Un interviu cu Lucia Culev, şefa direcţiei Cultură din cadrul Primăriei Chişinău

1
7

Cum a fost să deveniţi funcţionar public, dat fiind că ultima activitate a dvs. fusese cea de jurnalist la Antena C?

— A fost şocant şi foarte greu, nici nu mi-am imaginat că poate fi aşa de complicat. Dar, deja la un an de când sunt în administraţia publică locală, lucrurile se aşează, încep să îmi dau seama cum ar trebui de acţionat, ce ar mai trebui de întreprins. Prind siguranţă în ceea ce am de realizat, iar acest lucru îmi redă calmul şi echilibrul.

Când aţi fost aleasă în funcţia de viceprimar, au existat voci care declarau că sunteţi pregătită insuficient pentru o astfel de activitate. Ce spun aceştia la un an de la alegere?

— Recunosc, chiar eu nu m-am gândit vreodată să-mi doresc această funcţie. Din socotelile pe care mi le făcusem atunci, nu trebuia să fiu votată. Ştiam exact ce partide urmau să nu mă voteze. Era absurd să sper la o majoritate pro. S-a întâmplat, însă, ceea ce s-a întâmplat. În toate comentariile de atunci, m-au uimit cel mai mult opiniile unor ziarişti care se tot întrebau: de ce o jurnalistă, o colegă de-a lor de breaslă, ar trebui să ocupe o funcţie de viceprimar? Aveam impresia că, prin aceste îndoieli, lucru ciudat, ei înşişi îşi desconsideră breasla. Poate că, pur şi simplu, au vrut să impresioneze?

În CMC se vorbeşte despre o eventuală demisie a Luciei Culev din funcţia de şef al Direcţiei Cultură. Cine a iniţiat acest demers şi cum sunt argumentate pretenţiile autorilor?

— Cred că dacă aş fi fost un funcţionar gri şi nu m-aş fi manifestat prin nimic, atunci aş fi agreată şi plăcută celor din cadrul CMC. Acestui consiliu, însă, nu-i plac oamenii care îşi fac lucrul cu responsabilitate, care organizează şi realizează acţiuni cu impact, care nu mimează o activitate, ci chiar încearcă să o desfăşoare. Este un paradox care doar în R. Moldova poate fi observat. În urma acţiunilor organizate în acest an de Direcţia Cultură s-a reuşit obţinerea unor economii substanţiale. Cu toate acestea, succesele noastre rămân în anonimat, or, posturile publice de Radio şi Televiziune refuză să mediatizeze orice eveniment desfăşurat cu susţinerea noastră. Bunăoară, partenerii noştri, pe care i-am susţinut, cum ar fi Teatrul «Eugen Ionescu», Formaţia «Trigon», au fost avertizaţi clar la Moldova 1 că este contraindicat ca în spoturile de promovare să apară sigla Primăriei, chiar dacă noi am fost cei care am susţinut consistent aceste acţiuni. Acum susţinem Festivalul «Invită Maria Bieşu», dar şi despre acest lucru nu se spune nimic. Există o strategie, potrivit căreia Primăria municipiului Chişinău trebuie plasată în anonimat, chiar dacă organizează acţiuni importante. Nimeni nu-şi va aminti vreun concert organizat de Primărie şi transmis în direct de Moldova 1.

Una dintre acţiunile culturale cu care aţi debutat în noua activitate de funcţionar public a fost un spectacol cu Paula Seling, organizat în ajun de Crăciun la Chişinău. În ce relaţii sunteţi acum cu artista?

— Am fost întotdeauna conectată la cultura şi valorile noastre naţionale. Mi-a plăcut să ştiu tot ce se întâmplă în muzica şi în teatrul românesc. Mi s-a părut un paradox că Paula Seling este atât de iubită la Chişinău, dar nu a fost vreodată invitată cu vreun spectacol, mai ales că şi ea şi-a dorit foarte mult să vină la noi. Paula Seling are o bună prietenă din Chişinău, care, în prezent, este medic la Cluj. Aceasta a ajutat-o într-un moment mai dificil al carierei sale. Paula Seling mi-a povestit că i-a plăcut foarte mult de această doctoriţă şi de alţi basarabeni, care şi-au făcut un nume bun în domeniile în care activează acum în România. Aceşti oameni sunt în prezent specialişti cu renume peste Prut, deşi aici, acasă, nu s-au putut manifesta.

