Vladimir Voronin: Mă gândesc la acele rezultate minunate pe care le-am avut în ultimii 4 ani şi nu înţeleg de ce nu am primit sprijinul alegătorilor

0
51

interviu in rusa tradus de Flux

Preşedintele Vladimir Voronin a acordat vineri un interviu postului TV NIT, în care s-a referit la o serie de chestiuni importante ce ţin de relaţiile Republicii Moldova cu vecinii săi şi cu organismele internaţionale. Totodată, Voronin s-a referit la raporturile PCRM cu formaţiunile politice de opoziţie şi la căile de soluţionare a conflictului transnistrean. Publicăm mai jos răspunsurile la o parte dintre întrebările adresate şefului statului. În una dintre primele întrebări prezentatoare a solicitat un comentariu privind rezultatele înregistrate de PCRM la alegerile locale generale.

Vladimir Voronin: … Trebuie să recunosc că în multe privinţe nu am fost foarte convingători, în sens că nu am putut arăta acel volum mare de lucru care a fost întreprins de organele administraţiei publice în aceşti patru ani. Există suspiciunea că cei care astăzi se bucură şi celebrează victoria nu vor continua toate acele schimbări importante în domeniul construcţiilor, amenajării teritoriului, soluţionării problemelor social-economice, mai ales, în ceea ce priveşte problematica socială, nu vor pune în aplicare, în mod conştiincios, acele planuri şi strategii pe care le-am iniţiat în vederea dezvoltării teritoriului nostru.

– Care vor fi urmările faptului că guvernările raionale constituite din democraţi în mai multe raioane ale ţării s-au declarat în opoziţie neînduplecată faţă de puterea centrală? Cum se va răsfrânge asupra cetăţenilor această situaţie?
Cetăţenii, dacă este să ne referim la buletinele de vot pe care le primesc în ziua alegerilor, tot trebuie, într-o zi, să se ridice la nivelul răspunderii pe care li-o impune votul. Această cultura electorală la noi lipseşte şi nicicum nu apare. Mi s-a povestit că au fost cazuri de cumpărare a voturilor şi cetăţenii nu votau pentru acel care într-adevăr îl consideră cel mai potrivit pentru a fi stăpân la ei în sat sau în raion, ci votau în schimbul a o sută de grame de votcă, o sută de lei, votau pentru pomana pe care o arunca cineva care dorea să fie ales.
Acum cum vor putea acele persoane care au fost alese în acest mod să se justifice şi să justifice încrederea care le-a fost acordată, cu o sută de grame sau cu altceva? În primul rând, nu vom fi indiferenţi la asemenea probleme, pentru că nu ne este indiferent ce se întâmplă în ţară. Noi îi vom impune pe aceşti oameni care au venit la putere întâmplător fie să lucreze în numele oamenilor care locuiesc pe acest teritoriu, fie vom aborda problema în faţa alegătorilor care i-au ales, ca ei să se trezească şi să vadă ce a ieşit. Să nu aştepte să treacă 4 ani de mandat, ci să abordeze chestiunea retragerii acestor persoane care nu sunt în stare să facă un lucru sau altul. Poate, într-o oarecare măsură, mă grăbesc spunând aceste lucruri, dar mă gândesc la acele rezultate minunate pe care le-am avut în ultimii patru ani şi nu înţeleg de ce în mai multe regiuni ale ţării, unde am avut cele mai bune rezultate în ceea ce priveşte organizarea teritoriului, nu am primit sprijinul alegătorilor. Desigur că am avut şi noi unele greşeli. Nu întotdeauna am înaintat candidaţii potriviţi, adică pe cei care ar fi trebuit să se conducă de principiile pe care noi le propuneam.

– Toate proiectele începute de ex-primarii comunişti, vor fi continuate şi de Dorin Chirtoacă? Va face el faţă acestor proiecte, ori le va anula?

