RSS Feed

Un Radar SUA şi pentru Moldova

0

martie 25, 2007 by Românism

Planurile SUA de a amplasa o staţie radar în Republica Cehă şi o baza de interceptare a rachetelor în Polonia riscă să deterioreze şi mai mult relaţiile dintre SUA şi Rusia. Mai mult, discuţiile duse în jurul subiectului riscă să sporească disensiunile în cadrul NATO.
Planurile SUA de a-şi extinde scutul antirachetă în Europa de Est sunt reflectate pe larg în presa internaţională, iar discuţiile adepţilor şi adversarilor scutului sunt aprinse. În mass media moldovenească însă, subiectul aproape că lipseşte cu desăvârşire. Nu mai vorbim de discuţiile la temă şi la posibilităţile de participare ale RM la scutul antirachetă. Lucru regretabil, pentru că participarea Moldovei la scutul american ar putea aduce beneficii importante RM. Dar până a vorbi despre acestea, să trecem mai întâi în revistă istoricul planului american cu privire la amplasarea scutului antirachetă în Europa de Est, precum şi poziţiile părţilor.
Istoricul problemei
În ianuarie a.c., în cadrul planurilor sale pentru crearea unui scut de apărare antirachetă global, SUA au adresat cereri oficiale de amplasare a unei staţii radar în Republica Cehă şi o bază de interceptare a rachetelor în Polonia. Potrivit Washingtonului, extinderea scutului antirachetă în Europa de Est este necesară pentru apărarea continentului împotriva unei potenţiale ameninţări din partea Iranului sau a Coreii de Nord. Elemente ale scutului antirachetă sunt deja instalate în SUA, Marea Britanie şi Groenlanda. Pe lângă negocierile cu Varşovia şi Praga , SUA duce trative şi cu ţări din Caucaz în vederea extinderii scutului antirachetă.
Reacţia Moscovei
Planul SUA de a-şi amplasa sistemul antirachetă în Europa de Est şi Caucaz a trezit nemulţumirea Moscovei. Radarul din Cehia, conform experţilor ruşi, afectează securitatea Rusiei pentru că odată cu întrarea în funcţiune va fi capabil să motorizeze unităţile de rachete balistice ruse din parţile centrală şi de vest ale Rusiei, precum şi din cadrul Flotei din Marea Nordului. Rusia a promis un „răspuns adecvat”, deocamdată însă nu este foarte clar care va fi acesta. Şi probabil că nici Moscova încă un ştie exact cum să răspundă noii provocări la adresa securităţii sale. Generalul Baluevskii, şeful statului major al trupelor ruse a declarat la 15 februarie că Rusia, ca răspuns la amplasarea sistemului antirachetă american în Europa, ar putea să se retragă din Tratatul din 1987 pentru eliminarea rachetelor cu rază scurtă şi medie de acţiune (Intermediate-Range Nuclear Forces (INF) Treaty). Şi Nikolai Solovţov, Comandantul Trupelor de rachete strategice ruseşti (RVSN) a avertizat SUA că Moscova ar putea denunţa Tratatul INF. Mai mult, acesta a declarat că rachetele ruse ar putea, teoretic, să fie îndrepate în direcţia ţintelor din cadrul elementelor sistemului american de apărare antirachetă din Polonia sau Cehia. La Moscova se aud însă şi voci care cer acţiuni extreme, ca de exemplu instalarea de radare şi rachete ruseşti în „ţările prietene Cuba şi Venesuela” (Komsomolskaya Pravda, 7 martie 2007).

