Un cotidian din România organizează o caravană de promovare a Basarabiei.

0
11

Caravana Jurnalul Naţional a plecat la drum, pentru al patrulea an consecutiv. Descoperirea României continuă. De astă dată îţi arătăm România de acolo de unde ea se vede prea puţin. Traseul caravanei sare din graniţele administrative ale ţării şi acoperă un colţ de lume mare cât vreo opt judeţe, în care inima românească bate de multe secole, dar nu prea o mai auzim. Ori o auzim, dar nu ne e la îndemână să o ascultăm. Noi socotim acum că se cade să plecăm urechea şi la bătăile inimii care pâlpâie în Basarabia.

Vă vom purta puţintel înapoi în timp, să ne aducem aminte de istoria comună a românilor de dincoace şi de dincolo, trăită împreună sau separat, aşa cum a fost să fie. O să ne aducem aminte că din 1812 Moldova n-a mai fost întreagă şi o jumătate din ea a fost provincie ţaristă până când România a crescut mare, învingătoare în primul război mondial.

Aproape un sfert de veac de prosperitate interbelică a fost strivit sub talpa stalinistă în vara lui 1940, peste doar un an – azi se împlinesc 66 de ani – românii treceau iarăşi Prutul la fraţii lor. Din vara lui 1944, teritoriul ocupat de ruşi avea să devină Republica Socialistă Moldovenească până în 1990. Proaspătul stat suveran avea să cunoască în 1992 războiul civil, ale cărui răni sunt şi astăzi deschise pe Nistru.

Acestea sunt reperele temporale majore înlăuntrul cărora furtunile au bântuit Basarabia de la răsărit la apus şi de la miazănoapte la miazăzi. Fără povestea deloc romantică a acestui colţ de lume, că altfel nici nu pot să-i zic, istoria noastră e săracă şi mincinoasă. De aceea nu putem nici s-o uităm, nici s-o neglijăm. Mărturie stau zecile de mii de români basarabeni refugiaţi în dreapta Prutului şi urmaşii lor, care nu au contenit să privească spre căminele părăsite în timp de război. Şi mai stau sutele de mii de tineri basarabeni care privesc cu jind astăzi spre Europa care îi aşteaptă tot la dreapta Prutului. Pentru ei, Europa începe cu România, iar, pentru noi, Europa nu se termină neapărat la graniţa de est.

Vasăzică, basarabenii sunt prea prezenţi printre noi ca să nu ne intereseze, iar pământul pe care trăiesc e mult prea frumos şi plin de istorie ca să nu merite străbătut de caravana noastră.

DE CE ACUM? Pentru că au trecut 17 ani de la Revoluţia noastră sângeroasă şi de la revoluţia lor de catifea. Timp suficient ca patima, exaltarea, speranţele nerealiste, teama, suspiciunea şi toate celelalte sentimente complicate şi contradictorii să se mai domolească. Să facă loc curiozităţii sănătoase, interesului firesc şi cât se poate de legitim, dintr-o parte în cealaltă. Şi unei judecăţi cu mintea deschisă şi zâmbetul pe buze.
Pentru că avem paşaport de UE şi privim spre Vest cu atât de mare atenţie, încât uităm adesea să ne mai uităm şi în jurul nostru. Pentru că prea mulţi basarabeni vor acum paşaport românesc ca să nu ne intereseze cine sunt ei şi ce vor de fapt. Pentru că de atâtea ori elita născută între Prut şi Nistru a fost distrusă, smintită, exilată şi umilită în ultimii 60 de ani, încât e drept să ne întrebăm ce a mai rămas în loc. Şi, dacă a rămas, să o poftim la dialog şi să o recunoaştem de soră.

DE CE NOI? Pentru că suntem Jurnalul Naţional. Pentru că ne pasă de tot ceea ce înseamnă ceva în spaţiul spiritual românesc şi ne influenţează modul de a gândi şi de a fi. Ne pasă de tot ceea ce e statornic, valoros şi autentic, menirea noastră e să călătorim şi să descoperim pentru voi tot ce merită să fie tipărit. Jurnalul Naţional este un ziar care se citeşte şi apoi se păstrează la colecţie. Îţi redă muzica aleasă, uitată în fonoteci. Îţi dă carte bună şi film de calitate. Îţi redă România pe care n-ai ajuns încă să o cunoşti. Acum îţi oferă o călătorie a prieteniei şi iubirii de fraţi, vreme de o lună, în timp şi în spaţiu, prin Basarabia bunicilor şi a zilelor noastre. Noi suntem acum acolo, de unde îţi povestim ce vedem. Şi îţi arătăm în imagini ceea ce merită să vezi şi tu.

Socoteşte, aşadar, dacă vrei, că rostul acestui demers este parte din planul nostru de lungă durată ce poartă numele „Recurs la România”.

Aşadar, de azi înainte o să cunoşti la fel de bine ca noi cine sunt basarabenii, ruşii, ucrainenii sau găgăuzii care trăiesc între Prut şi Nistru, ce politică se face acolo, ce mâncare se mănâncă, ce ziare se citesc şi ce cărţi se scriu, ce afaceri se fac, ce se ştie despre România şi ce se aşteaptă de la români. Şi după ce o să afli tot ceea ce-ţi putem spune noi, ziariştii de la Bucureşti şi prietenii noştri din presa de la Chişinău, după ce vei fi parcurs întregul traseu al caravanei, de la Bălţi la Cahul şi de la Ungheni la Bender, să te gândeşti cum ţi-ar plăcea să arate Europa viitorului şi până unde ţi-ai dori să se întindă.

Scriindu-ţi aceste gânduri despre rostul nostru aici, la stânga de Prut, mă gândesc că bunicii mei, Volodea şi Nadejdea, cei demult adormiţi, se întorc cu mine din pribegie la rădăcinile lor, mă însoţesc şi se minunează despre ce-a devenit lumea asta de când ei nu mai sunt pe-aici, pe-aproape.
Puteţi comunica instant cu membrii echipei, accesând secţiunea de forum „Caravana Jurnalul Naţional”. Trimiteţi informaţii, opinii, fotografii, la adresa de mail: caravana@jurnalul.ro.

Sursa: unimedia.md

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