Vama…

0
66

Drama sau comedie? in 3 tablouri
Ion Diviza

Tabloul I

Vama României.

Se aud bătăi în uşă.

CETĂŢEANUL. Domnule vameş, deschide!

VAMEŞUL. Las-o moartă, domnule! Avem întrerupere.

CETĂŢEANUL. Da’ noi avem naştere!

VAMEŞUL. Ce??

CETĂŢEANUL. Îmi naşte soţia, om bun. Lasă-ne să trecem.

VAMEŞUL. Unde naşte?

CETĂŢEANUL. Pe pod.

VAMEŞUL. Pe care pod?

CETĂŢEANUL. Pe… „podul de flori”.

VAMEŞUL. … de flori? Copil din flori?

CETĂŢEANUL. Pe dracu. În iarbă îl naşte… Hai dă-ne drumul, fă-ţi o pomană.

VAMEŞUL. Mai răbdaţi, că nu dau turcii.

CETĂŢEANUL. Turcii nu mai dau. Dau ai noştri… care se duc după marfă în Turcia.

VAMEŞUL. Aveţi „euroi”?

CETĂŢEANUL. Nu, lei.

VAMEŞUL. Leii să-i dai moaşei (îi trânteşte uşa în nas).

CETĂŢEANUL. Moaş-ta pe gheaţă!

Tabloul II

Iarăşi bătăi în uşă.

CETĂŢEANUL. Domnule vameş, daţi-mi drumul, că fac moarte de om!

VAMEŞUL. Nu cumva mă ameninţaţi?

CETĂŢEANUL. Viaţa pruncului e ameninţată…

VAMEŞUL. Care prunc?

CETĂŢEANUL. Care s-a născut chiar acum.

VAMEŞUL. Să fie sănătos! (trânteşte uşa)

CETĂŢEANUL (bătând la uşă). Domnule, fie-ţi milă de soţie-mea, de copil… Copilul n-are pelinci… Eşti om sau nu?

VAMEŞUL. Sunt vameş… în exerciţiul funcţiunii.

CETĂŢEANUL. Îţi dau zece „euraşi”, numai să trecem repede.

VAMEŞUL. Aşa mai vii de-acasă… din Europa. Treci. (Intră în biroul vameşului.) Actele, vă rog.

CETĂŢEANUL. Poftim.

VAMEŞUL (examinându-le). Aşa-a-a… Românu… Gheorghe. Gheorghe eşti tu, Românu Dochiţa e dumneaei… Dar al treilea cine-i?

CETĂŢEANUL. Care al treilea?

VAMEŞUL. Ăsta micul, din basma.

CETĂŢEANUL. Păi, e nou-născutul. Încă n-are nume.

VAMEŞUL. Nu mă interesează. Actele lui, vă rog.

CETĂŢEANUL. Care acte, domnule? De-abia s-o născut, nu vezi?!!

VAMEŞUL. Dumneata poţi citi?… Iată, aici… (împunge cu degetul regulamentul afişat pe perete). “Nici un cetăţean nu are dreptul să treacă frontiera de stat fără acte în regulă”. Eu te întreb: Copilu-i cetăţean?

CETĂŢEANUL. Cetăţean.

VAMEŞUL. Al cărei ţări?

CETĂŢEANUL. Al Moldovei. Al Republicii Moldova.

VAMEŞUL. Ba bine că nu. El s-a născut pe teritoriul vămii noastre, deci e cetăţean român.

CETĂŢEANUL. Nu, că e din părinţi moldoveni. Dacă se năştea în vama turcească, avea să fie turc?

VAMEŞUL. Turc. Dacă-mi dădeai nu zece, dar cincizeci de euro – deja era cetăţean german.

CETĂŢEANUL. N-am euro, domnule. Nici dolari. Pe româneşte-ţi spun, n-am!

VAMEŞUL. N-ai euro, n-ai dolari, n-ai noroc… şi rămâi pe loc. (Iese din birou trântind uşa)

CETĂŢEANUL. Hai, Dochiţo, la ai noştri, că mi-au mai rămas nişte bănuţi…

Tabloul III

Vama Republicii Moldova.

CETĂŢEANUL (bate la uşă). Domnule vameş, deschide!

VAMEŞUL. Ce poftiţi?