De altfel, credeţi că aceştia ar reveni în R. Moldova dacă ar exista alte condiţii şi împrejurări social-politice?

— Cred că ar reveni. Cunosc foarte multă lume care vrea să creeze şi să se realizeze aici ca profesionişti şi care, după alegerile locale din 2007, când PCRM a suportat un eşec neaşteptat pentru această formaţiune, aflată la guvernare, simt că aici ar putea să se afirme şi că împreună am putea schimba lucrurile în bine.

La ce etapă este acum dosarul Antena C?

— În prezent, orice încercare a noastră de a reiniţia Antena C, cea care a fost odată, s-ar solda cu un eşec. În consecinţă, ne-am putea alege cu acuzaţii de ingerinţă în treburile justiţiei. Ceea ce s-a reuşit deocamdată a fost refuzul primarului de a accepta cererea noii administraţii Antena C de a rezilia contractul de chirie, pentru ca, în 2009, dacă va fi posibilă revenirea vechii echipe şi a formulei iniţiale, Antena C să poată activa acolo unde a fost.

În condiţiile în care dosarul «Antena C» a trecut toate instanţele naţionale de drept, v-aţi adresat sau nu la CEDO?

— În prezent, suntem la etapa pregătirii cererii către Curtea Europeană pentru Drepturile Omului. Vom încerca să întreprindem toate acţiunile ca cererea noastră să fie examinată de CEDO.

Antena C, dar şi Euro TV, care acum sunt posturi private, au sedii în edificiile Primăriei, în chiar centrul Chişinăului. Când şi în ce condiţii au fost semnate contractele de locaţiune?

— Contractele de locaţiune conţin greşeli enorme. Arenda propriu-zisă este una simbolică. Mai mult, din câte am văzut, contractele au fost semnate de nişte persoane care, la acel moment, nu erau abilitate să vizeze astfel de acte. În plus, ele sunt semnate în lipsa unor licitaţii şi în condiţiile nerespectării normelor legale.

Sunteţi membru al Partidului Liberal (PL)?

— Nu sunt, şi nici nu ştiu cum se depune o cerere de membru al vreunui partid. În opinia mea, oricine poate fi un funcţionar activ şi eficient fără a fi şi membru de partid. De altfel, mai sper, într-o zi, să revin la meseria mea de jurnalist. Şi din această cauză cred că nu ar trebui să devin membru de partid, mai ales că cei care m-au promovat în funcţia pe care o deţin la Primărie cunosc faptul că pot să fiu un om onest, corect şi dedicat muncii, fără a fi membru de partid.

Ce aţi remarca în mod special în viaţa politică din R. Moldova?

— Nu prea înţeleg de ce, după 2007, au apărut noi partide liberale. De ce toţi acei care au tot strigat că vrem să fim împreună nu au încercat să se coalizeze în jurul celor care deja au spart gheaţa.

De altfel, chiar liderul PL a făcut mai multe declaraţii, explicând că liberalii nu acceptă coalizarea cu oameni şi formaţiuni politice care, pe parcursul carierei, au colaborat cu regimul comunist…

— Cred că, dacă era vorba de o eventuală coalizare, ar fi trebuit să încerce iniţierea unor discuţii cu PL, formaţiune deja existentă. Eu nu cred că mai întâi îţi înregistrezi partidul, după care iniţiezi tratative de coalizare.

În contextul dispersării partidelor, care alte forţe din R. Moldova sunt unite?

– Cred că în toate sferele există o mare dezamăgire. Felul nostru de a fi orgolioşi şi invidioşi pe succesul altora ne face să fim dezbinaţi. Fiecare se vede şef, uitând că lider nu este cel numit pe hârtie, lider este cel pe care îl urmează oamenii, având încredere în el.

Ce v-a plăcut şi ce nu în cadrul Direcţiei Cultură?

