RSS Feed

Vladimir Rusnac, scriitor:„De foamete ne-a scăpat pădurea şi Nistrul”

0

martie 15, 2007 by Românism

Vladimir Rusnac, scriitor:„De foamete ne-a scăpat pădurea şi Nistrul”

Foametea din ’46-’47 n-am s-o uit niciodată. De pieire ne-au scăpat atunci doi saci de ghindă adunate de tata din pădurea de lângă sat.Ţin minte că doi ani de zile am mâncat mămăligă din făină de ghindă amestecată cu făină de porumb. Era foarte amară mămăliga şi în plus nu ne săturam niciodată, de aceea o rugam pe mama să o facă cât mai mare. Am mai avut noroc şi de faptul că satul nostru (s. Ciorna, r. Rezina, fostul jud. Orhei) e plasat pe malul Nistrului şi tata prindea peşte. Nici acum nu am conştientizat de ce nu ţinea de saţ peştele atunci. Mâncam mult, dar folos puţin.

„Am înţeles că ne vom usca la fel ca porumbul”

În ’46, aveam 10 ani, dar ţin minte că într-o zi a venit mama de la câmp cu vreo zece păpuşoi uscaţi. Pentru că era secetă mare, plantele nu au mai reuşit să crească. S-au uscat de mici. Porumbul avea vreo 30 de cm înălţime. Atunci am înţeles că ne vom usca la fel ca şi acel porumb. Desigur, am folosit în alimentaţie ca şi alţi năpăstuiţi din timpul cela, troscot, tescovină şi frunze de dud. Mama a uscat plantele, le-a fărâmiţat şi a făcut un fel de făină pe care de asemenea o amesteca cu făina de porumb pe care tata o primea de la un evreu, la moara căruia lucra. Acela îi dădea lui tata câte o farfurie de făină pentru o zi de muncă.
Am mâncat pe timpul foametei şi multe ciuperci pe care tot tata le culegea din pădure. Pe urmă, mai aveam nişte bani de pe care tata a cumpărat doi viţei. Din ei am mâncat doi ani de zile.

„Impozitul îl strângeau nişte rude”

Am avut economisiţi vreo doi saci de fasole, pe care dacă le mâncam aşa ne-ar fi ajutat, dar cineva l-a sfătuit pe tata să le usuce şi să le macine. Nu am putut mânca turtele din fasole pentru că ne umflau şi mai mult. A fost groaznic. Mai ales că toate celelalte rezerve pe care le făcuse tata ne-au fost luate. Cu atât mai regretabil că au venit să strângă impozitul nişte rude de-ale noastre. Au urcat în pod şi au măturat totul. Ţin minte că mama plângea. Ea niciodată nu a plâns cu lacrimi până atunci.
Mai bine nici nu ne-am aminti de timpul acela. Eram şase oameni în familie şi, dacă tata nu s-ar fi întors din război, cred că niciunul dintre noi n-ar fi supravieţuit.

„Aproape toţi gospodarii au murit de foame”

În sat au decedat mulţi din cauza foametei, dar şi a bolilor. Mureau oamenii cu zile. Am observat că au rezistat cei care se alimentau prost înainte de foamete. Aproape toţi gospodarii au murit de foame.
Mie părinţii îmi dădeau câte o rublă în fiecare zi la şcoală. De pe aceşti bani cumpăram un ceai puţin îndulcit şi o bucăţică de pâine. Niciodată nu am mâncat acea felie de pâine singur. O duceam acasă şi o împărţeam cu surorile mele mai mici.
Pe noi de foamete ne-a scăpat pădurea cu ciuperci şi Nistrul cu peşte. Uneori tata mai vâna câte un iepure. Mulţi oameni se duceau să lucreze la evrei, a căror situaţie era alta decât a noastră. Ei aveau şi resurse alimentare, şi bani.

Căinţa tatălui

Tata avea nişte bani puşi de-o parte şi ţin minte că ne duceam la Rezina să cumpărăm pâine. Ne porneam la magazin de cu seară. Stăteam toată noaptea la uşa magazinului. Pentru că rândul era mare, de vreo cinci sute de oameni, deseori nu izbuteam să procurăm pâine. Şi ne întorceam flămânzi şi cu ochii în lacrimi acasă.
Când s-a terminat foametea, lui tata îi mai rămăseseră nişte bani şi ştiu că el regreta că nu ne-a hrănit pe noi mai binişor.http://www.jurnal.md/article/2786/


0 comments »

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Caută

Comentarii Recente

ChatVorbește instant cu noi !+