– Întrebarea despre alegerile locale din Chişinău mi se adresează din nou mie. Poate că şi este obiectiv să se întâmple aşa. De fapt, locuitorii capitalei vor culege ceea ce au sădit. Dacă mă întrebaţi dacă noua conducere se va descurca cu problemele din Chişinău, eu vă răspund: nu cred şi nici nu am crezut vreodată că această nouă conducere va fi eficientă. Şi dacă ei au ajuns în fruntea capitalei, acest lucru nu înseamnă că conducerea ţării va merge după principiile impuse de ei. Noi nu le vom spune zi de zi cum să-şi îndeplinească lucrul atât de important. Într-o asemenea funcţie omul trebuie să ajungă pregătit de şcoala vieţii, dar nu să înveţe făcând experimente pe seama unui milion de oameni. Cei care le-au încredinţat destinele acestor experimentatori, ar fi trebuit să se gândească bine ce fac. Mă pot referi chiar şi la unchiul lui Chirtoacă, Mihai Gimpu. Acesta nu a reuşit să facă nimic serios în viaţa asta şi nici nu va face nimic pentru că lui nici nu-i trebuie să ajungă la succes. Dar, din fericire, pentru acest caz, Consiliul Municipal va fi cel care va lua hotărâri şi nu Chirtoacă, care este un copil ce trebuie educat. Iată, dădaca noului primar va fi Consiliul Municipal. Eu sper că acest consiliu se va uni nu pentru a continua ceea ce a început să facă Serafim Urecheanu, să fure şi să vândă Chişinăul. Asta înseamnă că ei nu sunt destoinici de posturile pe care le deţin. Cu timpul, cred, vom obţine răspunsuri la aceste întrebări.

– Se speculează că partidele politice de dreapta, mai ales PPCD şi PD, atât la nivel raional cât şi în capitală, nu mai onorează consensul din patru aprilie 2005 şi au trecut în opoziţie. Cum comentaţi acest lucru?

-În cazul lui Roşca şi Diacov cuvântul „consens” cred că este prea tare spus. El nu a existat şi nici nu poate exista pentru că cei doi au interese politice total diferite. Cei doi nu au nicio răspundere, pentru că a fi mereu în opoziţie şi mereu a contrazice pe cineva nu necesită nici o responsabilitate. Atunci când ne referim la cei care sunt la putere, ei trebuie să răspundă pentru tot ce se întâmplă şi nu se întâmplă în ţară. Acum nu cred nici că cei doi vor ajunge la un consens, pentru că vin alegerile din 2009 şi, de sigur, vor încerca să tragă fiecare cât mai multe foloase de partea sa. De aceea, nu va exista nici o apropiere între cei doi lideri politici, ci mai mult, vor fi în tabere diferite încercând să dovedească populaţiei că cei care au fost la putere au fost incompetenţi, adică vor minţi din nou electoratul, din nou vor spune poveşti cum a făcut-o în 2005 AMN-ul, iar a doua zi această formaţiune s-a ruinat ca o un castel din cărţi de joc. Eu nu cred şi nici nu sper că ei vor fi cu noi în rezolvarea unor probleme esenţiale pentru ţara noastră, pentru integritatea noastră teritorială şi pentru a îmbunătăţi imaginea noastră în Europa. Ei propagă o campanie anticomunistă, împotriva oamenilor noştri, împotriva echipei noastre care, iată, timp de şapte ani, a luptat şi a lucrat eficient în rezolvarea mai multor probleme cu care statul nostru s-a confruntat. În primul rând, noi am făcut disciplină în domeniile financiar şi bancar şi desigur, ei sunt nemulţumiţi pentru că obţin mult mai puţini bani din resursele pe care le jefuiesc.

– Vă propun să revenim la subiectele politice. Toată lumea se gândeşte în ultima vreme la declaraţiile destul de tăioase ale liderului creştin-democrat Iurie Roşca referitoare la probabilitatea de a scoate în toamna acestui an lumea în Piaţă în cazul în care va fi soluţionat incorect conflictul transnistrean. Cred că dl Roşca este la curent cu toate detaliile despre soluţionarea conflictului de pe Nistru. Cum credeţi care este cauza faptului că există anumite zvonuri despre un oarecare plan secret care se pregăteşte, iar declaraţiile pe care le faceţi în mod deschis aduc şi mai multe nelămuriri şi confuzii. Care este explicaţia?

– Eu am un plan, fie el şi secret, dar îl am, dar iată de la Roşca, în toţi aceşti ani, nimeni niciodată nu a auzit cum vede soluţionarea diferendului transnistrean. Dar şi ceilalţi, nimeni nu are un plan referitor la acest conflict.

