Vasile Vasilache

0
7

S-a săvârşit din viaţă scriitorul Vasile Vasilache. Dacă nuvela sa „Surâsul lui Vişnu” ar fi apărut într-o limbă de circulaţie europeană – engleză sau franceză – Vasilache s-ar fi plasat imediat şi irevocabil în fruntea celor mai mari scriitori europeni contemporani. Opera sa, trecând Prutul, ar face pentru integrarea Moldovei în spiritualitatea europeană cât zeci de planuri de acţiuni demagogice ale guvernării comuniste. Actuala Putere toacă milioane din banii publici pentru o aşa monstruozitate precum e „Caravela (in)culturii”, o acţiune propagandistică şi ideologică primitivă, profund anticulturală, o veritabilă brigadă de agitaţie de tip sovietic. Dacă regimul Voronin ar avea conştiinţa valorilor şi un minim respect faţă de acest stat, pe care ei pretind că-l iubesc, ar rupe din bugetul „Caravelei” şi ar organiza traducerea în engleză (ori/şi franceză) a „Surâsului lui Vişnu” şi a romanului „Povestea cu cocoşul roşu”.

Scriitorii noştri, unii de vază, dar cei mai mulţi de varză, au grijă să-şi editeze operele lor în România. Profitând de relaţiile pe care le au în lumea academică şi literară de la Bucureşti, în semn de respect faţă de marele dispărut, ar trebui să organizeze editarea operei lui V. Vasilache în România. Chiar dacă nu a fost membru al Academiei Române, Vasilache a fost şi este mai mult decât atât – unul din cei mai mari prozatori români contemporani. Vasilache trebuie valorificat; viaţa lui literară abia acum începe; cvasianonimatul lui antum trebuie să se transforme în glorie postumă.

Publicaţia Uniunii Scriitorilor „Literatura şi Arta” dedică tot numărul de joia trecută jubileului de 60 de ani al redactorului-şef, poetului şi publicistului Nicolae Dabija. Necrologul despre dispariţia lui V. Vasilache este plasat într-un colţ, pe ultima pagină. Mă întreb şi eu, cum s-ar fi întrebat Vasilache: Chiar aşa, bre?

Tot din lumea presei. „Jurnalistul” Iurie Roşca continuă în ziarul său personal cruciada împotriva oponenţilor politici ai lui Voronin. Precum îi este năravul de provocator profesionist, pentru a mă murdări, mă bagă şi pe mine în „schema manipulărilor cu imobile” ale lui Urecheanu, imobile care, citez: „aparţinând primăriei, au fost trecute în baza unor scheme sofisticate în proprietatea unor rude, apropiaţi sau chiar a partidului pe care îl conduce Urechean, ca şi în proprietatea ziarului TIMPUL” (subl. n. – C.T.). Lansând această minciună sfruntată, trişorul, mincinosul, manipulatorul, provocatorul şi intrigantul de meserie Roşca mai trage o concluzie, culeasă cu buchii măşcate, ca s-o poată citi şi pensionarul cu ochelari: „Cât costă libertatea de exprimare sau cum Constantin Tănase a ajuns să aibă casă în buricul târgului” (subl. n. – C.T.). (Corect, în română, e nu cât costă, dar cât valorează. Poate să-l consulte pe maestrul V. Mândâcanu, deoarece anume Domnia Sa mi-a atras atenţia cândva asupra acestui lucru, fapt pentru care-i mulţumesc). Roşca ştie foarte bine că sediul vizat nu este „proprietate a TIMPULUI”, că Tănase nu „are casă în buricul târgului”, că „libertatea mea de exprimare” nu depinde de acest sediu nici cât îi negru sub unghiile Angelei Aramă. Nimic nou sub soare: curva ia prăjina şi hoţul strigă „Prindeţi hoţul!”. Case în buricul târgului are Roşca, politicanul-afacerist cu cele mai curate mâini şi creştinul cu cămaşa nepătată de sânge. Anume el, marele combinator, este „manipulatorul cu imobile”, anume el „în baza unor scheme sofisticate” a trecut în „proprietatea sa personală” şi a „partidului pe care-l conduce” clădiri de milioane din „buricul târgului”. Anume el a făcut averi din privatizarea frauduloasă a imobilelor statului. Pe banii cui şi conform căror scheme frauduloase a pus el mâna pe clădirea unde se află redacţia ziarului său personal? Pe banii cui a devenit proprietar de ziar şi de tipografie? Având în spate o cocoaşă atât de mare, el are obraz să arate cu degetul pe alţii. Eu plătesc chiria în fiecare lună, conform contractului, de aceea, libertatea mea de exprimare este infinit mai mare decât a lui Roşca, a cărui libertate depinde în totalitate de dosarele pe care i le-a legat de coadă Voronin. E suficient ca Roşca să încerce să manifeste „libertate de exprimare” şi, la comanda lui Voronin, Procuratura, imediat, îi scoate dosarele cu imobilele, cu „dispariţia” lui Cubreacov, pumneala poliţiştilor ş.a.m.d. Nu după mine plânge puşcăria, ci după Roşca, care se crede mare sculă. Da, e mare sculă, dar în mâinile lui Voronin.

