RSS Feed

Unirea? Subiect delicat

0

iunie 27, 2007 by Românism

La 91 de ani, soţii Bacalbaşa preferă să nu se mai gândească la locurile natale şi ororile comunismului
Soţii Nicolae Dobrovici şi Veronica Bacalbaşa sunt o familie respectată în Galaţi. La 91 de ani, cei doi au în spate o istorie plină de împliniri, dar şi de vicisitudini ale soarţii. Basarabeni la origini, au ajuns în România în urma evenimentelor tulburi din anii ’40.

Povestea celor doi români basarabeni începe cu multe secole în urmă. Veronica este descendentă directă a lui Hristofor Carol Sicard, fiu nelegitim al lui Armand Emmanuel Sophie Septemanie du Plessis – duce de Richelieu şi al Nataliei Kraft, fiică a celebrului general rus Nicolae Kraft. Nicolae Dobrovici reprezintă un nume al elitei culturale româneşti. Familia ajunge în România din sudul Macedoniei şi se apucă de comerţ naval. Li se scufundă o navă, care transporta porci în Turcia, evenimentul ducând la falimentul afacerii. Unul din fraţi ajunge în Basarabia, unde, la Orhei, construieşte una dintre cele mai mari ferme din stânga Prutului. Banii şi poziţia socială vor implica familia inclusiv în viaţa politică a României Mari. Drama familiei Bacalbaşa ia proporţii apocaliptice în momentul în care ruşii pun mâna pe Basarabia.

AMINTIRILE DOR. Veronica a văzut lumina zilei acum 91 de ani, „într-o gospodărie frumoasă, lângă Vadul lui Vodă”. Provenind dintr-o familie burgheză, studiază medicina, pe care începe să o practice la Chişinău. „În noiembrie 1941 l-am cunoscut pe Nicolae. Lucra pentru Pescăria Basarabia. Făcuse congestie pulmonară. După cum vedeţi l-am tratat bine”, rememorează doamna Bacalbaşa amorul nebun început în salonul de spital. Apoi a venit în România. Împreună cu soţul, Nicolae. A dat viaţă la doi copii, Nicolae şi Gheorghe, ambii fiind în prezent medici. „Dar vremurile erau grele. Copiii i-am născut gemeni, în ’44, în timp ce Bucureştiul era bombardat. Pe mama au executat-o ruşii, iar tata a reuşit să ajungă în România. Ne confiscaseră tot. Era foarte greu”, spune doamna Veronica. În Basarabia nu a mai fost. Nu a mai avut de ce să o facă. „Ştiu că au pus tunurile pe conacul familiei. Că Vadul lui Vodă este acum al celor cu bani din Chişinău şi s-a transformat într-un fel de staţiune. Oricum, familia mea a lăsat amprenta în istoria locului. Dar cine să-şi mai amintească de ceea ce au înfăptuit cei din familia Sicard, comuniştii?” Profesorul universitar Nicolae încă predă, are mintea ocupată aproape în totalitate de istoria ţării şi problemele pisciculturii din zonă. Acceptă cu greu să vorbească despre evenimentele acelor ani, despre nenorocirile trăite. „Problema Basarabiei e complexă. Ea pleacă din 1812, din momentul în care ruşii au pus stăpânire pentru prima dată pe acest teren. Acolo s-a făcut o rusificare forţată. Mereu a fost această ură, între etniile de acolo. Tata, care a fost senator în guvernul Averescu, era printre singurii vorbitori de limbă română din Orhei. Între timp aveam să ne luptăm în zonă cu ruşii şi cu… evreii. Nu pot vorbi despre evrei că nu mă lasă legea, însă istoria nu îi va ierta pentru ce au făcut acolo. Au fost mai răi ca bolşevicii. Apoi, ca să revin, noi aveam pământ, 140 de hectare. Eram şi familie de politicieni, iar fratele meu, Gheorghe, la 18 ani, în 1918, a plecat la Kiev pentru a lupta cu gherila împotriva bolşevicilor. Numai bine nu eram văzuţi de ruşi. Fratele a murit în 1941 la Criuleni. De tuberculoză. A avut noroc, că altfel murea de mâna ruşilor. Tata fost arestat şi dus la Chişinău. A fost batjocorit şi executat de ruşi. Dacă mi s-ar da voie, i-aş executa pe toţi urmaşii acelor nenorociţi de criminali fără să am vreun resentiment”, spune Nicolae. În Basarabia s-a mai dus doar de două ori. Din vechiul conac au mai rămas câteva pietre, acolo răsărind un sat de 70 de case: „Ce să caut acolo? Nu vreau nici pământul să mi-l dea înapoi. Ce să fac cu atâta durere?”.

MĂNDRIE. Nicolae Bacalbaşa se luminează când este să vorbească despre înaintaşii săi. „Familia noastră este de viţă nobilă. Avem o rudă, în Bucureşti, baroneasa de Lrvendahl-Papae, care a cerut statului rus să îi stabilească geneza. Soţia mea a aflat că se trage din marele cneaz leton Gedymin şi din familia Golitsin. Familia noastră l-a învăţat carte, prin Alexeevici Golitsin, pe ţarul Petru I, apoi a dat lumii dirijori şi muzicieni de calibru, precum I.N. Golitsin. Istoria recentă îi scoate în evidenţă pe generalul Kraft, care a construit prima cale ferată în Rusia, pe ducele de Richelieu, dar şi pe alţi oameni de valoare. Fratele tatălui meu, care a fost inspector-şef al Poliţiei Brăilei, a avut trei copii de vază: Constantin, ziarist şi autor al volumului «Bucureştii de altădată», Ion, director al Teatrului Naţional Bucureşti, şi Anton, autor al cunoscutei nuvele «Moş Teacă». Avem un neam cu care ne mândrim, ca basarabeni şi români”, spune prof. dr Nicolae. La 91 de ani, Nicolae este cel mai reprezentativ specialist în piscicultură pe care îl are România. „Când am venit aici, la Istitutul din Galaţi, am avut onoarea să lucrez timp de un an cu profesorul Antipa.”