CETĂŢEANUL. Lăsaţi-ne să trecem înapoi!

VAMEŞUL. Actele, vă rog?

CETĂŢEANUL. Poftim.

VAMEŞUL. Aşa-a-a… Românu Gheorghe Ivanovici eşti tu… Românu Evdochia e dumneaei. Da’ al treilea cine-i?

CETĂŢEANA. Copilul nostru… nou-născutul.

VAMEŞUL. Nu mă interesează când s-a născut. Actele lui, vă rog!

CETĂŢEANUL. Ce fel de acte, dom’le, dacă de-abia s-o născut?!

VAMEŞUL. Când s-a născut?

CETĂŢEANUL. Acum o oră (se uită la ceas) şi treisprezece minute.

VAMEŞUL. Unde?

CETĂŢEANUL. Pe pod.

VAMEŞUL. Pe care pod?

CETĂŢEANUL. Pe… „podul de flori”.

VAMEŞUL. Dumneata lasă bancurile. Actele cetăţeanului, vă rog!

CETĂŢEANA. Da’ înţelege o dată, om bun – n-avem acte! De unde acte? Oare nu-i clar că pruncul s-a născut în vamă, acum câteva clipe!

VAMEŞUL. Doamnă, da’ ce te răsteşti aşa la mine? Ai uitat und’ te afli? Cu cine vorbeşti? Eu sunt pus aici să apăr legea, să apăr hotarul sfânt al Republicii Moldova, stat suveran şi independent, înţelegi? De unde aţi luat copilul? Unde îl duceţi? Ce-aţi ascuns în el? Aur?… Briliante?… Droguri?… Deşeuri radioactive??? Las-că vă ştiu eu pe-aiştia, alde voi… Ieşiţi tot amu, cât n-am chemat securitatea! (Le trânteşte uşa în nas)

CETĂŢEANUL. Ce securitate, dom’le? Ce ne speriaţi cu securitatea? Pe mine nu mă interesează securitatea voastră… adică, a noastră… Pe mine mă interesează securitatea copilului meu! Iar pe dumneavoastră nu vă interesează defel. Mă lăsaţi să trec în ţară, ori declar greva foamei!

CETĂŢEANA. Chiar aşa, Gheorghe. Declarăm greva foamei… Şi noi, şi copilul… Să ştie toată lumea, să scrie toate gazetele de pe glob: „O lăuză şi pruncul ei au declarat greva foamei în vama Republicii Moldova!”.

CETĂŢEANUL. Da, da… şi o să scriem la ONU, la NATO, la UE, la CEDO… şi o să chemăm observatori internaţionali, căştile albastre!…

VAMEŞUL MOLDOVEAN. Domnilor, nici aşa să n-o luăm!… De ce, adică, în vama Republicii Moldova? Copilul s-a născut în vama României!

VAMEŞUL ROMÂN (apropiindu-se). Stai, frate, că nu ai dreptate. Cetăţenii sunt de la voi… Cu paşapoarte de Republica Moldova.

VAMEŞUL M. La urma urmei, nici nu contează ce fel de paşapoarte au. Smintiţii iştia vor discredita ambele state româneşti. Vă trebuie vouă una ca asta acum când, iată, intraţi în Uniunea Europeană?!

VAMEŞUL R. Şi ce-i de făcut?

CETĂŢEANUL. Simplu ca bună ziua: ne eliberaţi acte pentru copil.

VAMEŞUL M. Cine să vă elibereze?

CETĂŢEANA. Nu ştiu. Treaba voastră, lămuriţi-vă voi. Pruncul s-a născut…

VAMEŞUL M. …În vama românească

CETĂŢEANUL. (către vameşul român) Fiţi bun şi eliberaţi-i cetăţeanului actele.

VAMEŞUL R. Stai, domnule. De unde siguranţa asta că e născut pe teritoriul nostru? Cetăţenii afirmă că e născut pe pod. Deci, pe linia de demarcaţie…

VAMEŞUL R. Ba nu, ei au zis: pe „podul de flori”. Iar „podul de flori” nu-i decât o metaforă. Are metafora linie de demarcaţie?

VAMEŞUL R. Lasă, domnule, sofistica. Mai bine mergem să stabilim la faţa locului – de care parte a liniei a avut loc… accidentul.

