RSS Feed

Un strigăt de durere al unui savant către opinia publică internaţională

0

mai 29, 2008 by Românism

m
Acum 11 ani, la 3 iulie 1997, în faţa Consiliului Ştiinţific Specializat al Institutului Naţional de Ecologie (INE) al Academiei de Ştiinţe din Republica Moldova, am susţinut teza de doctor habilitat, intitulată „Principiile morfo-funcţionale şi ecologice ale proceselor parazitare”, Consiliu care a votat în unanimitate pentru a mi se conferi gradul ştiinţific de doctor habilitat în biologie. Dar nici până astăzi nu mi s-a înmânat diploma respectivă, fiind în acest răstimp tratat cu indiferenţă şi supus de mai multe ori umilinţei.

Epopeea respectivă a constituit obiectul unei serii de articole, apărute în presa timpului, din care pot fi desprinse mai multe amănunte despre sabotajul organizat contra susţinerii tezei mele, dar şi despre felul în care s-a produs reţinerea înmânării diplomei mele de doctor habilitat.

Şapte ani de-acasă

M-am născut la 15 mai 1937, în comuna Horăşti, judeţul Lăpuşna, România, într-o familie de oameni nobili, creştini şi, după cum accentuează Declaraţia Universală a Drepturilor Omului – liber şi, bineînţeles, aflat sub protecţia statului al cărui cetăţean sunt. Însă în realitate, din totalul de 7 decenii de ani pe care Bunul Dumnezeu mi i-a dat să-i trăiesc pe acest pământ, am avut parte doar de acei 7 ani de acasă, în care părinţii ne-au inoculat Credinţa în Dumnezeu şi respectarea întocmai a celor 10 Porunci, Devotamentul faţă de Patrie şi Dragostea faţă de toată lumea, Onestitatea – până într-atât, încât chiar dacă am ajunge să murim de foame, să nu ne atingem de bucăţica de pâine care nu ne aparţine.

Tăticul nostru ne mai îndemna ca în viaţă să fim măcar oleacă nemţi, în sensul pedantismului, acurateţei, corectitudinii etc. Acasă, am mai învăţat şi multe alte lucruri bune care, atunci când năluca comunistă a pătruns prin părţile noastre – au fost ignorate de „ideologia bolşevică”. Tot atunci, NKVD-iştii l-au rupt pe tăticul de la familie şi l-au deportat în Siberia, unde a fost maltratat şi terorizat, fiind în permanenţă supus torturilor, interogatoriului şi bătut cu pistolul în cap, spunându-i-se că-i canalie românească, care a făcut propagandă în biserică contra puterii sovietice. Aşa i-au distrus sănătatea, neavând nici o vină. Să te declare vinovat nişte neoameni, doar pentru faptul că eşti preot?!

Aşa am rămas noi, 3 copii mici, cu mămica, tot ca nişte condamnaţi, umiliţi şi porecliţi că suntem feciori de popă, fiind nevoiţi să ne oploşim pe lângă bunicile noastre, să suferim şi foamea organizată, până când nu le-au ridicat şi pe ele în „siberii de gheaţă”, de unde bunica, Vera Neaga, din Băcioi, nu s-a mai întors, rămânând să zacă pe veci acolo, în pământ străin, iar a doua bunică, Olga Castraveţ, din Ţâpala, s-a întors bolnavă şi distrusă, oploşindu-se şi ea pe lângă apropiaţi, pentru că aşa şi nu i-au mai întors casa proprie după ce a fost ridicată, aşa că n-a mai trăit nici ea prea mult şi a plecat către Lumea celor Drepţi.

Noi contacte cu o lume nebună

Prin urmare, am fost nevoiţi, toate cele trei vlăstare, să ne căpătăm din fragedă copilărie, prin munca proprie, o bucăţică de pâine. Tăticul, din Siberia, prin scrisori, ne susţinea moral şi ne încuraja, încredinţându-ne că Dumnezeu neapărat o să ne ocrotească de toate cele rele şi o să ne ajute în toate cele bune, şi-n izbândă, şi mereu ne îndemna să învăţăm cu sârguinţă. Îi răspundeam că suntem eminenţi, îndeplinindu-i povaţa părintească.

În şcoală, la lecţii, ascultând atent profesorii, îndeosebi când ei ne povesteau despre savanţii care au făcut anumite descoperiri, dar şi mai citind despre viaţa oamenilor iluştri din ştiinţă, îmi doream şi eu să devin savant.