Toate aceste partide de dreapta, finanţate de România, strigă şi fac zarvă când ne apropiem de soluţionarea conflictului transnistrean

– Poate întrebarea trebuie pusă dacă vor ei să soluţioneze conflictul de la Est de Nistru?
– Exact. Puterea de la Chişinău care a fost până în 2001, pas cu pas, cu toţii, inclusiv cei care au deţinut funcţia mea actuală, au susţinut şi fortificat regimul de la Tiraspol. Aşa e şi astăzi. Cine dintre ei are un plan de rezolvare a conflictului transnistrean?. Haideţi să punem pe masă propunerea noastră şi a lor. Dar a lor nu există!. În toate cazurile când ne apropiem de soluţionarea conflictului transnistrean, încep strigăte, urlete, fluierături, toţi strigă „Trădare!”, etc., ca să le închidă gura la toţi şi să-i inducă în eroare pe europeni, pe străini. Să spună aşa şi pe dincolo, că Voronin şi-a luat angajamente faţă de alţii ş.a. Dar eu vreau să întreb ceva, dar nu pe ei, cu ei demult totul este foarte clar. Aş vrea să întreb omul de rând: iată, eu am un plan secret, eu l-am semnat cu Putin sau cu cine vreţi. Şi ce fac eu cu acest plan mai departe? Unde merg cu el? Cum o să poată fi aplicat acest plan? El trebuie implementat şi făcut public pentru cetăţeni. Bine, acest lucru îl pot face prin presă, Internet, oriunde, dar cel mai important e că trebuie să-l fac cunoscut Parlamentului. Nu are nici un sens să ne ocupăm cu această secretomanie. Acest lucru se face intenţionat pentru a speria oamenii simpli. Noi avem nevoie ca ţara să fie întregită. Atât. Dar în toţi aceşti ani, toate aceste partide de dreapta, finanţate de România, strigă şi fac zarvă de fiecare dată când ne apropiem de soluţionarea conflictului din stânga Nistrului. Cu toţii strigă şi vorbesc de trădare. Rusia a renunţat demult la principiul de care se ţinea în 2003 de a soluţiona conflictul transnistrean federalizând Republica Moldova. Aşadar, Rusia a recunoscut statutul actual al ţării noastre şi principiile constituţiei actuale. Problema era să decidem ce facem cu forţele de menţinere a păcii. Eu am spus ca în procesul de reîntregire a ţării nu trebuie să rămână nimeni în uniformă militară, nicio structură militară a nici unui stat, rus sau ucrainean. Moldova trebuie demilitarizată şi ea trebuie să corespundă normelor pe care le impune Constituţia. Cu acest lucru sunt de acord toţi cei care participă în procesul de negocieri. Şi am mai spus, negocierile şi soluţionarea diferendului transnistrean poate avea loc doar în formatul 5+2 adică Rusia, Ucraina, ca ţări garante, OSCE, SUA şi UE, în calitate de observatori, şi părţile implicate în conflict, Moldova şi rmn. Să stai cu mâinile în sân – s-a considerat a fi cel mai corect până la mine. Eu încă odată repet, toţi aceşti democraţi, cum se numesc ei, toate aceste partide, n-au avut niciun plan de soluţionare a conflictului de pe Nistru. În schimb, este mai rentabil să scoată oamenii în stradă, să strige şi să primească bani pentru manifestările pe care le organizează, mai ales acum, când îşi analizează rezultatele obţinute în alegeri… În 2005 m-am bucurat ca niciodată în viaţă când în consens unic, împreună cu toţi deputaţii, am votat legea cu privire la statutul Transnistriei.

– O întrebare bună a parvenit din partea unui locuitor din stânga Nistrului, Angela Racciev, care întreabă cum apreciaţi colaborarea cu Transnistria în viitoarea guvernare a Republicii Moldova şi dacă aceasta este necesară, deoarece anume, această posibilă colaborare provoacă atâtea nemulţumiri opoziţiei.

