI DACI se rugau zeului Marte,împreună cu TRIBUNUL LOR.

    Mda,o fi ROMANIZARE,n-o fi…

    INSCRIPŢIE DE LA CAMBOGLANNA (BIRDOSWALD, ANGLIA, 237 e.n.)

    I O M COH I AEL DACORVM C P AVRELIVS FASTVS TRIB PERPETVO COS

    “Pentru Iupiter Cel Mai Bun şi Mai Mare, Cohorta I AELIA DACORUM comandată de tribunul Aurelius Fastus, când Perpetuus era consul.”

    INSCRIPŢIE DE LA CAMBOGLANNA (BIRDOSWALD, ANGLIA, 260-268 e.n.)

    I O M COH I AEL DAC POSTVMIANAC P MARC GALLICVS TRIB

    “Pentru Iupiter Cel Mai Bun şi Mai Mare, Cohorta I AELIA DACORUM, proprietatea lui Postumus, comandată de tribunul Marcus Gallicus.”

    INSCRIPŢIE DE LA CAMBOGLANNA (BIRDOSWALD, ANGLIA, 271-274 e.n.)

    DEO COCIDIO

    I O M COH I AEL DAC TETRICIANORVM C P POMPONIVS DESIDERATVS … TRIB

    “Zeului Cocidius [si] lui Iupiter Cel Mai Bun şi Mai Mare, Cohorta I AELIA DACORUM, proprietatea lui Tetricius, comandată de tribunul Pomponius Desideratus […].”

    INSCRIPŢIE DE LA CAMBOGLANNA (BIRDOSWALD, ANGLIA, 260-268 e.n.)

    I O M COH I AEL DACORVM POSTVMIANA C P PROB AVGENDVS TRIB

    “Pentru Iupiter Cel Mai Bun şi Mai Mare, Cohorta I AELIA DACORUM, proprietatea lui Postumus, comandată de tribunul Prob[us?] Augendus.”

    INSCRIPŢIE DE LA CAMBOGLANNA (BIRDOSWALD, ANGLIA, 212-217 e.n. sau 218-222 e.n.)

    I O M COH I AELIA DAC ANTO

    “Pentru Iupiter Cel Mai Bun şi Mai Mare, Cohorta I AELIA DACORUM, proprietatea lui Antoninus.”

    INSCRIPŢIE DE LA CAMBOGLANNA (BIRDOSWALD, ANGLIA, 238-244 e.n.)

    I O M COH I AEL DAC GORDIANA C PEST …

    “Pentru Iupiter Cel Mai Bun şi Mai Mare, Cohorta I AELIA DACORUM, proprietatea lui Gordian, comandată de […].”

    INSCRIPŢIE DE LA CAMBOGLANNA (BIRDOSWALD, ANGLIA, 235-238 e.n.)

    I O M D COH I AEL DAC C P FLAVIVS MAXIMIA TRIB EX EVOC C I PR MAXIMIN

    “Pentru Iupiter Cel Mai Bun şi Mai Mare din Doliche, Cohorta I AELIA DACORUM comandată de tribunul Flavius Maximianus, la retragerea din serviciu la cererea invincibilului Princeps Maximinus.”

    INSCRIPŢIE DE LA CAMBOGLANNA (BIRDOSWALD, ANGLIA, 235-238 e.n.)

    I O M D COH I AEL DAC C P FLAVIVS MAXIMIANVS TRIB EX EVOC C I PR MAXIMIN

    “Pentru Iupiter Cel Mai Bun şi Mai Mare din Doliche, Cohorta I AELIA DACORUM, comandată de tribunul Flavius Maximianus, la retragerea din serviciu la cererea invincibilului Princeps Maximinus.”

    INSCRIPŢIE DE LA CAMBOGLANNA (BIRDOSWALD, ANGLIA, 276-282 e.n.)

    I O M COH I AEL DACORVM PROBIANA C P AVR VERINVS TRIB

    “Pentru Iupiter Cel Mai Bun şi Mai Mare, Cohorta I AELIA DACORUM, proprietatea lui Probus, comandată de tribunul Aurelius Verinus.”

    INSCRIPŢIE DE LA CAMBOGLANNA (BIRDOSWALD, ANGLIA)

    D M DECIBAL … VIX DIEBVS … ET BLAES …VIXSIT A X ET… VS FRATER…

    “Spiritelor celui plecat DECIBALUS […] care a trait […] zile şi BLAESUS[…] care a trăit 10 ani, şi […] un frate […].”

    INSCRIPŢIE DE LA CAMBOGLANNA (BIRDOSWALD, ANGLIA, 219 e.n.)

    SVB MODIO IV

    LIO LEG[atus] AVG[usti] PR[o]

    PR[aetore] COH[ors] I (primae) AEL[ia] D[a]C[orum]

    CVI PRAE[fectu] EST M[arco]

    CL MENANDER

    TRIB[unus]

    7219

    “Sub Modius Iulius, legat al împăratului cu puteri pro-pretoriene,

    COHORTA I AELIA DACORUM (au construit aceasta), sub comanda tribunului Marcus Claudius MENANDER.”