În 1956, am absolvit cu menţiune Colegiul de Medicină Veterinară din Cricova, obţinând şi o recomandare specială, ca unul dintre cei mai buni absolvenţi, care mi-a dat dreptul să fiu admis fără examene la Facultatea de Medicină Veterinară din Belaia Ţerkov, Ucraina, pe care am absolvit-o cu succes în 1961. După absolvirea facultăţii, am lucrat 3 ani ca medic veterinar în satul Talmaza, actualul raion Ştefan Vodă, aplicând în practică tot ce-am însuşit la facultate, totodată, reuşind să determin cele mai importante probleme în domeniu şi să mă pregătesc insistent pentru aspirantură.

Astfel, în 1964 am susţinut examenele de admitere la Aspirantura de pe lângă Institutul de Zoologie al Academiei de Ştiinţe a Republicii Moldova. Dar, întrucât în domeniul temei alese (problema toxoplasmozei), în republica noastră nu erau specialişti, am fost trimis la Institutul de Zoologie al Academiei de Ştiinţe a Republicii Kazahe din Alma-Ata, având posibilitatea să învăţ în una dintre cele mai performante Şcoli de Parazitologie din lume.

În baza datelor experimentale acumulate, în 1969, am prezentat şi am susţinut cu succes teza de doctor în biologie, după care, cu o deosebită pasiune, m-am aprofundat în cercetările ştiinţifice. Astfel, Institutul de Zoologie al Academiei de Ştiinţe a Moldovei a devenit a doua mea casă, unde am parcurs calea de la laborant până la şef de Laborator, ieşind la pensie decorat cu medalia „Veteran al Muncii”.

Pe potecile ştiinţei

De la bun început, mi-am întocmit un plan, pornind de la ipoteza de lucru, care presupunea că în baza oricărui proces epidemic persistă un proces parazitar (elementar, biotopic, regional, continental sau global). Drept rezultat al multiplelor investigaţii experimentale, „presupunerea” mea a devenit o ipoteză ştiinţifică.

O mare parte din materialele experimentale le-am colectat pe parcursul a circa 10 ani, participând permanent la lucrările expediţiilor dedicate cercetărilor de evidenţiere a infecţiilor şi invaziilor cu focalizare naturală, organizate, pentru prima oară, în Republica Moldova de minunatul savant, profesorul Petru Iarovoi, şeful Laboratorului Arbovirusologie, de pe atunci, al Institutului de Epidemiologie şi Microbiologie al Ministerului Sănătăţii, acoperind cu cercetările respective întreg teritoriul republicii, în toate anotimpurile. Expediţiile au fost efectuate cu un „Laborator mobil”, dotat cu toate dispozitivele necesare pentru efectuarea cercetărilor în câmp, unde am reuşit să colectăm şi să efectuăm autopsia parazitologică a peste 10 000 de exemplare de mamifere şi păsări sălbatice şi sinantrope, care ţineau de 137 de specii din diverse grupe sistematice. Subliniez faptul că, în permanenţă, personal, am realizat autopsia animalelor colectate şi, totodată, am pregătit peste 25 000 de preparate totale (frotiuri din creier şi sânge, amprente din plămâni, muşchi ai inimii, din ficat, rinichi, splină etc.). După efectuarea cercetărilor speciale ale materialelor acumulate, am verificat în repetate rânduri concluziile formulate, mai efectuând diverse investigaţii parazitologice asupra a circa 3 000 de bolnavi cu diagnosticul incert (din policlinici, spitale şi cadavre din morgi) şi a mii de animale de fermă.

Sintetizând rezultatele cercetărilor ştiinţifice obţinute, ulterior, am confirmat ipotezele ştiinţifice înaintate anterior, în baza cărora am reuşit să formulez o concepţie fundamentală, elaborând „Teoria proceselor parazitare”, care s-a dovedit a fi o formulă universală, prin intermediul căreia poate fi elucidată orice problemă parazitologică.

Pe parcursul anilor, participând la diverse foruri ştiinţifice, am avut, de asemenea, posibilitatea să mă întâlnesc şi să discut, despre rezultatele acestor cercetări, cu numeroşi savanţi vestiţi, atât din fosta URSS, cât şi de peste hotarele ei, care au dat o înaltă apreciere rezultatelor obţinute. Aşa, de exemplu, la Congresul Unional, în Vilnius (1983), parazitologul principal al Ministerului Sănătăţii din URSS, care prezida Congresul, prof. Andrei Ia. Lâsenko, din Moscova, după ce am dat citire referatului despre diverse forme de interrelaţii dintre gazdele paraziţilor, a spus: „Multstimaţi colegi, ascultând atent referatul Dr. I.Castraveţ, îmi dau seama că acum asistăm la deschiderea unui nou capitol în Parazitologie”. Ulterior, Prof. Tamara V. Beier, din Sankt-Petersburg, a scris, printre altele, în referinţa sa pe care mi-a trimis-o la teza de DH: „Termenul „Interrelaţiile dintre gazde”, pentru prima oară, a fost introdus în ştiinţa mondială de Dr. I.Castraveţ. Peste ani, Revista Română de Parazitologie scria: „ În 1997, la Institutul de Ecologie al Academiei de Ştiinţe din Republica Moldova, Chişinău, este susţinută teza pentru obţinerea titlului de doctor habilitat, de către dr. I. Castraveţ, specialist parazitolog bine cunoscut, membru al Asociaţiei Parazitologilor din România. Tema lucrării se referă la procesul parazitar. Meritul autorului constă în faptul că a dezvoltat în mod creator o concepţie ştiinţifică de largă deschidere, privind complexitatea proceselor parazitare. Autorul are o seamă de contribuţii originale de înaltă gândire, pe care, deocamdată, unii nu le înţeleg, dar timpul va aduce lumina necesară clarificării”.