– Va fi exact ca pe întregul teritoriu al Republicii Moldova, exact ca şi în Găgăuzia, exact după acelaşi principiu. Sunt bulversat, fiindcă i-am invitat pe Roşca şi pe Diacov, pentru a le spune că vrem să propunem unele soluţii post-conflictuale. Formatul 5+2 a aprobat un pachet de acte pentru reîntregirea Republicii Moldova. Vine ziua de mâine, ce vom face mâine? Cum se va reintegra ţara? Transnistria are structurile sale, cum le vom integra? Toate aceste idei am încercat să le spun lui Roşca şi Diacov. Desigur că totul trebuie făcut onest. Nu înţeleg de ce toate aceste lucruri i-au şocat. Această schemă, într-o măsură mai mică, este utilizată în Găgăuzia. Başcanul Găgăuziei este membru al Guvernului. Eu am propus ca şi conducătorul Transnistriei să fie membru al Guvernului, sper că el va fi altul decât cel de acum, pe care îl susţin mulţi dintre liderii opoziţiei şi sper că va fi unul care va gândi lucid şi cu care se vor putea lua decizii.

Consider că şi alegerile din Transnistria trebuie făcute pe partide politice. Poate că timp de două mandate parlamentare, opt ani, va trebui să organizăm alegeri separate pentru reprezentanţii Transnistriei. Timp de 15 ani trăim separat. Uitaţi-vă la Germania, care este un stat puternic, cât de dificil se realizează acolo procesul de reintegrare dintre fosta republică federativă şi cea democrată şi cât de costisitor este acesta. Iar la noi în Republica Moldova există astfel de discuţii sterile. Consider că aceste discuţii sunt purtate de oameni care niciodată nu au dorit reintegrarea Republicii Moldova, care au declanşat acest conflict şi care mereu vor împotriva soluţionării diferendului. Aceşti oameni nu acţionează din proprie iniţiativă, ci sunt plătiţi din exterior şi joacă după cum li se spune.
– Acum s-a declanşat critica nu numai asupra dumneavoastră, ci şi asupra reprezentantului UE pentru soluţionarea problemei transnistrene, Kalman Mizsei. Această critică vine din mass-media românească şi din partea presei noastre de opoziţie, în ceea ce priveşte cetăţenia română, în ceea ce priveşte atitudinea Moldovei faţă de România …

– Kalman Mizsei, reprezentantul UE în Republica Moldova, nu a inventat nimic de la sine. Această discuţie a avut loc atunci când eu mă aflam la Bruxelles, pe 18-19 iunie, când a avut loc şedinţa comitetului Republica Moldova – Uniunea Europeană. Eu le-am spus tuturor reprezentaţilor din partea UE despre toate aceste lucruri. Eu le-am spus că este vorba despre o deficienţă ce ţine de structurile Uniunii Europene. S-a ştiut că de la 1 ianuarie 2007 România va fi membru al Uniunii Europene. Şi nu s-a făcut nimic ca între noi şi Uniunea Europeană să nu cadă Cortina de Fier în aspectul eliberării vizelor UE. Apoi noi ne-am trezit şi am deschis centrul de eliberare a vizelor (n.n. de la Ambasada Ungariei), pentru că rămase doar România care dicta cină să ajungă în Europa şi cu ce condiţii. România a făcut astfel ca cetăţenii care vor să ajungă în UE să fie mai întâi cetăţeni români. … De această situaţie România nu a putut să nu profite. Ea de mult visează cum ar putea mai repede să ne facă cetăţeni români. Despre aceste chestiuni le-am relatat acelor comisari europeni care au fost la conferinţa respectivă. România nu este decât o ţară care face parte din Uniunea Europeană şi nimic mai mult.