    Aţi citit?

    TRIBUNUL DACO-ROMAN MENANDER(care a sculptat pe acea lespede şi O SABIE CURBATĂ-SICA DACICĂ,pentru a întări că era DAC), purta prenumele ROMANE “Marcus” şi “Claudius” aşa cum DACUL Regalianus,”DIN NEAM CU ÎNSUŞI DECEBAL” purta prenumele ROMANE “Publius” şi “Cornelius”.

    Oare noi ROMÂNII de azi URMAŞII ROMEI şi ai DACIEI nu purtăm prenume…ROMANE?

    Oare câţi dintre noi nu se numesc Marcel,Claudiu,Cornel?

    Pentru a ajunge TRIBUN,DACUL Marcus Claudius MENANDER trebuia evident SĂ CUNOASCĂ PERFECT LATINA.

    Se ştie că rolul tribunilor era să fie ORATORI DESĂVÂRŞIŢI ,SĂ SE ADRESEZE MASELOR DE OAMENI.

    Deci TRIBUNUL DAC Menander era CETĂŢEAN ROMAN.

    *

    toxinKGB « a uitat-o » şi pe Ileana Sânziana

    Până şi PERSONAJELE BASMELOR NOASTRE ALE ROMÂNILOR ne confirmă ROMANIZAREA STRĂBUNILOR NOŞTRI DACI.

    Făt-Frumos ştim că are atributele lui Apollo-SOARELE.

    Iar Ileana CO-SÂNZEANA este de fapt LUNA-SORA SOARELUI,Artemis(la greci),numită la daci Bendis.

    Dar cum se numea LA ROMANI SORA LUI Apollo?

    DIANA.

    Şi cum se numeşte FRUMOASA NOASTRĂ DIN POVEŞTI?

    Ileana SÂN-DZIANA.

    Ileana SÂNTA DIANA.

    Ileana SFÂNTA DIANA sau Ileana CO-SÂN-DZEANA(Cosânzeana) adică

    Ileana CEA CARE E CU SFÂNTA DIANA.

    DIANA ROMANILOR o înlocuise pe Bendis şi devenise şi DIANA DACILOR .

    Şi azi deşi 99% din ROMÂNI nu o ştiu,

    Ileana SÂNZIANA ESTE DIANA ROMÂNILOR.

    Iar Apollon este Făt-Frumos CU PĂRUL DE AUR

    cel cu SOARELE PE PIEPT şi LUNA pe spate şi cu LUCEFERI pe umeri .

    Veţi regăsi Soarele,Luna şi Luceferii până şi pe STEMELE Moldovei,Ţării Româneşti şi Transilvaniei flancând bourul şi PAJURA CRUCIATĂ.

    *

    toxinKGB nu l-a citit nici pe Jules Verne

    Aţi citit poate Jules Verne,”Castelul din Carpaţi”?

    Acţiunea se desfăşoară în România evident,în zona muntoasă unde azi sunt ruinele castelului boierului COLŢ.

    Cine vrea să se convingă poate citi aici:

    http://ro.scribd.com/doc/26511435/Jules … in-Carpati

    Capitolul I,pag.4:

    “Aceasta este străvechea ţară a dacilor, cucerită de Traian în primul secol al erei creştine.”

    Capitolul II,pag.20-21:

    “Baronii de Gorj erau stăpâni peste întreg ţinutul, din timpuri imemoriale.

    Au fost amestecaţi în toate acele războaie care au însângerat provinciile transilvane;

    au luptat împotriva ungurilor, a saşilor, a secuilor, numele lor apare în„cântecele”,şi în „doinele”în care se perpetuează faimosul strigăt de luptă valah:

    DĂ PE MOARTE , DĂ PÂNĂ LA MOARTE,

    şi şi-au dat,şi-au vărsat sângele pentru cauza independenţei ―

    SÂNGELE ROMÂNILOR, al strămoşilor lor.

    Se ştie, atâtea eforturi, atâta devotament, atâtea sacrificii n-au avut alt rezultat, decât cea mai infamă oprimare a urmaşilor acestei seminţii de vitejie.

    Neamul acesta nu mai are existenţă politică.

    TREI CÂLCÂIE L-AU STRIVIT, dar nu şi-au pierdut nădejdea de a se scutura de jug, valahii aceştia din Transilvania.

    VIITORUL ESTE AL LOR ŞI REPETĂ,

    CU O ÎNCREDERE DE NEZDRUNCINAT,

    aceste cuvinte, în care se concentrează toate aspiraţiile lor;

    ROMÂNUL NU PIERE !”

    Până şi Jules Verne pe la 1800 ştia ce ştiu TOŢI ROMÂNII(DACO-ROMANII):

    “ROMÂNUL ÎN VECI NU PIERE !”