— Atunci când am venit la Direcţia Cultură am constatat că se investeşte foarte puţin în creatori, în cei care generează evenimente culturale veritabile. Bunăoară, şcolile de artă. Este paradoxal că, în Chişinău, sunt şcoli de artă care nu dispun de un pian. La Şcoala de pictură «A. Şciusev», bunăoară, nu este un computer. La altă şcoală, «Alexei Stârcea», în scenă s-a format o fisură atât de mare, încât poţi vedea din încăpere tot ce se întâmplă în stradă. Vara mai e cum e, dar vine iarna… Am adus doar câteva exemple. Aceste probleme pot fi soluţionate, pot fi găsite resurse. Este de necrezut că o şcoală de arte din Chişinău, în care studiază câteva sute de copii, să nu aibă un computer. Aceste instituţii sunt foarte importante pentru societatea de la noi, acolo activează profesori de mare talent şi vocaţie. Cu siguranţă, merită să-ţi dai copilul la studii într-o astfel de şcoală, iar autorităţile trebuie să se preocupe constant de crearea unor condiţii adecvate de studii.

Şi bibliotecile, cum se descurcă?

— Reţeaua de biblioteci municipale cred că face faţă exigenţelor şi standardelor europene. Aici este meritul bibliotecarelor şi a managerilor de biblioteci, în frunte cu dna Lidia Culicovschi.

O situaţie mai nefirească s-a creat la Biblioteca «Maramureş», de pe str. Alba- Iulia, 83. Această bibliotecă se află în incinta casei şefului adjunct al Direcţiei Cultură, Tudor Bodrug. Contractele de locaţiune au fost semnate până la numirea mea în funcţie. Ştiu că s-au grăbit, anticipând un eventual refuz. Pentru chirie, din bugetul Primăriei sunt alocaţi peste 300 mii de lei pe an, plus cheltuieli de întreţinere.

De altfel, chiar Bodrug recunoaşte că are două afaceri importante: una — cu casa şi alta — cu scena Primăriei. Chiar de la începutul activităţii mele la Direcţia Cultură mi-a propus să colaborăm, «pentru a avea de toate». Mi-a mai spus că are prieteni peste tot… Nu-mi imaginez cum poţi să faci afaceri din bani publici…

Ce salariu are un şef de direcţie?

— Până a fi atestată ca funcţionar public, am avut un salariu de 1 700 de lei. Acum, după atestare, am 2 400 de lei. Dacă aş fi avut şi vechime, salariul ar fi fost mai mare. Colegii mei adjuncţi, care au o vechime mai mare în muncă, au un salariu ce depăşeşte 3 mii de lei.

Dar cum poţi trăi azi dintr-un salariu de 2 400 de lei?

— Foarte greu. Pentru a mă descurca, colaborez cu medii de informare din România, realizez scenarii pentru diverse sărbători corporative.

Cum îşi argumentează acuzaţiile consilierii municipali care spun că pentru organizarea sărbătorilor naţionale s-au cheltuit prea mulţi bani?

— Nu argumentează în nici un fel. La moment, există doar învinuirile aduse de Alexandru Roman, consilier PCRM, potrivit căruia au fost făcute cheltuieli inutile odată cu schimbarea scenei din faţa Guvernului spre str. Puşkin. Tot Roman afirmă că grupul de creaţie ar fi ridicat onorarii exagerat de mari. Consilierul susţine că 9 mii de lei pentru un grup de creaţie din 5 persoane ar fi exagerat de mult. Sunt nişte cheltuieli inevitabile, iar în raport cu eforturile depuse, acestea sunt minuscule. Să nu uităm că pentru organizarea unor sărbători naţionale se cheltuiesc sume de zeci de ori mai mari.

Ce sume de bani au fost alocate şi cheltuite pentru sărbătorile de la sfârşit de august?

— Pentru sărbătoarea «Limba noastră cea română» au fost alocaţi circa 200 mii de lei. S-a ţinut cont de faptul că aceasta e o sărbătoare naţională, un prilej în care nu poţi organiza acţiuni neînsemnate. Reproşurile consilierilor sunt o ofensă adusă artiştilor, or, la evenimente au participat toate formaţiile noastre muzicale care, în ultima perioadă, evoluează în special peste hotare. Să ne amintim când anume «Lăutarii» au evoluat ultima dată în Piaţa Marii Adunări Naţionale? Dar «Mugurelul», dar «Mărţişorul»? Pentru participarea la acest eveniment artiştii, bineînţeles, au fost remuneraţi. Poate unora nu le convine să cânte o piesă contra unei sume de 500 de lei, deoarece orice ieşire în scenă costă mult mai scump. Coafură, machiaj, manichiură, vestimentaţie, dar, în special, înregistrările îl costă pe un artist mult mai scump. Să nu uităm că artiştii sunt şi ei persoane care au de achitat diverse taxe. Cum poţi să spui că e prea mult să-i dai 1500 de lei unui artist de talia lui Nicolae Botgros, Ştefan Petrache sau Natalia Barbu? Din contra, se pare umilitor să plăteşti atât de puţin unor astfel de artişti.