Băsescu mi-a propus să ne integrăm în UE împreună cu România, de parcă în UE intri ca într-un colhoz
– După numeroasele întrevederi pe care le-aţi avut cu oficialii europeni, care vor fi relaţiile viitoare dintre Republica Moldova şi UE?
– Ne aşteptă un viitor promiţător în relaţiile noastre cu UE. Mai avem jumătate de an până expiră termenul de realizare a prevederilor Planului de Acţiuni Republica Moldova – UE, dar mai avem unele domenii la care mai trebuie de lucrat. Luni voi avea o întrevedere cu reprezentanţii ministerelor care au restanţe la îndeplinirea prevederilor planului de acţiuni. Trebuie să fim oneşti şi respectuoşi şi trebuie să realizăm toate prevederile pe acre le avem cu UE, de aceste prevederi depind relaţiile noastre pe viitor. Acest subiect este mult politizat în Republica Moldova. Reprezentanţii noştri binevoitori, de pe dreapta eşichierului politic, vin în Parlament cu propunerea „să votăm aderarea Republicii Moldova la Uniunea Europeană”. Doamne fereşte, parcă am adera la un club de fotbal. Ce o să schimbe faptul dacă noi vom vota? Acesta este un proces de lungă durată, care include un număr mare de condiţii şi obligaţii pe care noi trebuie să le îndeplinim. Este simplu să faci un referendum, dar până la acesta este nevoie de multă muncă, care nu se face timp de un an. Ceea ce fac unii politicieni poate fi numit doar populism ieftin pentru a arăta societăţii că ei sunt pentru integrarea europeană, iar noi, cei care suntem la guvernare, nu dorim integrarea. Şi Băsescu, nu ştiu pe ce frecvenţă se afla când mi-a propus să ne integrăm în UE împreună cu România, de parcă în UE intri ca într-un colhoz: dacă am vrut – ne-m luat de mâini şi ne-am pornit în UE. Aşa şi băieţii noştri ar fi trebuit să spună că fac glume, ca toată lumea să ştie. Dar faptul că fac acest lucru într-un mod serios demonstrează că sunt nişte oameni agramaţi şi nu înţeleg în ce mod se realizează integrarea. Din această cauză Republica Moldova împreună cu UE elaborează un plan conform căruia va decurge colaborarea noastră. Scopul nostru şi al celor parlamentari, care încearcă să arate societăţii cât de patrioţi sunt şi cât de tare vor în UE, iar Voronin nu vrea şi de fiecare dată fuge la CSI, aşa cum sunt învinuit, este să devenim membri asociaţi ai UE. Când vom deveni membri asociaţi vom putea considera că suntem la graniţa cu UE, nu din punct de vedere geografic, dar din punct de vedere organizatoric şi politic.

– Sunt zvonuri că vizita DVS. la Bruxelles nu a fost o coincidenţă, ci un motiv pentru a nu merge la şedinţa GUAM, care s-a desfăşurat concomitent. Cum apreciaţi aceste zvonuri?
– Iarăşi îmi puneţi o întrebare provocatoare. Dacă am fost undeva înseamnă că nu am fost unde trebuia. Eu am fost la Bruxelles fiindcă trebuia să merg la şedinţa UE – Republica Moldova. Pentru mine a fost important să văd cum reprezentanţii UE vor aprecia situaţia Republicii Moldova.
– Şi cum a fost apreciată Republica Moldova?
– Avem de muncit la unele capitole. Sunt unele ministere care nu au primit calificative bune, dar sunt şi unele ministere care au fost apreciate şi care au fost aduse ca exemplu pentru ceilalţi.
Cu NATO am rezolvat multe probleme
– Haideţi să discutăm despre NATO. Sunt multe discuţii despre relaţiile NATO şi Federaţia Rusă. Ce poziţie are Republica Moldova în acest context? Vom renunţa la statutul de neutralitate, vor fi înlocuite trupele de pacificatori ruşi cu trupe NATO?
– Nu vom renunţa la statul de neutralitate, iar această poziţie o cunosc şi oficialii UE şi NATO. Nimeni nu ne pune această condiţie pentru aderarea la UE, fiindcă se ştie faptul că Republica Moldova trebuie reintegrată mai întâi. Rămân pe poziţia că în Republica Moldova nu trebuie să fie prezentă nici o forţă militară străină, iar această poziţie o vom promova mereu. Dar trebuie să ne integrăm în toate aceste structuri în baza Planului Individual de Acţiuni Republica Moldova – NATO (IPAP). Înainte de acest plan a fost Parteneriatul pentru Pace. IPAP este ceva asemănător dar de un nivel mai înalt. Avem Armata Naţională care, ca oricare altă armată trebuie, să aibă o pregătire bună, să corespundă unor norme şi cerinţe. Din cauza aceasta am semnat IPAP-ul, pentru a putea rezolva unele probleme de integrare şi de a restructura sistemul apărării naţionale şi de a face ordine în toată structura militară, dar în acelaşi timp să păstrăm statutul de neutralitate. Şi la acest subiect se fac multe speculări. Avem nevoie de colaborarea cu NATO nu din punct de vedere militar. Forţele noastre armate nu pot influenţă în nici un fel în Europa, dar trebuie să corespundă unor norme.
Împreună cu NATO am rezolvat multe probleme, Republica Moldova a fost prima din Europa care a distrus toate minele antipersonal, am rezolvat cu NATO problema combustibilului melanj care punea în pericol vieţile locuitorilor Chişinăului, acum colaborăm pentru distrugerea a 18 mii de tone de pesticide. Aceste acţiuni se fac din banii NATO. Noi nu am fi putut distruge aceste pesticide fiindcă nu dispunem de tehnica şi tehnologiile necesare. NATO ne-a ajutat să verificăm toate resursele acvatice. NATO ne-a ajutat ca savanţii noştri să rămân acasă, să nu plece în alte ţări pentru a participa la elaborarea armamentului, de exemplu în Iran, ci să-şi continue munca la Academia de Ştiinţe. Multe probleme sociale sunt rezolvate cu susţinerea Alianţei Nord-Atlantice.
Putin doreşte să rezolve problema Transnistriei
– Care este impresia care v-a lăsat-o întrevederea cu preşedintele Rusiei, Putin?

