RSS Feed

Viitorul Basarabiei este unul românesc, la fel ca istoria ei…

0

noiembrie 5, 2007 by Românism

Reproducem cu mare bucurie relatarea zilei de 30 octombrie 2007, povestită de un român din Chişinău….
Anul ăsta, 2007, în noaptea de 29 spre 30 octombrie, s-au împlinit 15 ani de când marii artişti ai Basarabiei, marii Români Ion şi Doina Aldea-Teodorovici, au avut aşa zisul “fatal accident”.

Nu aş putea să dau cu părerea la ceea ce ţine de veridicitatea morţii accidentale a artiştilor, care, apropo, în noaptea respectivă se întorceau de la un concert. Aveam 3 ani când ei au murit. Părinţii nu prea mi-au vorbit de ei, nu ştiam nimic aproape. Am avut însă norocul să invăţ într-un liceu, unde profesorii ne-au informat despre adevăratele valori naţionale şi culturale ale Românilor.

Ion şi Doina au fost primii care au îndrăznit să zică “Sîntem în cuvânt şi-n toate, floare de latinitate”, sau “Chişinău şi Bucureşti, două lacrimi gemene”. Ei au făcut din limba Română un monument.

În ziua de 30 octombrie, marţi, din faţa monumentului lui Ştefan cel Mare şi Sfânt, un grup de tineri, aproape 40, s-au pornit într-un marş de comemorare spre monumentul celor doi artişti, şi apoi la mormintele lor din cimitirul Armenesc.

ion si doina romanism

Ideea unei astfel de acţiuni apăruse încă din septembrie, când am citit nişte articole mai vechi despre Ion şi Doina, şi am văzut că anu’ ăsta se fac 15 ani de când ei nu sînt printre noi.

A fost de ajuns să public pe un sait titlul “30 octombrie 2007- 15 ani de la moartea marilor artişti ai Basarabiei”, şi tinerii, colegi, prieteni, oameni necunoscuţi, fraţii de peste Prut, mi-au răspuns şi au venit cu propunerea de a organiza cel puţin o acţiune de depunere de flori. Până la urma ideea a fost publicată pe mai multe bloguri, forumuri, şi toţi ne-am înţeles să facem un marş de comemorare.

Marea surpriză a fost când ne-am adunat în faţa monumentului lui Ştefan cel Mare. Erau MULŢI. Cel puţin mai mulţi decât ne-am aşteptat. De prin şcoli, licee, universităţi, angajaţi. Nici nu ne cunoşteam, auziseră de marşul respectiv ori de la prieteni, ori pe internet îl citiseră. Fiindcă, imediat cum s-a postat anunţul “30 octombrie- Basarabia în zi de doliu”, acesta imediat a fost preluat şi răspândit pe alte forumuri. Şi iată aşa, VOLUNTAR şi fără anumite înclinaţii politice(cum a scris presa mai târziu), nefăcând parte dintr-un ONG sau Asociaţie, Ligă comună, am strâns bani pentru coroană, am scris cu mult suflet mesajul nostru pe un tricolor, şi ne-am adunat în centru.

Cu o coroană cu tricolor, pe care era scris “Cu dragoste şi recunoştinţă, din partea fiilor neamului Românesc”, fiecare cu câte o panglică de tricolor legată la braţ, ne-am pornit, în tăcere spre monumentul ridicat in 1999 în faţa intrarării parcului Valea Morilor.

12.jpg
Acolo, rând pe rând am trecut şi am depus flori, am ţinut cuvântări, ne-am rugat pentru sufletul celor doi, şi tot aşa, cu tricolorul în mână şi în suflet ne-am continuat drumul.

31.jpg
Aproape de intrarea în cimitir ne-am întâlnit şi cu o altă coloană de tineri, reprezentanţii Partidului Liberal, veniţi şi ei la morminte, cu flori cu şi cu chitări, din care mai apoi au cântat “Pentru Ea”, oda limbii Române.