Cât de disponibili sunt artiştii să înţeleagă că acestea sunt condiţiile?

— Din sute de artişti cred că doar vreo trei ne-au spus că un onorariu de 600 de lei este prea mic. Alţii, dimpotrivă, au spus că nu au avut asemenea onorarii niciodată de când evoluează pe la astfel de sărbători. Acest lucru îl confirmă şi actele contabile. Potrivit documentelor, un artist, până anul trecut, era remunerat cu un onorariu de cel mult 500 de lei.

În acest an, Lidia şi Radu Dolgan au ieşit în faţa publicului din PMAN pentru prima dată de la moartea lui Mihai Dolgan. Cum poţi să spui că 3 mii de lei este prea mult pentru aceşti artişti? E ca şi cum loveşti în calităţile şi în talentul lui Mihai Dolgan.

De ce unii artişti o duc bine, iar alţii rău de tot?

— E vorba, mai întâi, de nişte capacităţi de a-şi face un management bun din activitatea lor de artişti. Cei care au putut să iasă în România sau şi mai departe au reuşit să se afirme. Unii se descurcă bine şi aici. Nu văd nimic rău în faptul că, uneori, trebuie să cânţi la nunţi şi la cumătrii.

Sunt oameni bogaţi care propun să contribuie la dezvoltarea culturii?

— Există astfel de oameni de afaceri. Este cazul lui Iurie Borş, care a creat o orchestră nemaipomenită. Iurie Borş nu a pretins niciun ban din buget pentru Orchestra «Creator-Art», iar artiştii îşi dau seama că ieşirea în lume la spectacolele organizate frumos şi calitativ e tocmai ceea ce îşi doreau dintotdeauna.

Când şi cum vom sărbători Hramul Chişinăului?

— Hramul e pe 14 octombrie. Iarăşi, ne vom pregăti foarte serios pentru această sărbătoare. Deşi pe 11-12 octombrie se va sărbători Ziua Vinului, iar Hramul va fi într-o zi de marţi, vă asigur că va fi o sărbătoare veritabilă. Cred că vinul merită a fi sărbătorit, însă prin nişte acţiuni practice, prin crearea unor condiţii mai bune pentru vinificatori. Nu ştiu care va fi taxa de participare a vinificatorilor în acest an, dar ştiu că, la sărbătoarea precedentă, toate firmele care comercializează vin au achitat sume de 10 mii de lei şi mai mult.

Care va fi elementul inedit al Hramului Chişinăului?

— În prezent, pregătim un spectacol inedit. Ziua este preconizat un concert în Grădina publică «Ştefan cel Mare». Seara, în PMAN — un spectacol extraordinar cu cele mai mari nume ale folclorului românesc, precum Gheorghe Zamfir, Irina Loghin şi Fuego, «Lăutarii», fraţii Advahov, Zinaida Julea, Doina Sulac etc. Spectacolul folcloric va fi urmat de un concert destinat în special tinerilor.

Primarul Dorin Chirtoacă a declarat că, deşi va rămâne şi în continuare în funcţie, după 2009, intenţionează să participe la scrutin, având un loc pe lista electorală. Ce credeţi despre aceste intenţii?

— Cred că Dorin Chirtoacă este un lider care s-a impus deja. El discută şi analizează lucrurile, fiind şi foarte implicat în tot ce face. De altfel, primarul nu face lucruri de mântuială. Zi de zi, el încearcă să demonstreze că schimbarea este posibilă. În astfel de condiţii, de ce să nu se implice în campania electorală? Mi se pare o decizie corectă, or, Chirtoacă este un om deja implicat în politică. Şi decizia sa de a rămâne la Primărie este adecvată, deoarece cetăţeanul i-a acordat acest mandat. Dacă ar ascunde aceste intenţii, poate că ar fi de condamnat, dar dacă spune deschis, din start, că va rămâne la Primărie, dar că îşi va ajuta echipa în parlamentare, nu văd vreo problemă.

Ce aţi făcut în vacanţă?