Apreciat pretutindeni şi desconsiderat acasă

Pe parcurs, am primit multiple scrisori de apreciere şi recunoştinţă a rezultatelor mele ştiinţifice, din toate părţile lumii – din Australia, din Japonia, din China, din multe ţări europene, în special din Statele Unite ale Americii, de unde prof. J.M. Evans îmi scria: „Dragă Dr. Castraveţ, felicitări pentru îndeplinirea exemplară a lucrării. Vă felicit pentru splendidul exemplu pe care Dvs. îl daţi colegilor şi Societăţii Ştiinţifice!”. Tot savanţii din SUA mi-au propus să accept includerea mea în ediţia a şasea a Îndreptarului Internaţional despre cei mai remarcabili savanţi din lume. De două ori (1997 şi 2000) am fost înaintat spre a figura în lista Oamenilor anului în Ştiinţă, totodată, oferindu-mi-se „Medalia de Onoare”, pentru succese remarcabile în ştiinţă şi alte menţiuni. Din limită de spaţiu mă opresc aici.

Aşadar, totalizând rezultatele ştiinţifice obţinute, am pregătit teza de doctor habilitat, dar din momentul în care „binevoitorii” mei au aflat acest lucru, au şi început discriminările în cauză, fiind atacat în permanenţă de invidia şi atitudinea răuvoitoare a unor persoane pizmaşe. După susţinere, aceiaşi „binevoitorii”, aflând de reuşita mea, au pus la cale o adevărată teroare, trimiţându-mă la „ghilotina” Comisiei Superioare de Atestare (CSA). Diploma de DH n-am primit-o nici până în prezent.

Din această cauză, după înaintarea multiplelor adresări către diferite instanţe, am insistat ca problema în cauză să fie examinată la şedinţa Prezidiului CSA, care a avut loc la 29 aprilie 2004.

La şedinţă, s-a anunţat că în arhiva CSA a fost găsit demersul Consiliului Ştiinţific al INE, în care se solicita permisiunea de susţinere a tezei de doctor habilitat. S-a mai pus problema: „De ce din partea CSA nu există un răspuns la acest demers?”. Fie pozitiv, fie negativ. Cu toate acestea, CSA a decis să susţin teza a doua oară, fapt cu care nu am fost de acord.

Comitetul Helsinki pentru Drepturile Omului din Republica Moldova, în răspunsul la demersul meu, a calificat acest gest violare a dreptului petiţionarului la răspuns în termenul stabilit de lege.

Apel la justiţie

Văzând că Prezidiul CSA ţine morţiş la „dogma” sa, am înaintat un demers către Curtea de Apel Chişinău, care a declarat ilegal refuzul Consiliului Naţional pentru Acreditare şi Atestare (noua denumire a CSA – n.a.) de a recunoaşte valabilitatea susţinerii tezei de doctor habilitat în Consiliul Ştiinţific Specializat D 03.93.50 de pe lângă Institutul Naţional de Ecologie. CNAA a fost obligat să iniţieze procedura de confirmare a tezei de doctor habilitat menţionate şi conferirea titlului ştiinţific conform cerinţelor prevăzute la momentul susţinerii tezei.

De remarcat că la şedinţele Curţii de Apel Chişinău au participat profesorul Anatol Rotaru, reprezentantul CNAA, şi academicianul Ion Dediu. Academicianul Boris Melnic, fostul preşedinte al CSA, a refuzat să se prezinte la proces.

CNAA a atacat decizia în cauză la Curtea Supremă de Justiţie, care, fără nici o analiză a cazului, a anulat Hotărârea Curţii de Apel.