    *

    toxinKGB « a uitat » să spună că Tăbliţele de la Sinaia ÎI DESFIINŢEAZĂ teoriile

    Cum se potrivesc afirmaţiile lui toxinKGB cum că dacii vorbeau O FORMĂ DE LATINĂ,eventual VECHEA LATINĂ numită şi LATINA PRISCA cu limba de pe “Tăbliţele de la Sinaia”???

    Cei care au căzut în capcana lui ToxinKGB şi se cred DOAR DACI,IMPOSIBIL DE ASIMILAT de către ROMANI,

    atunci ştiu să citească în LIMBA DACĂ :

    “BOYREBYSETODYOHYOUSIABA-

    STARNOPAZYCEOSOTIASEGYS-

    TADYOSOTRARYOMYONUSODIO

    CETACIRABISICASOROGIAO”

    *

    A TREIA ROMĂ din căpăţâna TĂTARO-CALMUCĂ a NE-putin-CIOSULUI de la Kremlin

    Moscova NU NE VREA ROMÂNI.

    Moscova ne vrea orice altceva:moldoveni,daci,cumani,pecenegi,unguri,tătari,turci,slavi,NUMAI ROMÂNI NU.

    Şi ştiţi de ce?

    Pentru că Moscova, de la vicleanul Petru I,SE VISEAZĂ A TREIA ROMĂ!

    Şi cine îi stă în cale de sute de ani?

    ROMÂNIA,

    urmaşa Daciei Străbune,

    ROMÂNIA a fost ,ESTE şi VA FI ÎN VECI A TREIA ROMĂ !

  2. 2013-RE-UNIFICAREA Basarabiei cu Ţara Noastră MAMĂ ROMÂNIA este în plină desfăşurare !

    Atenţie :

    « DACISMU` pentru noi

    E MOLDOVENISMU` 2 ! »

    Dovezile arheologice ale

    CĂSĂTORIILOR VETERANILOR ROMANI cu FEMEILE DACE

    nu sunt pe placul lui toxinKGB

    LEGIONARII CETĂŢENI ROMANI-CIVIUM ROMANORUM din PROVINCIA ROMANĂ DACIA POROLISENSIS-Sălaj-NORDUL Ardealului după ce îşi terminau servicul militar aveau dreptul DE A SE CĂSĂTORI cu femeile localnice care PRIMISERĂ ŞI ELE CETĂŢENIA ROMANĂ -CIVIUM ROMANORUM.

    INSCRIPŢIA DE LA GHERLA

    [Imp(erator) Caesa]r divi Traiani Parthici f(ilius) divi / [Nervae nep]os Traianus Hadrianus Aug(ustus) pon/[tif(ex) max(imus) t]ribunic(ia) potestat(e) VII co(n)s(ul) III proco(n)s(ul) / [equit(ibus) et pe]d(itibus) qui mi(li)t(averunt) in al(is) duab(us) et coh(orte?) / [una? qua]e appell(antur) II Pannon(iorum) et I Brit/[ton(um?) c(ivium) R(omanorum) e]t I Britann(ica) quae sunt in / [Dacia Po]rolis(s)ensi sub Livio Grapo / [proc(uratore?) et ala] Britann(orum) c(ivium) R(omanorum) quae est / in Pannon(ia) inferiore quin(is) et vicen(is) / pluribusve stipend(iis) emerit(is) dimis/sis honesta missione per Marcium / Turbonem quor(um) nomina subscripta / sunt ipsis liberis posterisq(ue) eorum ci/vitatem dedit et conubium cum uxo/rib(us) quas tunc habuissent cum est / civit(as) iis data aut siqui caelibes essent / cum iis quas postea duxissent dumtaxat / singuli singulas a(nte) d(iem) IIII Id(us) Aug(ustas) T(ito) Salvio Ru/fino Minicio Opimiano Cn(aeo) Sentio Aburiano co(n)s(ulibus) / alae Brit(t)on(um) c(ivium) R(omanorum) cui praefuit / M(arcus) Minicius Marcellinus / ex gregale / Glavo Navati f(ilio) Sirm(io) / et Iubenae Bellagenti fil(iae) uxori eius Eravis(cae) / descriptum et recognitum ex tabula ae/nea quae fixa est Romae in muro post tem/plum divi Aug(usti) ad Minervam »

    “Împăratul cezar, fiu al răposatului Traianus Parthicus, al răposatului Nerva nepot, Traianus Hadrianus augustul, preot suprem, cu tribunicia potestas a 7-a oara, consul a 3-a oară, proconsul, călăreţilor şi pedestraşilor care au servit în două ale şi o cohortă care se numesc a II-a de Pannoni şi I de Britoni de CETĂŢENI ROMANI şi cohorta I Britannica de 1000 ce sunt în Dacia Porolissensis sub comanda lui Livius Grapus procuratorul [?] şi ala I de Britani CETĂŢENI ROMANI staţionată în Pannonia Inferior, după un serviciu de 25 sau mai mulţi de ani, eliberaţi din armată, cinstiţi şi răsplătiţi de către Marciu Turbo, ale căror nume se află scrise mai jos, LOR, COPIILOR ŞI URMAŞILOR LE-A DAT CETĂŢENIA şi DREPTUL DE LEGIUITĂ CĂSĂTORIE CU SOŢIILE pe care le-a dat cetăţenia sau celor care erau celibi (neînsuraţi) cu acele femei pe care le vor lua după aceea, dar numai pentru câte una. A patra zi înaintea idelor lui august, Titus Salvius Rufinus Minicius Opimianus şi Cnaeius Sentius Aburianus fiind consuli. Pentru ala de Brittoni CETĂŢENI ROMANI care a fost comandată de Marcus Minicius Marcellinus, fostul ostaş de rând Glavus fiul lui Navatus din Sirmium şi Iubenei fiica lui Bellagentus, soţia lui, evariscă. Acest text este copia controlată după tabla de bronz afişată la Roma pe zidul dinapoia templului fericitului Augustus lângă Minerva”