VAMEŞUL M. De acord. Să mergem, domnilor.

(Cetăţenii, urmaţi de vameşi, fac câţiva paşi şi se opresc.)

VAMEŞUL R. (către cetăţeană) Aici?

CETĂŢEANA. Puţin mai încolo.

VAMEŞUL M. (către vameşul român) Ei vezi, te-ai convins: e pe teritoriu vostru!

VAMEŞUL R. Ba bine că nu. Iată linia de demarcaţie…

VAMEŞUL M. Asta nu-i linia de demarcaţie.

VAMEŞUL R. Ba este. Uite-te mai atent, se vede bine. (către cetăţeană) Vă rog, cetăţeană, arătaţi mai exact locul unde aţi născut!

CETĂŢEANA. Aici, în locul ista, pot să jur!… Aşa ceva nu se uită.

VAMEŞUL M. Dacă se poate, mai exact.

CETĂŢEANA. Să mă aşez?

VAMEŞUL R. Bineînţeles.

CETĂŢEANA. Să mă culc, Gheorghe?

CETĂŢEANUL. Culcă-te, fa, dacă o zis nacealniku’!

(Cetăţeana se culcă)

VAMEŞUL R. (triumfător) Ei vezi?! Capul şi mâinile cetăţenei au fost pe teritoriul vostru, deci e cetăţean al Moldovei.

VAMEŞUL M. Ba bine că nu! Fiţi atent: picioarele sunt pe teritoriul vostru. Prin urmare, pruncul a călcat mai întâi pe pământ românesc.

VAMEŞUL R. E moldovean şi basta!

VAMEŞUL M. E român, fără discuţie!

VAMEŞUL R. Domnule, ar trebui să ajungem la un numitor comun. Pruncul s-a născut realmente în două state independente…

VAMEŞUL M. Stai că am găsit o soluţie de compromis: pruncul e român din Republica Moldova.

VAMEŞUL R. Din care Moldovă? Moldova românească sau Moldova… moldovenească?

VAMEŞUL M. Din Republica Moldova, domnule!

VAMEŞUL R. (triumfător) Ce trebuia demonstrat!… Aşadar, fiţi bun şi eliberaţi-i acte… moldoveneşti!

VAMEŞUL M. Stai, domnule, că m-am căldărit… M-a luat gura pe dinainte… Am vrut să zic… din Republica Română Moldova.

VAMEŞUL R. Ai vrut să zici din Republica Română Basarabia?

VAMEŞUL M. Din Basarabia moldavă.

VAMEŞUL R. (iarăşi triumfător) Pasărea pre limba ei piere! Deci, eliberează-i acte micului cetăţean al Basarabiei moldave!

VAMEŞUL R. Românu i-i numele. (către cetăţean) Aşa îţi spune?

CETĂŢEANUL. Întocmai, domnule vameş, îmi spune Gheorghe Românu.

VAMEŞUL M. (către vameşul român) Să am iertare, dom’le, da pe dumneata cum te cheamă?

VAMEŞUL R. Moldoveanu, Gheorghe Moldoveanu.

VAMEŞUL M. Moldovean din România?

VAMEŞUL R. Român din Moldova!

VAMEŞUL M. Din Moldova moldov’nească?

VAMEŞUL R. Din Moldova românească.

VAMEŞUL M. Românească? (triumfător, la rândul său) Atunci fii bun şi eliberează-i actele trebuincioase micului cetăţean Românu!

VAMEŞUL R. Păi, e din părinţi moldoveni?!

VAMEŞUL M. E român moldovean!

VAMEŞUL R. E moldovean român!!!

CETĂŢEANA. Da’ opriţi-vă odată! Aţi speriat copilul cu ţipetele voastre… şi o făcut treaba mică, mititelu’…

VAMEŞUL M. şi VAMEŞUL R. (sărind ca fripţi) Unde? Pe-al cui teritoriu???

CETĂŢEANA. Nici nu mai ştiu ce să spun… L-o pus Gheorghe pe micu’ într-o cască albastră, nu vedeţi?…

VAMEŞUL R. Deci, pe-al UE-ului…

VAMEŞUL M. Slavă Domnului!

Bariera cade.
Sursa: Timpul

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