Disensiuni între ţările europene şi în cadrul NATO
Planurile Washingtonului au atras nu doar criticile Moscovei, dar şi ale Berlinului şi Franţei, tradiţionalii susţinători ai Rusiei. Cancelarul german Angela Merkel, s-a pronunţat pentru „o discuţie deschisă” cu Rusia în problema scutului antirachetă american, subliniind totodată că cel mai bun cadru de discuţii a chestiunii este NATO. Merkel a fost susţinută de ministrul german al Apărării, Franz Josef Jung, care a declarat că stabilirea bazelor în Europa de Est „ar putea afecta stabilitatea Europei şi conduce la o ruptură” şi a recomandat ca problema să fie discutată măcar între Rusia şi NATO. Ministrul german de Externe, Frank-Walter Steinmeier, a mers şi mai departe cu criticile sale. Într-un interviu acordat cotidianului Handelsblatt el a declarat că, înainte de a-şi extinde sistemul pentru a include baze din Europa de Est, SUA ar fi trebuit să ceară opinia Moscovei „dat fiind că aria de desfăşurare [a unităţilor] se apropie din ce în ce mai mult de Rusia”. El a pus, de asemenea, la îndoială faptul că sistemul american antirachetă din Europa de Est ar reprezenta o protecţie susbstanţială în faţa Iranului. „Dacă ne uităm pe hartă şi ne gândim la distanţa la care sunt capabile să zboare rachetele iraniene şi la nivelul de înarmare al ţării, toate argumentele americane par îndoielnice”. („RIA”, 19 februarie 2007). Şi preşedintele Franţei Jacques Chirac a apreciat, cu ocazia recentului summit european de la Bruxelles, că proiectul american riscă să creeze „noi falii de diviziune în Europa” sau o întoarcere la „o ordine mondială depăşita”.
Secretarul general al NATO, Jaap de Hoop Scheffer a opinat că instalarea scutului antirachetă american, doar în anumite ţări ale NATO, prezintă riscul creării unor diviziuni în sânul Alianţei. „Nu poate exista în NATO o ligă A şi o ligă B în materie de apărare antirachetă. Pentru mine, indivizibilitatea securităţii este linia de conduită”, a declarat Scheffer, într-un interviu acordat ziarului „Financial Times”. În continuare Jaap de Hoop Scheffer a sugerat ca sistemul american să fie completat printr-un sistem de apărare european, care să devină operaţonal în 2010. Pe de altă parte, el a respins criticile lansate de Rusia la adresa instalării unui sistem antirachetă în Europa, aratând că interceptoarele de rachetă din Polonia „nu ar diminua capacitatea unui prim atac rus” („Evenimentul Zilei” 13 martie 2007).
Ucraina – indecisă, Georgia – pentru
La 1 martie directorul Agenţiei pentru apărare antirachetă, generalul locotenent Henry Obering, a declarat la Bruxelles jurnaliştilor că trei din cele 10 elemente ale sistemului american antirachetă vor fi amplasate în Europa, inclusiv unul în Caucaz.. Radarul din Caucaz, conform declaraţiilor lui Obering, va avea sarcina de a identifica lansarea rachetelor la etapa iniţială, informaţiile fiind transmise radarului din Republica Cehă. („Izvestia”, 7 martie 2007).
Dat fiind faptul că oficialul american nu a specificat în ce ţară caucaziană va fi amplasat Radarul, experţii militari ruşi dar şi oficialităţile ruse s-au lansat în presupuneri, majoritatea lor considerând totuşi Georgia drept cea mai posibilă ţară gazdă a elementului antirachetă american. La 2 martie, ministrul de externe al Georgiei Gela Bezhuashvili a declarat că deocamdată Washingtonul nu a cerut Georgiei să amplaseze componente ale sistemului antirachetă pe teritoriul ţării”. Şi ambasadorul SUA la Tbilisi John Tefft a declarat jurnaliştilor că SUA nu planifică instalarea unor elemente antirachetă în Georgia. În acelaş timp, Nika Rurua, vice-preşedintele comitetului pentru apărare şi securitate a parlamentului georgian, a declarat, că dacă SUA doreşte să amplaseze un sistem antirachetă în Georgia, autorităţile georgiene sunt gata să examineze propunerea americană (ziarul „Rezonansi”, Tbilisi, 3 martie 07). Experţii ruşi sunt siguri ca dacă Georgia va primi o ofertă privind găzduirea unui radar pe teritoriul georgian, Tbilisi o va accepta cu plaăcere.
În Ucraina opiniile experţilor cu privire la amplasarea sistemului antirachetă în Europa diferă în dependenţă de orientarea lor politică. Pro-ruşii sunt împotriva scutului, pro-occidentalii îl consideră un element important „al sisitemului de apărare pan-european”. Printre acei de la urmă se numără şi Anatoliy Hrytsenko, ministrul apărării al Ucrainei, care s-a pronunţat în favoarea scutului la 16 martie în cadrul unei conferinţe desfăşurate la Khiev. (Interfax-Ukraina, 1043 gmt 16 martie 07). Două zile mai devreme, în cadrul unei conferinţe de presă la Kiev, Henry Obering, declarase că Ucrainei nu i-a fost făcută o ofertă de a găzdui elemente ale sistemului antirachetă american.