    (Traducere după I.I.Russu, Inscripţiile Daciei ROMANE, vol.I, Bucureşti, 1975, p.88-89, Diploma Daciei VII)

    *

    VECHILE NUME DACICE ale plantelor de leac …

    alt ADEVĂR ASCUNS de toxinKGB

    ToxinKGB a convins pe mulţi naivi că el este un mare luptător pentru adevăr.

    Şi bineînţeles,când tabăra care i se opune ASCUNDE ATÂTEA DESPRE DACI,devine foarte credibil ce spune nu?

    Adică atunci când pune o tăbliţă de plumb pe masă,se mai întreabă cineva

    DE CE NU E SCRISĂ ÎNTR-O FORMĂ DE LATINĂ?

    Ce mai contează că întregul eşafodaj al “MANIPULĂRILOR tulburătoare” afirmă sus şi tare că “LIMBA ROMÂNĂ este muma limbii latineşti”…

    Vă rog să comparaţi numele plantelor medicinale la strămoşii noştri daci cu numele lor la NOI ROMÂNII,strănepoţii lor.Sunt chiar curios cât îl vor mai credita românii naivi cu încrederea lor pe acest ABIL ESCROC,ToxinKGB.

    Dioscoride, medic greco-roman care l-a însoţit pe Traian în cel de-al doilea război cu dacii, a scris un tratat de botanică farmaceutică, “De materia medica”, în care a prezentat şi

    21 de plante medicinale utilizate de daci în diferite maladii.

    Alături de numele grec şi roman, este înscris şi cel dacic:

    ANIARSEXE (Iarba săracă, Sparceta, Baltarina )

    BOUDHATHALA(limba boului, acţiune sudorifică);

    CINOUBOILA (brionia, cicatrizantă în plăgi, diuretică);

    COADAMA( sau COALAMA )(limbariţă, răcoritoare calmantă în prurite, cicatrizantă);

    COICODILA( sau COICOLIDA )iarba bubei, diuretică, purgativă);

    DIELLEINA (măselariţă, folosită de daci ca analgezic, calmant, hipnotic, antispastic);

    DIESEMA(lumănărică, acţiune astringentă şi antiperistaltică în diarei);

    DOCTILA,CHODELA, DOCHELA (Tămâiţa de câmp)

    DIODELA sau DUODELA (coada şoricelului, utilizată ca tonic, hemostatic, antiastmatic, laxativ, calmant al durerilor abdominale);

    DYN (Urzica, Urzica mare, Urzica de pădure)

    GUOLETA (Mărgeluşe, Mei păsăresc)

    MENDRUTA (Strigoaie, Steregoaie)

    MIZELA ( Cimbrul, efect antidiareic, antispasmodic, diuretic);

    PRIADILA( Curpen, Viţă albă, Archi, Luminoasă)

    PROPODILA sau PROCEDILA( Cinci degete, Iarba degetelor, Ochiul boului)

    SALIA( Ciumăfaia, Alaur, Bolondariţă,conţine alcaloizi ca hiosciamina şi scopolamina);

    SCIARE ( Varga ciobanului, Scăiuş)

    STIRSOZILA (Fierea pământului, Floare de friguri, Cintaură, Frigor, Frigurică, Potroacă, Scânteuţă de friguri, tintaură)

    TENDILA sau TEIDIL(Izmă, Izmă bună, Gingiurnă, Mintă)

    RIBORASTRA ( brusturele, diuretic, hipoglicemiant, antiseptic, laxativ, sudorific, depurativ)

    USAZILA (Arăriel, Limba câinelui, Arăţel, Plescăiţă roşie, Poalele mâţii)

    Doar Limba Boului-BOUDHATHALA şi Brusturele-RIBORASTRA par a mai fi păstrat ceva din forma originală…

    Şi ce dovedeşte comparaţia dintre VECHILE NUME DACICE ale plantelor « de leac » şi NUMELE ROMÂNEŞTIde astăzi ale aceloraşi plante ?

    Că numele lor original NU S-A PĂSTRAT.

    Dar cine a fost dintotdeauna PĂSTRĂTORUL NUMELOR PLANTELOR « DE LEAC » ?