— În acest an, nu mi-am permis o vacanţă. M-am pregătit foarte mult pentru sărbătoarea «Limba Noastră». Credeam că voi fi liberă după sărbătoare, însă acum nu mai ştiu dacă îmi pot permite. Dar nu îmi pare rău, pentru că prin astfel de evenimente îţi vezi rezultatul muncii. Sunt un om sănătos şi cred că voi rezista până la finele anului şi fără o vacanţă.

În ce relaţii sunteţi cu fracţiunea PPCD din CMC?

— Uneori nu îi înţeleg atunci când susţin că sprijină cultura, ştiinţa, educaţia şi învăţământul. De ani de zile au tot repetat că vor să majoreze salariile profesorilor, dar nu au mai reuşit să facă acest lucru. Atunci însă când noi am reuşit, şi-au atribuit succesul fără a sta pe gânduri. Mai mulţi profesori ne-au spus că au fost felicitaţi cu prilejul zilei de 8 Martie cu nişte cărţi poştale în care se spunea că salariile au fost majorate cu 20 % datorită consilierilor PPCD. Astfel de trucuri sunt prea ieftine. Cred că majoritatea profesorilor înţeleg că aceste tertipuri nu mai au vreo valoare. Eu îi respect ca şi colegi, ca şi oameni, atunci când realizează nişte acţiuni eficiente, atunci însă când fac jocuri depăşite, nu-i înţeleg.

Cât de eficientă poate fi presa în actualele condiţii din R. Moldova?

— Deşi rolul presei este mare, ar trebui ca şi cetăţeanul să fie interesat de o schimbare. Nu mai e timp şi loc pentru apatie şi indiferenţă. Este absurd şi ridicol să te vinzi pentru câteva kilograme de macaroane, când în joc este pus viitorul copiilor tăi.

Există sau nu, la Chişinău, o instituţie media pentru care ai vrea să lucrezi?

— Cred că da, doar că ar trebui să mi se accepte felul meu de a fi şi de a mă exprima.

Ce părere ai despre jurnaliştii care pleacă de la o instituţie media independentă la alta, afiliată politic, pentru un salariu mai mare?

— Personal cred că nu se merită banii. Pe parcursul primelor luni sau până la alegeri, poate că vor fi plătiţi mai bine, ulterior însă… Dacă aceştia cred că vor putea schimba lucrurile acolo, se înşeală. Mă întreb: oare cum poţi să te vinzi? O atare schimbare îi poate marca în viitor. O afacere din care câştigi doar bani, nu e o afacere bună.

Aveţi vreo incertitudine în viaţă?

— Ca şi alţii, din generaţia mea, m-am gândit mereu dacă e cazul să rămân aici sau să plec, pentru o viaţă mai uşoară, mai bună. Întotdeauna însă mi s-a părut că, dacă nu poţi demonstra ceva la tine acasă, în afară vei fi tratat ca un om ratat. Nu mi-ar plăcea să arătăm ca nişte rataţi care nu luptă pentru a schimba lucrurile în bine la ei acasă. De asta m-am ambiţionat să rămân acasă.

Vă mulţumim pentru interviu.

Pentru conformitate, EdG _ Ziarul de Gardă

1 COMENTARIU

  1. este intr-adervar o mare marsavie faptul cum activeaza si cum sunt dirijate acele mijloace media, in care canva oamenii au avut incredere. Ceea ce auzim azi la Antena C nu poate fi numit altfel decat dezinformare, sau, mai bine zis: lipsa de informare. Schimbarea grilei de emisie afecteaza ascultatorii, deoarece acestai deja se obisnuisera cu o vove in care puteau avea incredere. Multi nu-si dau seama ca a deventi periculos sa mai asculti azi Antena C, pentru ca tot ce poti auzi sunt ore interminabile de dedicatii muzicale. Se creeaza impresia ca cei care dirijeaza acum acest post de radio au intentia de a educa un ascultator ignorant. Oamenii nu-si mai pot exprima opinia despre ceea ce se intampla in tara. De ce? E simplu. Din aceeasi cauza din care la emisiunea „Povesti cu masti”(nit) nu se mentioneaza nici o data, nici nu se face macar cea mai mica aluzie la intentiile pe care le are, si pe care le realizeaza despotic guvernarea actuala.
    E motivant sa stim ca mai exista oameni carora nu le este frica sa dea asemenea interviuri.

LĂSAȚI UN MESAJ