RSS Feed

Unionismul capătă turaţii în Republica Moldova

0

iunie 13, 2015 by Marcela Tusca

unireMitingul şi marşul unionist de la Chişinău care a avut loc sâmbătă, 16 mai, pentru a comemora 203 ani de la prima ocupaţie rusească a teritoriului dintre Prut şi Nistru, în 1812, a adunat un număr mai mare de manifestanţi decât oricând în ultimii ani şase ani, de când se organizează regulat manifestaţii unioniste. S-au înaintat cifre de ordinul a 20.000 sau 30.000 de manifestanţi (organizatorii), sau 5000 (poliţia şi unele surse mass-media).

În finalul mitingului a fost anunţată o altă manifestaţie unionistă pentru data de 5 iulie. Aceasta se va numi „Marea Adunare Naţională”, ceea ce indică, probabil, intenţiile organizatorilor de a aduna în Piaţa Marii Adunări Naţionale mult mai mulţi manifestanţi decât pe 16 mai. Am observat pe reţelele de socializare o mulţime de discuţii în contradictoriu în aceste zile: e bine că s-a organizat această manifestaţie? E rău? Eu nu voi înainta judecăţi de valoare aici. Voi spune doar că manifestaţia de sâmbătă este deja un fapt împlinit, iar de acesta trebuie să se ia act. Primul care trebuie să ia act de manifestaţia unionistă de pe 16 mai este Bucureştiul. Bucureştiul oficial, prin intermediul preşedintelui Iohnannis. Acesta nu are obiceiul predecesorului său, Traian Băsescu, de a menţiona des Republica Moldova şi obiectivul asistenţei faţă de aceasta, pentru integrarea în Uniunea Europeană sau poate chiar pentru unirea cu România. Iohannis a spus la un moment dat, după ce a câştigat alegerile, că „ unirea e un lucru pe care doar Bucureştiul îl poate propune şi doar Chişinăul îl poate accepta”. Înţeleg că relaţiile cu Chişinăul oficial sunt de o anumită natură: România a recunoscut independenţa Republicii Moldova, n-are de ales decât s-o respecte, există relaţii diplomatice, tratate semnate, e.t.c.

Însă vedem că mai există şi un Chişinău neoficial dar care pare că se află într-o continuă ascensiune. Acesta întrevede doar unirea cu România ca soluţie pentru problemele Republicii Moldova. Este o opinie care vizează direct România şi pe care Bucureştiul nu o poate ignora. Apoi, dacă la manifestaţia din 5 iulie vor fi prezente sute de mii de persoane şi vor scanda pentru unirea cu România, Bucureştiul va tăcea de asemenea? Atunci va fi cel puţin bizar, şi de neînţeles. Răspunsul Bucureştiului trebuie să conţină şi posibilitatea că la acea ofertă sau propunere despre care vorbea preşedintele Iohannis trebuie să se înceapă lucrul, la nivel oficial. Pentru ca atunci când aceasta va deveni posibil de înaintat, Bucureştiul să fie pregătit. Nu e neapărat necesar ca acest proces de elaborare a ofertei de unire înaintate Republicii Moldova să fie făcut public chiar acum, însă este important ca Bucureştiul să aibă un scenariu de urmat pentru orice posibilitate pe linia relaţiilor cu Republica Moldova.

Dacă numărul simpatizanţilor ideii unirii va creşte în continuare în Republica Moldova, se impun anumite proceduri de organizare care să întrunească populaţia cu opţiuni unioniste şi să asigure vizibilitatea corespunzătoare a acestei opţiuni în spaţiul public. Printre acestea se numără şi anunţarea creării Blocului Unităţii Naţionale (BUN), format din câteva entităţi ale societăţii civile din Republica Moldova care militează pentru unirea cu România. Acest proces de strângere a rândurilor şi de coagulare a forţelor este normal, însă el trebuie însoţit de crearea unei structuri comune de conducere şi de comunicarea între liderii organizaţiilor non-guvernamentale membre, altfel iniţiativa va capota aşa cum s-a întâmplat şi în alte cazuri.

Organizatorii manifestaţiilor de pe 16 mai au încă o iniţiativă de propus pentru societatea din Republica Moldova. Estre vorba despre „Pactul pentru unire”, un set de angajamente care pot fi asumate de candidaţii la alegerile locale din 16 iunie. Printre aceste angajamente se numără:

–          „Apariţii publice în care să susţină în perioada electorală reunirea celor două state de limbă, cultură şi istorie română şi recunoaşterea existenţei unui singur popor pe ambele maluri ale Prutului”

–          „Cooperarea cu societatea civilă unionistă şi autorităţile celor două state româneşti în vederea organizării de evenimente cuturale care să promoveze idealul unităţii naţionale”,

–          „Acordarea de facilităţi companiilor din România în vederea extinderii activităţii pe teritoriul comunelor, raioanelor şi oraşelor din Republica Moldova administrate de către semnatarii pactului”,

–          „Exercitarea de către aleşii locali a unui lobby în cadrul partidelor politice, în raport cu Parlamentele, Guvernele şi Preşedinţiile celor două state, spre a cataliza formarea deciziei politice care să transforme idealul reunificării româneşti în obiectiv naţional, asumat de clasa politică din ambele state”,

–          „Facilitarea efectuării donaţiilor de carte de către societatea civilă unionistă sau de către orice alte entităţi interesate din România şi din diaspora română”.

Această iniţiativă repetă o măsură similară din România, când la alegerile parlamentare din 2012 s-a elaborat un pact similar, semnat de peste o sută dintre cei care au fost aleşi ca deputaţi sau senatori. Dintre aceştia, o parte sunt acum membri ai grupului parlamentar al unirii din Parlamentul României, o entitate care se ocupă de promovarea ideii unirii cu Republica Moldova la nivelul instituţiei legislative a României şi prin iniţiative care pot fi realizate de la nivelul unor deputaţi sau senatori. În condiţiile Republicii Moldova, acest pact pentru unire reprezintă mai curând un fel de test pentru a vedea câţi dintre candidaţi au curajul să şi-l asume. Personal, nu cred că rezultatele vor fi foarte bune, deoarece candidaţii din partea partidelor sunt mult mai puţin independenţi decât cei din România şi depind de voinţa liderilor ierarhic superiori din formaţiunile lor politice. Aceştia, la rândul lor, nu vor privi cu ochi buni iniţiativa deoarece majoritatea partidelor politice din Republica Moldova se opun sau sunt indiferente faţă de ideea unirii cu România. Ceea ce contează cel mai mult e că mitingul şi marşul din 16 mai s-au desfăşurat în mod paşnic şi că mişcarea unionistă din Republica Moldova reuşeşte să-şi sporească adepţii, fiind o garanţie în plus pentru ieşirea din orbita Rusiei şi intrarea ireversibilă în spaţiul valorilor europene.

Dan Nicu
Citeste mai mult: adev.ro/nolzlb


0 comments »

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Caută

Comentarii Recente

ChatVorbește instant cu noi !+