    Exact OAMENII DIN POPOR,oamenii locului,oamenii pământului, »TERRANII » adică « ŢERANII »,ţăranii ROMÂNI.

    Exact aceia pe care tovarăşul ToxinKGB îi consideră NEASIMILABILI(din interes sau neştiinţă).

    Ei cum rămâne cu afirmaţia că cetăţenii de rând NU s-au „încrucişat” cu ROMANII?

    Faptul că TOATE NUMELE plantelor medicinale au fost schimbate chiar de către cei care le foloseau cel mai mult,adică ŢĂRANII,este încă o dovadă INCONTESTABILĂ A ROMANIZĂRII străbunilor noştri daci.

    Este încă o dovadă a totalei ASIMILĂRI a limbii DACILOR de către LIMBA LATINĂ şi cultura ROMANILOR.

    *

    Este evident că “DACISMUL” pentru noi este “MOLDOVENISMUL 2″!

    Se pare că toxinKGB se teme CA DRACU DE TÂMÂIE de ce DECLARAU CU MÂNDRIE strămoşii:

    “SUNTEM DI SÂNGE ROMENESC”

    Nicolae Milescu Spătarul

    vorbeşte despre latinitatea limbii române în felul următor:

    „Dumnezeu se zice în limba greacă Theos, iar pe limba latinească Deus,

    iară RUMÂNEŞTE se cheamă Dumnezeu,

    care nume IASTE LUAT DE LA LETINIE

    în ce chip şi

    MAI JUMĂTATE de limba românească luat DE LA LATINI”.

    ROMANITATEA ROMÂNILOR

    “În fond, ideea ROMANITĂŢII ROMÂNILOR în viziunea ei evolutivă ni se prezintă… ca un arbore gigantic al cărui trunchi îl constituie

    TRADIŢIA AUTOHTONĂ A ROMANITĂŢII,

    CONŞTIINŢA POPORULUI ROMÂN DESPRE ROMANITATE.

    Ramurile sale reprezintă, desigur, tradiţiile înfăţişate mai sus, rămurelele şi frunzele fiind DIFERITELE MĂRTURII ASUPRA ROMANITĂŢII ROMÂNILOR.

    Din arborele ROMANITĂŢII ROMÂNILOR cunoaştem cel mai bine trunchiul; nu este exclus ca cercetări viitoare să descopere existenţa unor noi ramuri; cu siguranţă putem afirma că numeroase frunze ale acestui arbore ne-au rămas necunoscute.”

    (Adolf Armbruster – ROMANITATEA ROMÂNILOR)

    *Mircea ELIADE:

    “O mie de ani în urmă, a avut loc ceea ce putem numi pe drept cuvânt O CATASTROFĂ DE INCALCULABILE CONSECINŢE PENTRU ISTORIA ROMÂNILOR:

    Slavii au ocupat Peninsula Balcanică şi s-au întins până la Adriatica. Marea unitate etnică, lingvistică şi culturală pe care, în pofida tuturor năvălirilor barbare, o alcătuia

    ROMANITATEA ORIENTALĂ

    (CARE SE NUMEA, CHIAR DIN secolul IV după Christos, ROMANIA),

    a fost definitiv sfărâmată.”

    “Descindem dintr-unul din «neamurile cele mai numeroase din lume» şi praful s-a ales de el, NICI MĂCAR LIMBA NU I SE MAI CUNOAŞTE.

    Am făcut parte dintr-o ROMANIE DE TREI ORI MAI MARE DECÂT DACIA”

    “Istoria NEAMULUI ROMÂNESC n-a fost decat o lungă, necontenită, halucinantă hemoragie.”

    -“Teroarea istoriei” şi destinul ROMÂNIEI – Mircea Eliade

    (LIMBA ROMÂNĂ)”arată CARACTERELE ROMANICE, ba încă le arată în unele privinţe mai curate decat celelalte limbi ROMANICE.

    Limba POPORULUI ROMÂN prezintă în chipul cel mai netulburat

    DEZVOLTAREA DE LA GRAIUL LATIN SPRE CEL ROMANIC.”

    (W. Meyer-Lübke, Rumänische und Romanisch)

    *

    “Ce stranie este tenacitatea cu care oamenii aceştia [AROMÂNII] aderă la limba şi obiceiurile rasei din care fac parte! Deşi s-au scurs multe secole de când aceşti oameni îndură sclavia numeroşilor tirani, totuşi sunt în stare să se întreţină cu un străin în temerara şi pitoreasca LIMBĂ A ROMEI ANTICE.”

    (Edmund Spencer, Travels în European Turkey…)

    *

    “Acest sentiment puternic de a trăi şi de a muri pentru naţionalitatea lor l-au exteriorizat şi l-au consfinţit cu numele de ROMÂN; şi unde este puterea care să le poată lua această naţionalitate, unde se află dreptul care ar putea să le-o conteste ?”

    (Stefan Ludwig Roth, 1848)

    *

    “Astfel astăzi moldovenii, muntenii, valahii transalpini, mysienii, basarabenii şi epiroţii se numesc pe sine cu toţii cu un nume cuprinzător nu «valahi» ci «ROMÂNI», iar limbii lor neaoşe îi spun «ROMÂNA».”