32.jpg

Lângă mormintele lui Ion şi Doina am stat toţi ascultând vorbele Eugeniei Marin, mama Doinei. Dumneaei, cu lacrimi în ochi ne povestea cum, atunci când cei doi copii ai ei au plecat să cânte pentru soldaţii de pe frontul de la Nistru, ea i-a zis Doinei: “Tu ştii câte griji îmi fac eu pentru voi? Acolo e război!”, la care Doina i-a răspuns: “Mamă, crezi că pentru un tânăr care luptă acolo, nu tot o mamă îşi face griji? La fel cum pentru ei plânge mama, aşa plângi şi tu pentru mine. Dar ştii cum li se schimbă privirea când ne aud, ştii cum cântă împreună cu noi, şi cum ne apără de gloanţe?”. Dacă în timp ce cântau se începeau împuşcăturile, ei se opreau, se puneau la pământ, şi apoi iarăşi continuau cântecul. Mama Doinei i-a răspuns aşa: “Scuză-mă fiica mea, căci n-am ştiut ce zic.”

4.jpg
“da,am fost, da, a meritat, da, a fost frumos, da , a fost lume, da ,
multi au dormit dulce in patuc, da, altii si-au cautat binisor de
treburile lor.
Acele 2 ore si jumate au valorat mult mai mult decit am putut sami
imaginez,cele citeva zeci de zile pe care leam asteptat sa treaca au
trecut atit de repede, si clipele de emotie pe care leam trait am sa
le pastrez cu sfintenie.
Sarut frumosilor amintirea Voastra inca Vie,Puternica, Luptatoare!,
V-am simtit alaturi, V-am simtit veseli, am simtit miina Voastra pe
umar dojenitoare si incurajatoare, am simtit ca Va bucurati, cindind
melodiile indragite lucind in slava.Slava e a Voastra! Ati murit
pentru un adevar, si ati mai faceo inca o data……
Asa cum sa planificat la 9:00 neam intilnit, la 9:30 neam pornit in
coloana cite doi, cu flori , cu tricoloare, in tacere, o tacere intru
amintirea lor.Am mers pina la monument,(unde am intilnit o fosta
colega de facultate a Doinei, care acum e profesoara, a venit cu grupa
ei), acolo am depus florile, am vorbit, a fost si un reprezentat de la
un radiou dintr-un orasel, a recitat poezii, a povestiti cite ceva,
ne-am rugat in amintirea lor.Dupa care, in aceeasi coloana am mers pina
la cimitir, unde am intilnit o alta grupa( se pare ca a fost din
partea PL), am decis sa nu ne amestecam insa intr-un final ne-am strins
intr-un grup ca sa ascultam vorbele mamei Doinei. Ce cuvintare
speciala, se pare ca dragostea unei mamei nu are sfirsit, si nu poate
accepta pierderea unui copil , mai ales unui astfel de copil. Ce usor
astazi sa schimonosim limba romana, care pe timpuri era o scumpa
icoana, Doamne cit de frumos azi suna limba romana!
Am cintat, putin, dar am cintat, au ars luminari ,s-au inaltat
rugaciuni sa avem acelasi curaj ,putere, dorinta si demnitate,si
lipsa de indoiala caci renuntarea e doar pentru lasi!!!!!
ce mai…cine n-a fost n-a simtit..cui i-a pasat a mers…cel care
intr-adevar simte ceva,o sa mearga si singur sa inchine o floare si un
gind…..si mai tirziu…” (un participant al marşului)

“Vin aici direct din Piaţa Marii Adunări Naţionale din Chişinău, să vă aduc salutul libertăţii noastre” (Doina Aldea-Teodorovici, festivalul de la Mamaia, 1991)

41.jpg


0 comments »

  1. Doina spune:

    Foarte frumos scris, draga prietene anonim. Emotia s-a lasat simtita in calitatea scrisului, insa profunzimea mesajului m-a emotionat pana la lacrimi. Intre 29 – 30 octombrie zburam din SUA spre UE. Partea care mi s-a parut minunata a fost intalnirea cu o familie de romani care-si petreceau varul in Romania. Culmea… am avut numarul locului in avion 🙂 eu 29 C si d-lui 30 C(biletul si locul il aveam cumparat 3 saptamani). Am discutat mult de drama noastra a romanilor, in paralel cu situatia din Germania unde sunt acum intr-o mica vacanta.

