Zona off-shore, ca leac de România

0
20

Când într-un comentariu de la finele anului trecut arătam că Vladimir Voronin îşi propune să transforme Republica Moldova într-o zonă off-shore, au fost destule voci sceptice care, telefonic sau pe forum, mi-au imputat că predicţiile mele ar fi exagerate. Ei bine, iată că acum însuşi preşedintele comunist mi-a dat dreptate.

Şeful statului a lansat, cu surle şi tobe, o iniţiativă care prevede, de fapt, trei lucruri: legalizarea capitalului ilicit, amnistia fiscală şi scutirea de impozitul pe venit în cazul în care acesta este investit în afaceri. La prima vedere, Voronin porneşte pe un drum drept. Astfel de reforme s-au mai făcut şi în alte ţări pentru a stimula creşterea economică. Numai că, la o privire mai atentă, vom observa că liderul comunist păşeşte, totuşi, cu stângul. Şi nu înainte, ci înapoi.

Şeful statului, în fond, nu urmăreşte nimic altceva decât să aducă toate scursurile capitaliste de la noi şi de pe aiurea pentru a le crea în Moldova un fel de paradis fiscal. El a explicat de ce face asta la o şedinţă cu uşile închise care a avut loc, la Preşedinţie, toamna trecută. România, datorită intrării în UE, s-a constituit, pentru cetăţenii moldoveni, într-un puternic centru de atracţie, ale cărui efecte preşedintele comunist şi-ar dori să le estompeze cu orice preţ şi cât mai curând posibil. Pentru aceasta, teritoriul de la est de Prut trebuie să devină mai ademenitor decât Europa. Dar cum? Simplu, băgând sula în coastă Uniunii Europene. Vorba e că zona off-shore ar concentra în Republica Moldova capitalul certat cu legea. Asta, însă, n-ar avea cum să fie, desigur, pe placul Bruxelless-ului şi marii finanţe internaţionale.

Dar de ce Voronin nu se teme de reacţia negativă a cancelariilor occidentale? Pentru că în spatele pretinsei sale iniţiative economice se întrezăreşte mâna Moscovei. Capitalul din fosta metropolă, care este, în mare parte, de provenienţă frauduloasă, ani buni a crescut, ca pe drojdii, după cum zic ruşii, în Cipru. Însă zona off-shore de pe insulă a dat chix odată cu aderarea ţării la UE. Nu e de mirare că în Rusia există şi astăzi destule cercuri oligarhice care şi-ar dori un nou paradis fiscal. Voronin, la rândul său, speră să câştige în urma acestei afaceri dubioase, crezând că viitoarea zonă off-shore ar fi un antidot împotriva unionismului, un leac de România, dacă vreţi. Numai că degeaba îşi face iluzii. Din rahat nu poţi să faci bici. Sau dacă îl faci, nu pocneşte.

Voronin cere iertarea evazioniştilor şi reprezentanţilor economiei subterane pentru simplul motiv că după 1991 legislaţia, fiind imperfectă şi greoaie, în continuă schimbare, încuraja dubla contabilitate. Până la un punct, el are dreptate. De bună seamă, în primii ani după prăbuşirea Uniunii Sovietice fiscalitatea excesivă îi silea pe mulţi oameni de afaceri să abandoneze comportamentul legal pentru a trece în sfera economiei subterane. Astfel de fenomene negative, care au existat, bineînţeles, şi în alte ţări, pot fi înlăturate, potrivit teoriei monetariste, prin graţierea capitalurilor ilicite şi anularea integrală a obligaţiilor fiscale restante. Acest procedeu, de altfel, eminamente nedrept şi în mare parte anticapitalist, este, în anumite situaţii, necesar. Numai că, după cum consideră savantul americam Arthur Laffer, al cărui nume este strâns legat de succesul economic al SUA din ultimii 20 de ani, este foarte dificil. Chiar riscant. Asta pentru că cei care au plătit ani de zile taxe ar fi îndemnaţi acum să nu-şi mai onoreze obligaţiile, spunând că n-au de ce să fie corecţi dacă sunt iertaţi cei care au scuipat pe lege, eschivându-se de la achitarea impozitelor.

În plus, legalizarea capitalului şi amnistia fiscală, în mod normal, ar trebui să fie secundate de un program bine pus la punct de integrare a economiei subterane în cea reală. Ar urma mai întâi de toate să se identifice graniţele dintre ele. În afară de aceasta, pe lângă reducerea presiunii fiscale, s-ar impune măsuri de combatere a corupţiei, contrabandei, muncii la negru, spălării banilor etc. Cum însă propunerile lui Voronin nu sunt întărite şi de alte acţiuni întreprinse contra economiei subterane, el nu face altceva decât să pună căruţa înaintea boilor.

Ca să nu mai spun că planul preşedintelui nu are, fireşte, nimic în comun cu liberalizarea economică. La mijloc nu-i decât o figură de stil. Liberalizarea reclamă diminuarea rolului statului în economie, simplificarea taxelor şi reducerea numărului de legi ce reglementează afacerile. În acelaşi timp, ea presupune consolidarea pieţei ca instrument de conducere a economiei naţionale. În Republica Moldova lucrurile stau exact pe dos. Amestecul guvernanţilor în economie este nu numai exagerat, ci şi criminal. În condiţiile racketului de stat, când birocraţia din vârful piramidei se îmbogăţeşte zi de zi prin extorcarea profitului obţinut legal de agenţii economici, legislaţia, oricât de bună ar fi ea, nu funcţionează. În aceste împrejurări, nu este cu putinţă strunirea corupţiei, reducerea şi conversia economiei subterane. De aceea, businessul, şi cel autohton, şi cel de peste hotare, va continua să fugă de comunişti ca de nişte ciumaţi.

autor: Petru Bogatu

sursa:http://www.jurnal.md/article/2999/

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