    (Dimitrie Cantemir, Historia Moldo-Valahica)

    *

    “[ROMANII, ce] se întindeau aproape de marginea Constantinopolului până la Byza şi mai departe, în mulţime fără număr, neam de oameni care se simţeau foarte bine în locuri greu de umblat şi care SE OCUPAU CU PĂSTORITUL dar erau obişnuiţi ŞI CU LUPTELE”

    (Georgios Pachymeres, Istorii compuse, even.-1285)

    *

    “Noi considerăm că ROMÂNII nu sunt numai cei mai numeroşi, ci ŞI CEI MAI VECHI LOCUITORI de azi ai Transilvaniei.

    Imigrarea lor, din sudul Dunării în Transilvania, nu poate fi adeverită cu nici o dovadă istorică.”

    (E. A. Bielz, Handbuch der Landeskunde Siebenbürgens)

    *

    “Împăratul Diocleţian iubea mult ţara Dalmaţiei; de aceea A ADUS DIN ROMA POPOR împreună cu familiile lor şi i-a aşezat în ţara Dalmaţiei: aceştia se numesc şi ROMANI, PENTRU CĂ AU VENIT DIN ROMA, şi poartă acest nume până în ziua de astăzi.”

    (Constantin Porphyrogenetul, De administrando imperio)

    *

    “Timpul n-a avut puterea să ştirbească forţa, nici să slăbească speranţa DACO-ROMANILOR.

    Rămăsese aceeaşi rasă, rezistentă, răbdătoare, întrucât se considera nemuritoare:

    » ROMÂNUL NU PIERE », suna un dicton popular în toate regiunile ROMÂNIEI.

    Mai e şi-un altul, aproape la fel de răspândit:

    « Apa trece, pietrele rămân. »

    Apa era năvalirea barbară, ROMÂNII erau pietrele.”

    (Abdolonyme Honoré Ubicini, Les origines de l’histoire ROUMAINE)

    *

    Colindele noastre străvechi spulberă ABERAŢIA ANTI-ROMÂNEASCĂ numită « Noi NU suntem urmaşii Romei”.Soluţia „dacizatorilor” de Moscova?

    Aţi ghicit…toxinKGB „A FĂCUT UITAT” şi „Pluguşorul”

    Şi unde este cel mai popular şi azi „Pluguşorul”?

    În ESTUL ROMÂNIEI.

    Ca să vezi.Tocmai la…”dacii liberi”,geţi,costoboci,carpi,roxolani.

    Aceia „puri”genetic,”neocupaţi”,”neasimilaţi”,”nelatinizaţi”,”neromanizaţi”.

    Probabil tocmai cei ai căror strămoşi locuiau în cei 86% din Dacia „neatinşi” de Roma STRĂBUNICULUI NOSTRU Traian.

    Pluguşorul românesc

    Aho, aho copii şi fraţi,

    Staţi puţin şi nu mânaţi,

    Lângă boi v-alăturaţi.

    Şi cuvântul mi-ascultaţi.

    Ia mai mânaţi, măi, hăi, hăi…

    S-A SCULAT MAI AN,

    BĂDICA TRAIAN

    Şi-a-ncălecat pe-un cal învăţat,

    Cu şeaua de aur,

    Cu nume de Graur,

    Cu frâu de mătase,

    Împletit în şase,

    Cât viţa de groasă,

    El în scări s-a ridicat,

    Peste câmpuri s-a uitat,

    Să aleagă-un loc curat,

    De arat şi semănat.

    Şi-a pornit într-o joi,

    Cu un plug cu doispreceze boi.

    Boi boureni,

    În coadă codălbeni,

    În frunte ţintăţei,

    Ia mai mânaţi, măi, flăcăi, hăi, hăi…

    La lună, la săptămână,

    Îşi umplu cu aur mâna.

    Şi el vru să vadă,

    De-i dete Dumnezeu roadă.

    Era-n spic cât vrabia,

    Era-n bob cât trestia.

    Ia mai mânaţi, măi, hăi, hăi…

    TRAIAN IUTE S-A ÎNTORS

    Şi din grajd alt cal a scos,

    Un alt cal mai năzdrăvan,

    CUM ÎI PLACE LUI TRAIAN,

    Negru ca corbul,

    Iute ca focul,

    De nu-l prinde locul.

    Cu potcoave de argint,

    Ce dau sporul la fugit.

    TRAIAN IUTE A-NCĂLECAT,

    La Ţinchin a apucat

    Şi oţel a cumpărat,

    Ca să facă seceri mari,

    Pentru secerători tari.

    Şi-altele mai mititele,

    Pentru fete ocheşele

    Şi neveste tinerele.

    De urat, am mai ura,

    Dar mă tem că va-nsera,

    Pe aici, pe la dumneavoastră,

    Departe de casa noastră.