Moldova trebuie să ceară instalarea unui radar american pe teritoriul ei
După discursul vicepreşedintelui american Dick Cheney la Vilinus în care acesta, printre altele, a acuzat Rusia de „şantaj” şi „subminarea integrităţii teritoriale a vecinilor ei” preşedintele Putin a răspuns remarcilor lui Dick Cheney cu vestita metaforă despre „lupul flămând care mănâncă şi nu dă ascultare nimănui”. Politica Rusiei în Republica Moldova aminteşte astăzi aceeaşi metaforă – Rusia ocupă o parte a teritoriului RM, subminează statalitatea RM prin susţinerea separatiştilor de la Tiraspol, îşi menţine trupele de ocupaţie pe teritoriul RM contrar voinţei autorităţilor moldoveneşti, privatizează întreprinderile moldoveneşti din Transnistria la preţuri de nimic, etc. E naiv să aşteptăm că politica Rusiei faţă de Moldova să se schimbe în timpul apropiat, şi ca Moscova să respecte statutul de neutralitate al Moldovei. Deaceea credem că Chişinăul trebuie să revadă statutul de neutralitate al Moldovei şi să-şi proclame cursul integrării în NATO căt mai curănd posibil. Totodată, deoarece integrarea în NATO este un proces îndelungat şi care necesită ţărilor candidate realizarea unor reforme instituţionale şi standarde pe care Moldova cu greu le va putea atinge în următorii ani, credem că sistemul antirachetă american poate oferi Moldovei şansa de a adera la sistemul euroatlantic de securitate cu mult mai repede decât prin aderarea la NATO. Moldova trebuie să solicite Washingtonului ca unul din elementele sistemului antirachetă american prevăzut pentru Europa de Est să fie instalat în Moldova. Credem că o asemenea dorinţă din partea Moldovei va fi înţeleasă atât din partea opiniei publice interne cât şi a celei internaţionale. De vreme ce Rusia nu ne respectă neutralitatea şi nu-şi retrage trupele din Moldove, Chişinăul nu mai trebuie să se agaţe de naivul concept al neutralităţii.
Amplasarea pe teritoriul RM a unui component al sistemului american de apărare antirachetă ar avea cel puţin trei consecinţe pozitive majore pentru Moldova:
a) ar contribui la întărirea securităţii RM. În acest context, trebuie subliniat faptul că atât conducerea Cehiei cât şi cea a Poloniei văd în acceptarea sistemului american antirachetă o cale de „consolidare a securităţii” ţărilor lor. ( vezi „Nezavisimaya Gazeta”, 21 feb. 07; „Rossiiskaza gazeta”, 26 ianuarie 07). Şi aceasta atunci când Polonia şi Cehia sunt deja state-membre ale NATO;
b) ar spori susţinerea Chişinăului din partea SUA şi a statelor occidentale în proceul de reglementare a conflictului transnistrean, şi ar grăbi, deci, reîntregirea Moldovei;
c) ar contribui la revenirea Moldovei la sistemul de valori europene şi ar pune capăt pentru totdeauna aflării RM din sfera de influenţă a Rusiei
Nu ştim dacă poziţia geografică a Moldovei este favorabilă amplasării sistemului antirachetă american. Sperăm însă că aceasta permite totuşi instalarea unor componente ale scutului. La 2 septembrie 2005, în cadrul unei conferinţe de presă dedicată Zilei Armatei Naţionale, ministrul apărării al Moldovei V. Pleşca a declarat că armata naţională urmează să fie dotată cu un radar oferit de SUA (AP FLUX, nr. 8085, 2 septembrie 2005). Mai tărziu însă s-a precizat că „staţia de radar modernă” va fi dată Moldovei nu de SUA dar de NATO (Moldpres, nr. 10450m 9 septembrie 2005). Nu ştim dacă Armata Naţională a primit staţia radar amintită ori nu. Dar acest lucru nici nu este important acum. Important acum este faptul că discuţiile de atunci sugerează că şi în Moldova este posibil să fie instalate sisteme antirachetă. Rămâne doar ca Conducerea Moldovei să aibă curajul să facă demersurile necesare pe lângă administraţia SUA şi să valorifice oportunitatea ce există. Şi aceasta chiar dacă Rusia ne va ameninţa cu noi sancţiuni şi se va „răsti” la noi.

autor:Ion Constantin,
Pentru FLUX

sursa:http://www.flux.md/p/index.php?action=show&idu=19817&cat=Editia%20de%20Vineri&rub=Amicii%20NATO&num=12


0 comments »

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Caută

Comentarii Recente

ChatVorbește instant cu noi !+