– Da. Mi-am format o opinie favorabilă despre el ca urmare a constructivismului convorbirilor noastre şi eu cred că el doreşte să rezolve problema Transnistriei. Vrea să rezolve toate conflictele îngheţate din perimetrul de Sud al fostei Uniuni Sovietice. Rusiei nu-i trebuiesc asemenea conflicte. Vrea să le rezolve, deoarece Rusia nu câştigă capital politic, nu are absolut nimic de câştigat din aceste conflicte. Sunt vehiculate insinuări precum că Rusia ar prezenta un anumit interes faţă de zona transnistreană, iar aceasta nu înseamnă absolut nimic. Problemele pe care le are acum Rusia cu regiunea Kaliningrad, din a cărei cauză se atestă o scădere esenţială a veniturilor, nu se compară nicidecum cu regiunea transnistreană. Această regiune face parte din Federaţia Rusă, însă Transnistria este parte a Republicii Moldova. Toate aceste lucruri au fost evidenţiate în tratatul pe care l-am semnat în 2002. Autorităţile ruseşti şi, în special, Putin doresc foarte mult să rezolve problema transnistreană.

Sunt pregătit să demisionez chiar mâine

– Foarte multă lume este interesată de viitorul dumneavoastră politic. Se vehiculează ideea că pentru rezolvarea problemei transnistrene sunteţi disponibil de a renunţa la fotoliul de preşedinte al Republicii Moldova.

– Sunt pregătit să demisionez chiar mâine. Aceasta nu este o problemă pentru mine, un om care s-a născut în Transnistria. Aceasta pentru mine nu mai este o problemă de interes statal, ci este şi o problemă de interes personal. Însă soluţia nu constă în renunţarea la funcţia de preşedinte, ci în faptul că acest conflict trebuie să aibă un sfârşit logic. Şi aceasta trebuie să înţeleagă toată lumea. De aceea eu contez pe susţinerea cetăţenilor noştri şi nu pe a celor care aşteaptă să fie plătiţi sau să obţină venituri de la rezolvarea acestei probleme sau de la îndeplinirea oricărei misiuni care ar duce la soluţionarea diferendului transnistrean. Sunt şi persoane care sunt plătite pentru a stopa rezolvarea acestui conflict. Este foarte importantă susţinerea tuturor cetăţenilor Republicii Moldova. Cei din partea stângă a Nistrului ne susţin în tot ceea ce facem. Eu am fost secretar raional de partid la Bender şi am foarte mulţi cunoscuţi cu care încă mai comunic. Şi ei îmi spun să rezolv cât mai rapid această problemă, deoarece ei nu mai pot aştepta.

Tradaptare Alexei LUNGU, Alex LUCA, Virginia ROŞCA, Irina BOZIANU, Tatiana CURTESCU, FLUX

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