    Şi ne-aşteaptă şi-alte case,

    Cu bucate mai gustoase,

    Cu pâine caldă pufoasă,

    Cu vinul de viţă-aleasă,

    Cu Cotnar de Drăgăşani,

    La anul şi la mulţi ani!

    *

    “Pluguşorul” este reiterarea unei binecuvântari de început

    (Callendae/ Carinda, Corindă, Cărindar)

    ÎNCEPUTUL ROMANILOR în Dacia odată cu Traian.

    Un Traian… Întemeietor (”Pater Patriae”),

    Împărat (”Optimus Princeps”) şi

    Preot (”Pontifex Maximus”).

    El trage Prima Brazdă (”Sulcus Primigenius”) peste Dacia;

    O face “In Saecula Saeculorum”, cu Doisprezece Boi;

    în numele lui “Iuppiter Optimus Maximus”,

    într-o Joi.

    *

    Adevăruri de mai jos sunt prea TULBURĂTOARE pentru toxinKGB.

    Soluţia ?Evident.LE-A FĂCUT « UITATE ».Şi pe acestea…

    Lista LEGIUNILOR şi COHORTELOR ROMANE din Dacia

    Leg I Flavia Ulpia Hispanorum milliaria – au construit tronsonul drumului Napoca- Potaissa;

    LEGIUNEA a-V-a MACEDONICA – Potaissa, Turda;

    LEGIUNEA a-XIII-a GEMINA – Apulum, Alba Iulia;

    Leg IV Flavia Felix – Sarmizegetusa Regia, Grădiştea Muncelului;

    Leg VI Ferrata – participantă la războaie;

    Leg I Adiutrix – Apulum, Alba Iulia;

    Leg II Adiutrix;

    Leg VII-a Claudia – Cuppae şi Viminacium şi ulterior la Romula;

    Leg XI-a Claudia – Durostorum;

    Leg Numerus Palmyrenorum Porolissensium sagittariorum civium Romanorum – Moigrad, com Mirsid, SJ;

    Coh I Aelia Gaestorum milliaria – Resculum, Bologa, com Poieni, CJ;

    Coh I Antiochesium;

    Coh I Augusta – Buciumi, SJ;

    Coh I F.M. Aurilia Brittonum Malvensis;

    Coh I Batarorum milliaria – Romiţa, com.Românaşi, SJ;

    Coh III Bessorum – Olteni, com Bodoc, CV;

    Coh I Bracaraugustanorum – Bretcu, CV;

    Coh I Britannica milliaria – Caseiu, CJ;

    Coh II Britannica milliaria – Iliusa, BN;

    Coh II Britanica – Romiţa, com.Românaşi, SJ;

    Coh I Britannorum milliaria – Moigrad, com Mirsid, SJ;

    Coh III Britannorum;

    Coh III Campestris miliaria;

    Coh I Cannanefactium – Tihau, com.Surduc, SJ;

    Coh I Cretum;

    Coh IV Cypria;

    Coh II Flavia Bessorum – Olteni, com.Bodoc, CV;

    Coh II Flavia Commagenorum – staţionează permanent la Micia;

    Coh II Flavia Numidarum – Feldioara, com.Ucea, BV;

    Coh III Gallorum – Hoghiz, BV;

    Coh V Gallorum;

    Coh Hispanorum – Bretcu, CV;

    Coh I Hispanorum – Românaşi, SJ;

    Coh I Hispanorum milliaria – Orheiu Bistritei, com.Cetate, BN;

    Coh II Hispanorum – Resculum, Bologa, com Poieni, CJ;

    Coh I Lingonum;

    Coh V Lingonum – Moigrad, com.Mirsid, SJ;

    Coh I Montanorum – Sebeş;

    Coh II Nervia Brittonum – Buciumi, SJ;

    Coh VI Nova Cumidavensium Alexandrina – Cumidava, Râşnov, BV;

    Coh Prima Alpinorum – Călugareni, com.Fremitu, MS;

    Coh VI Thracum – Românaşi, SJ;

    Coh I Tyriorum;

    Coh I Ubiorum – Sighişoara, Podmoale, MS;

    Ala I Asturum – Hoghiz, BV;

    Ala Brittonum – Gherla, CJ;

    Ala I Claudia Gallorum Capitoniana;

    Ala I Claudia nova miscellanea;

    Ala I Dardanorum;

    Ala I Hispanorum Campagonum;

    Ala I Hispanorum pia fidelis Antoniniana;

    Ala II Hispanorum et Aravacorum;

    Ala I Numeri Illyricorum – Brîncoveneşti, MS;

    Ala I Pannoniorum;

    Ala II Pannoniorum – Gherla, CJ;

    Ala Siliana – Gilău, CJ;

    Ala Tungrorum Frontoniana – Iliuşa, BN;

    *

    Sigiliul lui Avram Iancu îi strică « dacizarea »Moscovei. Deci…trebuie « UITAT » şi el nu-i aşa ?»