IMPOSIBILA IUBIRE. Doamna Veronica nu dă verdicte legate de o posibilă unire între România şi Moldova, „pentru că nu vreau să vorbesc despre un subiect delicat ca acesta”. În schimb, Nicolae vede lucrurile ca pe „o problemă complexă. Istoria m-a învăţat să spun că orice poate fi posibil. Însă problema nu se poate privi doar sentimental, ci în primul rând economic. Acolo, în sudul Basarabiei, Rusia are interese majore. Şi agricultura au organizat-o inteligent în zonă. Încă din 1812. Apoi în 1918 am venit noi, românii. Ne-am dus cu sărăcia noastră, cu caracterul nostru balcanic. Am făcut şi multe abuzuri. Mulţi s-au răzbunat pe evrei. Tata l-a scăpat pe unul, pe care îl batjocorea un soldat pe malul Nistrului. Dar erau mulţi pe care nu avea cine să-i scape. Apoi au venit iar ruşii, altă ură, alte poliţe de plătit. Acum se vrea iar Unirea. Moldova ce are? Doar fructe, grâu şi struguri. Ce piaţă le putem asigura? Apoi ruşii ar face război. Basarabia, în special Transnistria, reprezintă pentru ei acelaşi lucru ca şi Kaliningrad. Nu ştiu dacă ar ieşi război dacă am face Unirea. Ştiu că şoseaua care pleacă de la Galaţi spre Kiev este construită ca una strategică. Ce credeţi că înseamnă asta? Atunci chiar credeţi în această idee, numită Unire?”.

AMPRENTE
„Vadul lui Vodă este acum al celor cu bani din Chişinău şi s-a transformat într-un fel de staţiune. Oricum, familia mea a lăsat amprenta în istoria locului. Dar cine să-şi mai amintească de ceea ce au înfăptuit Sicard comuniştii?”
Veronica Bacalbaşa

ETICHETĂ
„Nu pot vorbi despre evrei, că nu mă lasă legea, însă istoria nu îi va ierta pentru ce au făcut acolo. Au fost mai răi ca bolşevicii. Nici ruşii nu au fost mai breji, au rusificat forţat Basarabia”
Nicolae Bacalbaşa

Portofelul
Din 1940 până în 1945, Nicolae a luat parte la multe lupte date în cel de-al doilea război mondial. Îl consideră pe Regele Mihai „criminal de război”. Pentru că el, chiar dacă era o marionetă, se face responsabil de moartea a 150 de mii de eroi ucişi de ruşi între 23 august-12 septembrie 1944. „Atunci noi capitulaserăm şi trebuia să se îngrijească de soldaţi”. 23 august 1944 l-a prins la Bârlad: „În acea noapte, nemţii s-au bătut cu o divizie de tancuri ruseşti. Le-au distrus. Un neamţ a găsit un portofel în buzunarul unui rus mort. Avea înăuntru un bileţel. Mi-a dat portofelul, crezând că acolo erau secrete scrise. Ştiţi ce era trecut în răvaş? «Eu, Mihailovici, am murit luptând pentru ţară. Rog partidul să nu persecute familia mea!» Acei ruşi ucişi au fost trimişi acolo la moarte sigură. Erau elemente reacţionare de care comuniştii au scăpat elegant. Am păstrat acel portofel ca pe o relicvă”.

http://www.jurnalul.ro/articole/95836/unirea-subiect-delicat


0 comments »

  1. kimak otto spune:

    bunica mea osipenco tatiana este verisoara primara cu doamna veronica,cunosc intamplari din istoria familiei lor,familiei noastre la urma urmei. s-au intmplat lucruri tragice, dar au trecut cu mandrie,sunt oameni demni care au pierdut terenuri,conace, paduri etc,dar in primul rand suflete apropiate,ce nimeni nu le mai aduce inapoi.astazi statul roman este obligat sa ii despagubeasca pt pierderile financiare,dar de cativa ani degiverseaza,an de an asteptand sa se duca in nefiinta alaturi de cei dragi ce i-au pierdut de asa mult timp.salutari familei bacalbasa pe care nu o cunosc personal,dar ma mandresc cu ea,o familie respectabila de doctori,scriitori,profesori…,dar in primul rand de oameni demni!!!!!!!!!!

  2. rody spune:

    Este o adevarata feicire si bucurie sa afli ca au existat asemenea Oameni de Valoare pe plaiurile noastre si o mare tristete ca poate am trecut pe linga ei fara a le cunoaste meritele,sacrificiile,durerile.Ramin vesnic pe acest pamint prin urmasii lor care duc mai departe povara neamului cu demnitate,onestitate si devotament.

  3. rody spune:

    Este o adevarata fericire si bucurie sa afli ca au existat asemenea Oameni de Valoare pe plaiurile noastre si o mare tristete ca poate am trecut pe linga ei fara a le cunoaste meritele,sacrificiile,durerile.Ramin vesnic pe acest pamint prin urmasii lor care duc mai departe povara neamului cu demnitate,onestitate si devotament.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Caută

Comentarii Recente

ChatVorbește instant cu noi !+