    Dunarea de la Viena pe unde am ajuns putin mi s-a parut atat de superba si stiti de ce…? pleca in Romania, la Galati si putin (200 m) Republica Moldova.Insa indiferent de politica actuala eu stiu ca Dunarea de Jos a facut o minunatie din Sudul Basarabiei. Romania tara mea,(care desi nu ma recunoaste, ramane a fi tara mea) unde din pacate nu am cum sa ajung fara viza pe care o puteam face doar in L.A. sudul Californiei, iar din cauza serviciului si cursurilor nu am avut timp sa merg. In Basarabia nu prea am la ce ma duce, fratii invata in Romania,…. viza de la Chisinau :)o vacanta americana(maxim 2 saptamani pe an) nu-ti permite. Asa ca mi-am vizitat rudele imprastiate in spatiul SCHENGEN.

    Plansu-m-am :)…

    Sa pastram vie amintirea marilor: Doina si Ion Aldea Teodorivici, sa stiti ca eu si in SUA mi-am luat CD-ul cu muzica lor, o copie i-am facut verisoarei mele care locuieste in Paris. Basarabia nu-i va uita usor, ma bucur enorm sa-i ascult.

    PS: Duminica la O biserica comunitatii romanesti din Germania au venit cei de la REALITATEA TV (post de televiziune romanesc). In urma incidentului din Italia vor sa vada care sunt realitatile in alte comunitati romanesti din UE.
    Am cunoscut cumva Romania si romanii, afirm in continuare sunt mandru ca sunt ROMAN. Va aduc argumente o mie daca vreti. Romania a dat lumii atatia oameni de valoare: cercetatori, doctori am cunoscut multi in SUA… incat ma intreb cine a mai ramas acasa.

    Cu drag si respect
    PPS: scuze pt. eventualele greseli de scris.

  2. panzer spune:

    respect eroilor neamului romanesc! eroii nu mor niciodata, ei dainuiesc prin noi…

  3. Giuvara spune:

    Odă!! Cintecul lor va rasuna prin veci deasupra tarii noastre si de asupra IDEII ROMÂNEȘTI!!!!!! S[a tr[im si sa-i pomenim!!!

  4. Leginarul spune:

    Toti cei ce simt romaneste si respira romaneste sa se plece in fata acestor eroi, acestor martiri, prin care se arata ca tot ce-i romanesc nu piere. Cinste lor, cinste eroilor neamului romanesc: DOINA SI ION ALDEA TEODOROVICI.
    Recunostinta noastra a tuturor romanilor de pretutindeni. PENTRU O ROMANIE MARE asa cum ne-au lasat-o stramosii. TRAIASCA ROMANIA DODOLOATA. E timpul sa ne trezim romani ca am dormit destul. PENTRU LIMBA ROMANEASCA SI REINTREGINEA TARII.

  5. lovingvama spune:

    M-a făcut să plâng ce am citit aici… şi nu mă pot opri din plâns…

  6. Sandu spune:

    Prea Trist!!!:'( Ma Inchin in Fata eroilor!!!

  7. decebal spune:

    Pentru mine traiesc

  8. radu spune:

    atat de frumos…suntem mandri de voi…mi-au dat lacrimile cand am citit.bravo!

  9. Alex spune:

    Lupta trebuie sa continue!!!Prea repede se uita si se trece cu vederea…Trebuie sa gasim forta sa speram in ce nu s-a putut atunci!

  10. ursea ciprian spune:

    RESPECT

  11. gemina 13 spune:

    PT. FRATII MEI DE PESTE PRUT…UN AN MAI BUN SI MAI FERICIT …O SINGURA INIMA,,,UN SINGUR TRUP… ROMANIA MARE

  12. shu spune:

    Superb scris!
    Respect tie, celor ce simt romaneste si toata stima si respectul pentru cei ce au fost Doina si Ion Aldea Teodorovici!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Caută

Comentarii Recente

ChatVorbește instant cu noi !+