    Şi pentru că BOZGORII ÎMPUŢIŢI(provocatori KGB care ne-au atacat şi la Chişinău) au îndrăznit să profaneze amintirea SFÂNTĂ a Crăişorului munţilor Apuseni,MARELE ROMÂN Avram Iancu …

    Să ne amintim că

    sigiliul lui Avram Iancu .

    era un brad verde încadrat de inscripţia

    « SIGILLU PRAEFECTUREI AURARIEI GEMINE ».

    De ce « GEMINE » ?Pentru că la APOULON-APULLUM(ALBA-Iulia)era cantonată LEGIUNEA ROMANĂ A-XIII-A GEMINA.

    Ca să vezi.CRĂIŞORUL munţilor Avram Iancu ERA MÂNDRU de strămoşii lui ROMANI.

    Chiar şi-i pusese şi pe propriul sigiliu.SPRE VEŞNICĂ ADUCERE AMINTE.

    *

    ROMÂNUL ÎN VECI NU PIERE

    De Nicolae Tãutu

    “Vremuri triste-ntunecate

    Peste capu-mi au trecut

    Cu mii hoarde furioase

    Prea adesea m-am bătut.

    Dar nici timpurile grele

    Ce mi-au pus străin stăpân

    N-au curmat zilele mele

    Căci AM FOST şi SUNT ROMÂN.

    Ş-oricât timp ROMÂN voi fi

    Nu mă tem cã voi muri.

    Când din Roma cea măreaţă

    Peste plaiuri m-au adus

    Traian ale cărui braţe

    Neamuri multe au supus.

    Cu a lui voce mi-a spus mie

    Acest loc încântător

    De-acum iată, ţi-l dau ţie

    Ca să fii moştenitor

    Şi-oricât timp ROMAN vei fi

    Nu te teme că-i pieri.”

    *

    Călăii OCUPANŢI RUŞI au nevoie de O NOUĂ GENERAŢIE tânără de “STATALIŞTI” ,”MOLDOVENIŞTI” şi mai nou de « DACIŞTI ».

    Adică DE ROBI FĂRĂ IDENTITATE sau cu O NOUĂ şi FALSĂ identitate IMPUSĂ de la Moscova.

    Numai aşa OCUPANŢII RUŞI îţi pot ţine tancurile în continuare pe pământul ROMÂNESC al Basarabiei,SFINŢIT CU SÂNGELE BUNEILOR şi în acelaşi timp să le mai fie pupate şi ciubotele anual de 9 Mai .

    Numai aşa BESTIILE CRIMINALE,CĂLĂII şi ASASINII OCUPANŢI RUŞI pot fi numiţi pe mai departe “ELIBERATORI”.

    Pentru că

    “Un popor FĂRĂ CULTURĂ,

    este UN POPOR UŞOR DE MANIPULAT”

    Immanuel KANT

    „CINE CONTROLEAZĂ TRECUTUL CONTROLEAZĂ ŞI VIITORUL.

    Cine controlează prezentul controlează ŞI trecutul”.

    “1984 “-George Orwell

    „cine NU-ŞI CUNOAŞTE TRECUTUL

    NU poate înţelege prezentul

    şi NU va putea să vadă viitorul”.

    *

    Mihai Eminescu:

    “DA,DE LA ROMA VENIM,

    scumpi şi iubiţi compatrioţi,

    – din DACIA Traiană”.

    Cât de frumos,simplu şi concis a rezumat Eminescu DUALITATEA DACO-ROMANĂ a POPORULUI ROMÂN!

    Dar toxinKGB şi acoliţii lui din KGB nu au auzit şi nici nu vor să audă de citatul acesta…

    RUSIA,ia-ţi “DACIZAREA” şi du-te-n…TURBINKĂ

    VIDMĂ-KGB !

    *

    „De când e SUFLET DE ROMÂN pe faţa pământului,

    ROMÂNUL A FOST MÂNDRU DE A FI ROMÂN,

    şi chiar atunci când lumea

    îl privea cu dispreţ, el îşi cânta doina şi,

    în conştiinţa puterilor pe care le purta în

    sine, privea mândru împrejurul său.

    Sămânţa, din care a răsărit acest

    popor, e nobilă, şi poporul nu va pieri

    decât atunci când ROMÂNII vor uita de

    nobleţea seminţiei lor. ”

    Mihai Eminescu

    *

    La 17 mai 1946, cu 14 zile înainte de a fi executat de către slugile de la Bucureşti ale Călăilor Ocupanţi RUŞI

    mareşalul martir ION ANTONESCU a spus:

    “Scump POPOR ROMÂN,

    sunt mândru că am făcut parte dintr-o naţie cu

    DUBLĂ ASCENDENŢĂ,

    ROMANĂ şi DACĂ,

    a cărei istorie a fost luminată de

    STRĂLUCITOAREA FIGURĂ A LUI TRAIAN

    şi de JERTFA MARELUI DECEBAL !

    Am luptat în două războaie pentru gloria ta!

    Sunt fericit să cobor cu câteva clipe mai devreme lângă martirii tăi. Toţi au luptat pentru dreptatea ta! …”

LĂSAȚI UN MESAJ