Un vis devenit realitate – cetăţenia românească

4
5

DSC000481

Ceea ce vedeţi în poză este o scrisoare primită de o persoană pe care o cunosc. Este basarabean, iar scrisoarea este unul din ultimii paşi realizaţi înainte de a primi cetăţenia românească. Ultimul, ultimul îl va face atunci când va depune jurământul. A fost o cale lungă până la această scrisoare şi mult chin. Dacă nu greşesc a depus actele pentru a primi scrisoarea şi implicit cetăţenia română prin 2000. I-a fost greu. A făcut nopţi albe sub pereţii direcţiei pentru Cetăţenie din Bucureşti. A suportat frig, ploaie, vânt, foame, oameni nervoşi, cozi enorme… Toate pentru o hârtie.

Trecând prin acestea nici nu mai ai putere să te bucuri. S-a bucurat însă. Eu m-am cutremurat de această nedreptate: există români şi încă foarte mulţi, cărora nu le pasă sau nu le place de ce scrie în paşaport; şi sunt români care se luptă să li se scrie în actul de identitate că sunt români. Ironia sorţii.

Sursa: Cojocari Vitalie

4 COMENTARII

    • Istoria nu e siplma si povestea cu Katyn-ul e doar un atom dintr-un univers. Ca sa nu ocup spatiul degeaba cu comentarii proprii mai mult sau mai putin inspirate ii dau cuvintul lui Tudor Arghezi:Cum valabile sînt şi azi, pentru că se referă la o naţie, şi nu la un moment al acesteia, observaţiile din “Însemnări ruseşti”, iscălite de Arghezi în “Revista Fundaţiilor Regale”, nr. 8-9, 1 august – 1 septembrie 1941. Scriitorul adună aici, sub genericul dat de subtitlul “Dintr-un caiet din străinătate”, texte risipite prin reviste, disparat, despre experienţa sa din Elveţia. Aici, el a putut cunoaşte moravul rusesc în toată splendoarea bizareriilor sale, înainte de lovitura de stat bolşevică. “Însemnările” explică nu numai Rusia, dar şi Uniunea Sovietică, nu numai pe ruşi, dar şi pe comuniştii de peste Nistru, nu numai pe ţar, dar şi pe Stalin.Adevărul este că între europeni şi ruşi e o diferenţă ca de la ied la hipopotam. E o lume de stupefacţii şi gigantisme. Definirea spiritului rusesc porneşte de la diferenţa cosmică faţă de spiritul european. A căuta să-l înţelegi după normele firescului e o întreprindere zadarnică.Dacă mintea noastră merge la dreapta, mintea rusească o ia de-a-ndaratele şi săgeata ei de manometru tremură şi sare peste intervale. Au alte filozofii, chiar alte matematici. Ruseşte, una cu trei face între şapte şi nouă şi minusul e cubat. De două ori patru e unsprezece sau treizeci şi cinci. Conflictul de caracter ia la ruşi proporţii elefantiazis fantastice şi se tîrăsc (sic !) între Adam, Iov şi Apocalips. Capriciile rusoaicei au extravaganţa religioasă a unui asasinat, calm ca o binecuvîntare. Neamul ăsta, pe care îl cunosc în străinătate, în exemplarele lui princeps, poate să fie internaţional şi naţionalist şi şovin în acelaşi timp, pravoslavnic bigot şi ateu, de-a valma. La el, contradicţia se armonizează. Lucrurile ce se bat cap în cap îşi împletesc coarnele într-o logică înspăimîntătoare. Diametralele opuse duc la unicul oblic şi la sinteza neagră.Ţarul te poate pofti la masă cu dragoste creştină şi respectuos de rangul şi de individualitatea omului poftit. La friptură, i se pare ceva şi te aruncă pe fereastră. Apoi, trage fum din lulea şi cugetă. Rîde la snoavele unui gîdilici de Curte. Face o metanie mare, cu închinăciunea dusă la frunte, din pămînt. Surpriză ! Surprise ! Un literat român, prin talent şi artificii artistice, lămureşte mai multe decît nenumărate studii academice sau “pamflete” politice. Deşi asemenea lucruri, aşa cum spune maestrul, nu pot fi înţelese cu adevărat, cugetările de mai sus dezvăluie aberantele mecanisme politice ale uriaşului stat. Prin consecinţă, în faţa evenimentelor ulterioare, nu vom mai pierde vremea cu perplexităţi năuce.

LĂSAȚI UN MESAJ