Fostul premier V. Tarlev a înfiinţat organizaţia obştească „Prietenii Rusiei în Moldova”. Să înţelegem că cei care nu se vor înscrie în organizaţia lui sunt duşmanii Rusiei? Creând această organizaţie, Tarlev, „marele patriot moldovean”, s-a plasat pe extrema stângă, acolo unde-s reprezentanţii fostului Interfront. Cot la cot cu „patrioţii moldoveni” Klimenko şi V. Stati, ei vor aduna voturi pentru Voronin. Astfel, în viitoarea campanie electorală se vor regăsi în aceeaşi tabără „stataliştii” Voronin, Roşca, Klimenko, Stati…

Parlamentul a plecat în vacanţă. După ce majoritatea mută a dormit, contra unor salarii grase, jumătate de an în parlament, acum pleacă să doarmă la aer curat, pe malul mării sau la munte, în aerul tare, cu miros îmbătător de răşină de brad.

Guvernul Greceanâi a împlinit 100 de zile. O dovadă că şi acest guvern este un fel de filială economică a preşedinţiei e aceea că nu şi-a prezentat darea de seamă în faţa parlamentului. Greceanâi a pus toate problemele existente – inflaţia, explozia preţurilor – pe seama secetei din anul trecut. Ca să fie mai convingătoare, ar fi putut invoca şi seceta din ’46-’47, epidemiile de holeră din secolul XVII, căderea Bizanţului, invazia romanilor în Dacia ş.a.m.d.

După vizita la Chişinău a ministrului român de Externe Lazăr Comănescu, s-a decis, se zice, deschiderea unui consulat al României la Bălţi. Să dea Dumnezeu să fie aşa, deşi nu ştim care e preţul pe care urmează să-l plătească România pentru respectiva decizie.

Deputatul pepecedist Cubreacov a declarat vineri în parlament că România trebuie să semneze cu RM (citez în ordinea în care au fost enumerate de Cubreacov, fiindcă exact în aceeaşi ordine au fost enumerate de atâtea ori şi de către V. Voronin): Tratatul politic de bază, Acordul de frontieră şi Convenţia privind micul trafic de frontieră. Cu adevărat, divergenţele dintre PPCD şi Voronin au rămas în trecut, pentru viitor rămânând ticăloşiile politice. Nu mă voi mira deloc dacă mâine PPCD va opta pentru lichidarea Mitropoliei Basarabiei, declarând-o drept structură locală a Patriarhiei Române care distruge statalitatea RM.

Apropo de Cubreacov. Procuratura generală şi-a înghiţit limba şi nu scoate niciun cuvinţel despre dosarul „marelui răpit”. Cu siguranţă că până la alegerile din 2009 acest dosar nu va fi trimis în instanţă. Fireşte, cu singura condiţie ca Roşca să nu-l supere cu ceva pe Voronin.

A plecat dintre noi Constantin Pârţac, fost director al TVM, un om de o rară frumuseţe sufletească, intelectual rafinat, profesionist de înaltă clasă, reformatorul şi modernizatorul fostei televiziuni sovietice moldoveneşti. Cititorii noştri îl ţin minte şi prin materialele sale, pline de nerv şi substanţă, pe care le-a publicat în TIMPUL, unde a avut o rubrică personală pe care a întreţinut-o cât i-a permis sănătatea. A fost înlăturat cu brutalitate de la conducerea TVM, în locul lui venind alde Usatîi, Teleşcu, Todercan, ostaşi ai frontului ideologic, profesionişti în arta de a face din televiziune o cameră de gazare şi de spălare a creierilor. Iartă-ne, Constantine. Dumnezeu să te aibă în preajma Lui.

Preşedintele PD, D. Diacov, a declarat vineri în parlament că opoziţia de dreapta are obiceiul să prezinte totul în negru, iar partidul de guvernământ al comuniştilor – totul în roz. A reieşit că numai PD se pricepe să aleagă culoarea adecvată. Domnia Sa n-a spus care e această culoare. E vorba de o singură culoare sau de o combinaţie de culori, aleasă în funcţie de situaţia politică? L

Am vizitat Complexul „Satul moldovenesc”, unde, acum câţiva ani, a avut loc festivalul internaţional al clopotarilor. Animatorul şi stăpânul acestui complex, Valeriu Loghin, ne-a arătat crescătoria de somni, unica în RM. De două ori pe lună, în containere speciale, acest peşte delicios este exportat în Germania. Credeţi că pentru restaurante? Ba bine că nu – pentru grădiniţele de copii. Iată un exemplu edificator privind grija unui stat faţă de copii. La noi, mă tem, că nici tolstolobik nu se dă, în schimb, când îi vizitează alde Voronin şi ortacii săi, îi îndeamnă pe copii să fie patrioţi şi să-şi iubească statul. Apropo de Valeriu Loghin. E unul dintre puţinii oameni din RM care a confirmat justeţea proverbului „Omul sfinţeşte locul”. l

De vreo două săptămâni, Voronin înmânează diplome absolvenţilor. Le strânge „părinteşte” mâna, li se uită duios în ochi, îi tipăreşte pe umăr, ca să-l ţină minte, că vine un an greu şi trebuie voturi multe.

http://www.voceabasarabiei.com/html/rezistenta.html

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