Acum doi ani, Laboratorul de Parazitologie al Institutului de Zoologie a anunţat un concurs de ocupare a funcţiilor vacante şi am înaintat şi eu documentele, dorind să revin de unde am fost „plecat”, să pot să continui cercetările în domeniu şi să lucrez asupra materialelor acumulate de o viaţă, rămase în biroul 428, în safeul în care erau şi toate actele personale, şi medalia „Veteran al Muncii”, chiar şi portmoneul cu bani, mai multe invenţii şi descoperiri ştiinţifice şi multe alte lucruri personale. A mai rămas şi un box plin cu manuscrise, multiple mape cu manuscrise, cu cifrul „Materiale de Construcţie”, pline cu diverse ipoteze, planuri de perspectivă şi, în special, multiple caiete cu menţiunea „Scopuri apropiate şi îndepărtate”, materiale pregătite pentru publicare, inclusiv monografia „Meditaţii asupra sensului vieţii (Conceptul vieţii)”, pe care am vrut s-o dau publicităţii, multiple conspecte ale lucrărilor importante în domeniu şi, desigur, comoara mea ştiinţifică – comoară fără preţ – colecţia de peste 25 000 de preparate totale şi multe alte lucruri acumulate de o viaţă. Au mai rămas şi dulapuri pline cu cărţi importante – biblioteca mea personală, care prezenta în majoritatea sa cărţi rare, şi multe alte materiale, care trebuia să le scot la lumină.

Dar, cu mare părere de rău, dorinţa de a reveni în biroul meu pentru a avea acces la propria „bogăţie”, s-a dovedit a fi un simplu vis, un vis care nu s-a împlinit, pentru că la concurs am fost „tăiat” chiar la nivel de laborator. Era clar că foştii, odinioară, colegi erau „preveniţi” să procedeze anume astfel.

Intrând în biroul 428, atunci când am înaintat documentele la concurs, am constatat că biblioteca mea a dispărut, toate lucrurile mele au fost ticsite în box, în special, erau boţite şi distruse cutiile cu preparatele totale. Constatând situaţia dată, am scris un Demers Preşedintelui Academiei de Ştiinţe, dl Gh. Duca, şi în paralel am apelat la Parlament. Spre stupefacţia mea, atunci când din partea Legislativului a venit o Comisie, am constatat că în box nu mai era nimic – totul a fost lichidat. Acesta a fost, cred că, cel mai greu moment din viaţa mea, din care cred că numai Bunul Dumnezeu m-a ajutat să ies. Atunci mi-am amintit cu cât greu am acumulat toate acestea, pentru că toată viaţa am muncit din noapte până-n noapte, adesea şi nopţi întregi, iar în expediţii, de multe ori, mi-am riscat viaţa.

După o perioadă de timp, şi la Academie s-a organizat o „comisie” care trebuia să constate unde au dispărut toate lucrurile mele, şi care, până la urmă, în bătaie de joc, mi-a comunicat că acolo n-a fost nimic, membrii acesteia întrebându-mă despre ce colecţie este vorba.

Asta în condiţiile în care, cu acest trist prilej, Centrul Naţional Ştiinţifico-Practic de Medicină Preventivă, cu care am colaborat mai mulţi ani, nota: „Ţinem să confirmăm că dl Ion Castraveţ a colaborat cu noi, cercetătorii ştiinţifici ai Laboratorului Infecţiilor cu focalizare naturală al Institutului de Igienă şi Epidemiologie al Ministerului Sănătăţii din Republica Moldova, pe parcursul a circa 10 ani. Confirmăm, de asemenea, că dl Ion Castraveţ a participat personal la autopsia a miilor de mamifere şi păsări (sălbatice şi sinantrope), întru determinarea şi aprecierea nivelului de infestări a acelor animale cu diverse specii de paraziţi patogeni pentru animale şi om”.

Bine faci, rău ajungi?

Deşi toată viaţa am fost umilit şi nedreptăţit, cu toate că parcă n-am făcut niciun rău nimănui (desigur, poate că şi eu, ca orice om, am comis greşeli), m-am străduit să fac numai fapte bune…

Tocmai de aceea nu pot să mă împac cu situaţia în care am fost pus. Iată de ce insist ca acei care m-au tratat în halul acesta să-mi restituie tot ce mi-au luat (furat).

Şi, necondiţionat, să-mi înmâneze Diploma de DH, măcar astfel compensându-mi prejudiciile morale cauzate, măcar astfel să fiu răsplătit pentru retrăirile mele, pentru toate suferinţele mele zilnice, pe parcursul celor 11 ani de la urmă.

Închei acest text, cu titlu de scrisoare deschisă, cu o întrebare pe care o adresez celor care m-au oropsit şi mă mai oropsesc: „Chiar nu aveţi un Dumnezeu deasupra voastră?”. Va veni, la sigur, şi timpul când veţi fi judecaţi cu altă judecată.

http://www.flux.md/articole/3330/


0 comments »

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

ChatVorbește instant cu noi !+